Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 3/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 3
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
S-a luat spre examinare cauza directa, avand ca obiect "plangere impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata (art.278 ind.1 Cod procedura penala)", promovata depetentii șiimpotriva rezolutiei procurorului Parchetului de pe langa Curtea de Apel I din data de 16.06.2008 dată in dosarul nr.188/P/2008 și impotriva rezolutiei procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel I din data de 28.11.2008 dată in dosarul nr.1085/II/2/2008.
La apelul nominal facut in sedinta publica, lipsesc toate partile.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, in sensul ca petentul a depus, prin registratura, concluzii scrise (doua file), copia rezolutiei procurorului general dată in dosarul nr.1085/II/2/2008 (3 file), o copie chitanta emisa de Poșta Română si copia comunicarii solutiei cererii, care sunt atasate la dosarul cauzei.
Instanta constata depusa la dosar de catre petent, copia rezolutiei procurorului general prin care a fost respinsa ca tardiva plangerea, procedura de citare este legal indeplinita, petentii solicita judecata in lipsa.
Instanta pune in discutie tardivitatea plangerii.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, solicita respingerea plangerii formulata impotriva solutiei procurorului intrucat aceasta a fost adresata instantei de judecata competente, respectiv Curtii de Apel I, peste termenul prevazut de lege, este tardiva.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Analizând actele și lucrările dosarului constată:
Prin rezoluția din 16.06.2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 188/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecător -, pentru fapta de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal, actele premergătoare fiind efectuate la plângerea numitei.
Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, din actele premergătoare efectuate, procurorul a reținut:
Prin sentința civilă nr. 3967, pronunțată la data de 30.11.2007, completul de judecată al Judecătoriei Vaslui compus din magistratul judecător, în exercițiul atribuțiilor prevăzute de lege, respectiv de Legile nr. 303 și 304 din 2004, cu modificările și completările ulterioare, republicate, de art. 1 și 673 ind. 1-14 Cod procedură civilă, a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâtul și, constatând că părțile au dobândit în timpul căsătorii, prin contribuție de 50% fiecare, apartamentul situat în V, str. -,. 358,. D,. 3,. 6 în valoarea de 70.630 lei, a dispus sistarea stării de devălmășie, atribuind reclamantei în deplină proprietate apartamentul mai sus arătat, cu condiția plății unei sulte de 35.315 lei către pârâtul.
Totodată, s-a anulat, ca netimbrată, cererea de intervenție principală formulată de către intervenienta.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că apartamentul amplasat în V str. -,. 328,. D,. 6 fost dobândit de către reclamanta și de către pârâtul în timpul căsătoriei, fiind deci bun comun, conform prevederilor art. 30 al. 1 din Codul familiei, fiecare dintre cei doi coproprietari având o cotă de contribuție egală în lipsa propunerii și administrării unor probe din cuprinsul cărora să rezulte o cotă mai mare în favoarea vreunei părți.
Totodată, conform prevederilor art. 673 ind. 10 al. 4 Cod procedură civilă, apartamentul a fost atribuit reclamantei deoarece a formulat cerere în acest sens, iar pârâtul nu s-a opus, obligând-o pe reclamantă să-i achite acestuia o sultă.
Cererea de intervenție a numitei, calificată de către instanță, în temeiul prevederilor art. 84 Cod procedură civilă a fi o cerere de intervenție principală a fost anulată ca netimbrată, drept urmare a neachitării taxei de timbru.
Împotriva sentinței civile mai sus arătate, intervenienta a formulat recurs, care prin decizia civilă nr. 327/R/4.03.2008 a respins ca nefondat.
Nemulțumirile legate de sentința pronunțată de către magistratul - au fost învederate de către numita și prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, formulată împotriva judecătorului care a soluționat acțiunea de partaj ce a format obiectul cauzei înregistrate sub nr- pe rolul Judecătoriei Vaslui.
Potrivit prevederilor articolului 246 Cod procedură penală, constituie infracțiunea de abuz în serviciu încălcarea, cu știință, de către un acționar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea defectuoasă a acesteia, dacă prin acesta se cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
În primul rând, în ceea ce privește greșita calificare a cererii de intervenție formulată de către numita, se reține că, întrucât prin cererea de intervenție formulată la data de 28.09.2007, intervenienta nu a precizat temeiul juridic al cererii sale, respectiv dacă este o cerere de intervenție în interes propriu, formulată în temeiul prevederilor art. 49 al. 1 Cod procedură civilă, sau o cerere de intervenție în interesul pârâtului, fiul celor doi, formulată în temeiul prevederilor art. 49 al. 2 Cod procedură civilă, raportat la conținutul cererii, având în vedere natura dreptului pretins, respectiv 56% din valoarea apartamentului, corespondentul sumei de 58.673 lei, care reprezintă contravaloarea creditului angajat pentru achiziționarea apartamentului supus partajului pretins a fi achitat de intervenientă și soțul său, în aplicarea prevederilor art. 84 Cod procedură civilă, în mod corect instanța de fond a calificat cererea de intervenție formulată de către numita ca fiind o cerere de intervenție în interes propriu deoarece scopul evident al cererii constă în dobândirea unui drept pentru sine, nu în sprijinul apărării formulate de către pârâtul, care de altfel, nu a fost prezent la nici un termen, nu a depus întâmpinare și nici nu a propus probe.
În al doilea rând, în ceea ce privește greșita stabilire a unei cote de 50% în favoarea reclamantei, se reține că, în aplicarea prevederilor art. 673 ind.5 Cod procedură civilă, dacă părțile nu se învoiesc instanța va stabili, printre altele, cota parte care se cuvine fiecăruia. Pentru stabilirea contribuției fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune sunt admisibile toate mijloacele de probă, dat în măsura în care nu există dovezi din care să rezulte că aportul unuia dintre soți la dobândirea bunurilor comune a fost mai m are decât al celuilalt, instanța poate decide că ele urmează a se împărți între soți în mod egal. Astfel, cum în cauză nu există probe din care să rezulte o cotă mai mare a oricăruia dintre cei doi soți, în mod corect, potrivit unei practici judiciare constante în materie s- reținut o cotă egală de contribuție a celor doi (a se vedea în acest sens și Gh., " Codul d e procedură civilă comentat și adnotat cu legislație, jurisprudență și doctrină" Ed. Universul Juridic).
În al treilea rând, în ceea ce privește susținerea numitei privind nelegala atribuire a locuinței către reclamanta raportat criteriilor reținute de către lege, se arară că art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă, enumără cu caracter exemplificativ, criteriile de care instanța va ține seama la atribuirea în natură în cadrul partajului judiciar. Enumerarea nu are caracter limitativ, dimpotrivă, la finalul textului este folosită expresia "altele asemenea", ceea ce semnifică că instanța, în afara criteriilor expres menționate, poate să țină cont și de alte criterii de ordin familial, social sau moral, în funcție de specificul fiecărei cauze. De un asemenea criteriu, întâlnit anterior în doctrină și jurisprudență, a uzitat și instanța de fond în cauza în discuție, respectiv cel constând în folosirea bunului de către un copărtaș și, în aplicarea prevederilor legale mai sus arătate, nemulțumind, în mod evident pe intervenienta, a atribuit legal bunul supus partajului reclamantei.
În al patrulea rând, în ceea ce privește greșita aplicare în speță a prevederilor art. 19 al. 2 Cod procedură penală, se reține că acest text de lege nu este incident în speță, cauza civilă care formează obiectul dosarului înregistrat sub nr- pe rolul Judecătoriei Vaslui nefiind o acțiune civilă decurgând dintr-o infracțiune spre a-i fi aplicabil textul de lege mai sus arătat.
Astfel, raportat la reglementarea de ansamblu privind punerea în mișcare și exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal (art. 14-229 cod procedură penală) rezultă că doar acțiunea civilă, care are drept obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și a părții responsabile civilmente, în vederea recuperării juste și integrale a pagubelor cauzate prin infracțiune, adică acțiunea civilă izvorâtă din săvârșirea unei infracțiuni, dacă a fost exercitată inițial în fața instanței civile, va fi suspendată în ipoteza în care, între timