Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 3/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Sentința penală nr 3 Dosar nr-
Ședința publică din 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă
Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petenții și împotriva rezoluției din 5 noiembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales, avocat pentru petenții, lipsă, și, intimatul, lipsă fiind intimatul.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse la dosar, prin intermediul registraturii, din partea intimatului un set de înscrisuri cu care face dovada că titlul de proprietate asupra terenului obținut de se datorează asistenței sale juridice.
Instanța constată că aceste înscrisuri depuse de către intimat sunt cele la care instanța făcea referire la terenul trecut.
Întrebate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru petenții și având cuvântul solicită admiterea plângerii, desființarea celor două rezoluții atacate și reținerea cauzei spre judecare.
Arată că petenții au formulat o plângere penală pentru mai multe infracțiuni, printre care se distingea infracțiunea de înșelăciune. Nici în cadrul plângerii penale și nici în cadrul plângerii îndreptată împotriva neînceperii urmăririi penale, procurorul nu a cercetat în nici un fel plângerea formulată de către petenți, acesta rezumându-se a constata că avocatul are dreptul să încheie contract de asistență juridică, aspect pe care îl cunoștea și el, ceea ce apreciază că nu trebuia să motiveze în acest fel rezoluția. În plângere au mai arătat că s-a încheiat un contract de asistență juridică acesta făcând obiectul litigiului, iar în baza acestui contract intimatul a fost împuternicit să reprezinte pe petenții la Judecătoria Brașov într-un anumit dosar cu numărul precizat în contractul de asistență juridică. În baza acestui contract s-a stabilit și un onorariu de succes. În cadrul dosarului în care intimatul a fost împuternicit să-i reprezinte pe petenți s-a dat o soluție de perimare a dosarului, întrucât părțile și avocatul acestora nu s-au prezent. În pofida acestei soluții dată de către instanță, o soluție irevocabilă, intimatul a solicitat executorului judecătoresc să treacă la executarea silită a acestui contract de asistență juridică, socotind că i s-ar cuveni acel onorariu de succes. În baza unui dosar care a fost pierdut, a fost pus în executare un titlu executoriu, acel contract de asistență juridică.
Arată că acestea au fost motivele pentru care petenții au fost determinați să se apere în civil în procesul de validare a proprii, hotărâre irevocabilă care se află depusă la dosarul cauzei și motivul pentru care au formulat și această plângere penală. După părerea sa, dacă parchetul ar fi constatat că fapta există, dar că nu este prevăzută de legea penală, poate că n-ar mai fi formulat această plângere penală. În opinia sa consideră că nu se poate spune că fapta nu există.
Față de înscrisurile depuse la dosar care reprezintă altceva și care nu au nici o legătură cu dosarul în care s-a încheiat contractul de asistență juridică care prevedea reprezentarea exclusivă a petenților în dosarul nr. 4515/1998 al Judecătoriei Brașov, pentru toate aceste motive solicită admiterea plângerii, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul având cuvântul arată că s-a formulat plângere pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor care a fost rezolvată de pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 Cod procedură penală, fals și uz de fals. Din expunerea de astăzi rezultă că infracțiunea de înșelăciunea a fost săvârșită de avocat împreună cu executorul judecătoresc încercând să inducă în eroare instanța de judecată printr-o cerere de executare silită a unui contract de asistență juridică. pasiv al acestei înșelăciuni așa cum este prezentată fapta este instanța de judecată căreia i s-au prezentat lucruri neadevărate. În legătura cu infracțiunea de fals nu se spune care este obiectul material al falsului, se spune în plângere doar că s-a falsificat realitatea. Pe asemenea acuzați, i se pase firesc, ca soluția dată de parchet să fie aceea de neîncepere a urmăririi penale.
Arată că a depus la dosar acele înscrisuri pentru ca și apărătorul petenților să vadă că, acel succes pe care clientul său l-a avut din care s-a încasat suma de 660.000. euro din contractul de vânzare-cumpărare care se află la dosar se datorează contractului de asistență și asistenței juridice care acesta a primit-
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea plângerii și menținerea soluției de neîncepere a urmării penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a plângerii, ca nefondat.
Cu privire la intimatul pentru infracțiunea de înșelăciune. În opinia sa apreciază că în mod corect s-a reținut incidența dispozițiilor art. 228 alin. 1 raportat la art. 10 lit. Cod procedură penală. În cauză trebuie avut în vedere conținutul normativ al infracțiunii de înșelăciune, or din actele premergătoare efectuate nu a rezultat o intenție a intimatului de a induce în eroare într-o modalitate sau alta, prin mijloace frauduloase sau amăgire, nici la încheierea contractului de asistență juridică, nici ulterior, în scopul obținerii de foloase materiale injuste.
Cu privire la celelalte infracțiuni reclamante s-a reținut într-adevăr în mod corect că intimatul nu are calitatea de funcționar, deci nu poate avea calitatea de subiect activ calificat la aceste infracțiuni, sens în care apreciază de asemenea că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăriri penale. Pe de altă parte, s-a mai criticat temeiul avut în vedere la această dispoziție a procurorului. Această cale de atac specială în fața instanței temeiul nu poate fi schimbat. Dacă la prima plângere pe cale ierarhică acesta se poate realiza în această procedură, nu se poate realiza având în vedere dispozițiile prev. de art. 2781alin. 8 Cod procedură penală.
Cu privire la intimatul de asemenea, apreciază că s-a dispus corect neînceperea urmăririi penale având în vedere că din actele premergătoare a rezultat că făptuitorul și-a executat atribuțiile de serviciu fără a depăși limitele legale.
CURTEA
Constată că, prin plângerea înregistrată inițial la Parchetul de pe lângă Curtea de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție la data de 12.01.2007, apoi înregistrată succesiv la Serviciul Anticorupție B, la data de 01.02.2001, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, la data de 16.02.2007 și șa Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, la data de 06.06.2007, petenții și au solicitata tragerea la răspundere penală a numitului, avocat în cadrul Baroului B, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, fals și uz de fals săvârșită în realizarea scopului urmărit prev. de art. 17 lit. c din Legea nr.78/2000 și înșelăciune prevăzută de art. 215 Cod penal alin. 1 Cod penal.
În motivarea plângerii penale se arată că făptuitorul a falsificat realitatea, solicitând executorului judecătoresc să execute prin poprire pe terții popriți Banca Sucursala B și ulterior pe, pentru suma de 10.800 euro+4580 lei, reprezentând onorariul din contract de asistență juridică 84/24.05.2000, deși prin sentința civilă nr. 299/15.01.2003 a Judecătoriei Brașov, pronunțată în dosarul civil nr. 4515/1998 pentru care a fost încheiat contractul de asistență juridică, având ca obiect onorariul de 2.000.000 lei +6% din valoarea terenului, s-a constat perimată acțiunea introdusă de.
Prin rezoluția nr. 320/P/2007 din 5.11.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOVs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 Cod penal, art. 249 Cod penal, art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal și art. 290 Cod penal, cât și față de numitul,pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 Cod penal, 215 alin. 1-3 Cod penal, art. 289 alin. 1 Cod penal și art. 291 Cod penal, întrucât din actele premergătoare efectuate rezultă că faptele penale menționate nu există. Se arată în motivarea rezoluției, referitor la contractul de asistență juridică, că acesta creează doar raporturi conținând drepturi și obligații strict de natură civilă, de același fel fiind și răspunderea pe care aceste raporturi le poate genera, poziția părților fiind de egalitate reciprocă și nu de subordonar ierarhică. În cauză nu se poate reține nicio eventuală infracțiune de înșelăciune în convenții, din actele premergătoare nereieșind că la încheierea contractului sau pe parcursul executării acestuia au fost întreprinse acțiuni de amăgire sau întrebuințare de mijloace frauduloase. Nici executorul judecătoresc nu a săvârșit vreo faptă prevăzută de legea penală, acesta exercitându-și atribuțiile cu încuviințarea instanței și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 188/2000.
Prin rezoluția nr. 879/II/2/2007 din data de 5.12.2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOVa fost respinsă plângerea petenților și împotriva rezoluției nr. 320/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV. S-a reținut în motivarea rezoluției că - și-a îndeplinit în mod corespunzător îndatoririle specifice profesiei de avocat, în baza acontractului de asistență juridică încheiat cu petentul. Executorul judecătoresc și-a îndeplinit îndatoririle specifice de serviciu, cu încuviințarea instanței, în strictă conformitate cu prevederile Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și a celei prin care a fost respinsă plângerea adresată procurorului general, petenții și au formulat plângere, în temeiul art. 278/1 Cod procedură penală, solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și reținerea cauzei spre rejudecare.
În motivarea plângerii se arată că parchetul nu a examinat starea de fapt sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal, ci sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 249 și 258 Cod penal, precum și de înșelăciune în convenții, prevăzută de art.215 alin. 3 Cod penal. Procurorul a ignorat faptul că numitul, prin intermediul executorului judecătoresc a indus în eroare instanța de judecată care a încuviințat executarea silită, prezentând ca adevărat faptul mincinos că a câștigat procesul aferent dosarului 4515/1998 al Judecătoriei Brașov, în care a avut mandat de reprezentare avocațială, în scopul obținerii pentru sine a unui folos material injust în valoare de 6% din valoarea unui teren care a fost reconstituit pe cale administrativă.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin contractul de asistență juridică nr. 84/24.05.2000 ( 8 dosar parchet) încheiat între avocat și, și s-a stabilit că obiectul contractului îl reprezintă acțiune în constatare, în dosarul civil nr. 4515/1998 al Judecătoriei Brașov, în care numiții, G, G și au calitatea de reclamanți, iar onorariul a fost fixat la suma de 2.000.000 lei,fiind prevăzut totodată și un onorariu de rezultat de 6% din valoarea terenului.
Acțiunea civilă introdusă de, G și în contradictoriu cu pârâtul SC SA, ce a făcut obiectul dosarului civil nr. 4515/1998, a fost constatată perimată prin sentința civilă nr. 299/15.01.2003 a Judecătoriei Brașov ( 25 dosar parchet). A fost lăsată în nelucrare, fiind considerată ineficientă și s-a început un alt proces.
Astfel, în anul 2000, după încheierea contractului de asistență juridică nr. 84/24.05.2000, avocatul, reprezentându-i pe cei cu care a încheiat contractul de asistență juridică a formulat o nouă acțiune în contradictoriu cu Primăria, Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 și Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, pentru obținerea titlului de proprietate asupra a 2 ha fâneață și 0,3 ha teren arabil, ce făcuse obiectul acțiunii perimate. Acțiunea a fost admisă în parte prin sentința civilă nr. 17789/27.11.2000 a Judecătoriei Brașov ( 28 dosar instanță), în sensul că pârâtele au fost obligate să elibereze reclamanților titlul de proprietate pentru suprafața de 2,3 ha. Împotriva acestei sentințe pârâtele, dar și reclamanții, prin același avocat, au declarat apel ( 31-33 dosar instanță). Apelul a fost soluționat prin decizia civilă nr. 711/25.06.2002 a Tribunalului Brașov, prin care au fost respinse apelurile ca fiind rămase fără obiect având în vedere soluționarea pe cale amiabilă a litigiului. Astfel, având în vedere că motivul de apel l-a constituit neidentificarea terenurilor asupra cărora pârâtele au fost obligate să elibereze titlurile de proprietate, litigiul dintre părți a fost stins în apel prin depunerea la dosar a titlului de proprietate emis de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 prin care reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1 ha și 5872 mp situat în, în baza Hotărârii nr. 43/5.04.2002 a Comisiei Județene pentru aplicarea legilor fondului funciar( 47, 51 și 52 dosar instanță). Din examinarea încheierilor de ședință pronunțate de tribunal în dosarul civil nr. 2080/2001, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 711/25.06.2002 se poate observa faptul că avocatul reclamanților s-a prezentat la termenele de judecată, îndeplinindu-și obligațiile ce decurgeau din contractul de asistență juridică.
Împrejurarea că în contractul de asistență juridică încheiat între avocat și reclamanți a fost menționat ca obiect doar dosarul inițial, în care acțiunea a fost constatată perimată, nu și dosarul 11185/2000, în care acțiunea reclamanților a fost admisă în sensul reconstituirii dreptului de proprietate asupra unor terenuri din, jud. B, nu are relevanță din moment ce scopul încheierii contractului, respectiv asistența juridică a reclamanților în procese în scopul reconstituirii dreptului de proprietate asupra unor terenuri, a fost atins.
În această situație nu poate fi vorba despre rea credință sau inducere în eroare atunci când avocatul, dorind să își încaseze onorariul de rezultat de 6% prevăzut în contractul de asistență juridică și lovindu-se de refuzul debitorului, a inițiat procedura executării silite ( 9-13 dosar parchet).
Prin încheierea din data de 16.05.2006 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr. 1185/2006, dosar execuțional nr. 293/2006 s-a încuviințat executarea silită prin poprire privind titlul executoriu nr. 84/24.05.2000 la cererea Cabinetului de Avocat împotriva debitorului. Cererea privind încuviințarea executării silite a fost formulată de executorul judecătoresc. În cererea de executare silită s-a arătat faptul că executarea silită vizează suma de 10.800 de EURO, în echivalent la data plății, având în vedere faptul că terenul care a format obiectul contractului de asistență juridică este în suprafață de 3000 mp, iar valoarea încasată de debitor potrivit cotei de parte asupra terenului este de 180.000 EURO, onorariul fiind în aceste condiții de 6% din 180.000 EURO, adică de 10.800 EURO.
În contextul în care, avocatul acționând în baza titlului executoriu ce îl reprezintă contractul de asistență juridică încheiat cu reclamanții, în vederea încasării onorariului convenit de comun acord, solicită executarea silită a unuia dintre reclamanți nu săvârșește acte de natură penală, nefiind întrunite condițiile pentru reținerea niciunei infracțiuni din cele reclamate de către petenți.
Demersurile avocatului pentru punerea în executare a titlului executoriu nu constituie acte de inducere în eroare a petenților, el încercând valorificarea unui drept de creanță stabilit printr-un contract. Trebuie subliniat faptul că avocatul și-a îndeplinit obligațiile contractuale reprezentând părțile în proces, chiar dacă acesta s-a finalizat prin soluționare amiabilă, aspect neavut în vedere la data încheierii contractului și deci lipsit de relevanță.
Nici în ceea ce îl privește pe executorul judecătoresc nu poate fi reținută săvârșirea vreunui act infracțional, acesta exercitându-și atribuțiile în deplină concordanță cu prevederile Legii nr. 188/2000.
Față de aceste considerente, văzând că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal, art. 249 Cod penal, art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal și art. 290 Cod penal, și, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal, 215 alin. 1-3 Cod penal, art. 289 alin. 1 Cod penal și art. 291 Cod penal, este temeinică și legală, la fel și rezoluția procurorului general prin care a fost respinsă plângerea petenților, curtea, în baza art. 278/1 alin. 8 lit.a Cod procedură penală, va respinge ca nefondată plângerea petenților și.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, petenții vor fi obligați să plătească statului suma de 50 de lei fiecare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenții și împotriva rezoluției nr 320/P/2007 din data de 05.11.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, confirmată prin rezoluția nr. 879/II/2/2007 din data de 05.12.2007 a procurorului general al parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, pe care o menține.
Obligă petenții să plătească fiecare statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare cu intimatul și de la comunicare cu petenții.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2008.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
Pt. - -
aflată în concediu
semnează
Grefier șef
Red. EB/ Dact.MB
- 2 ex/11.02.2008 -
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu
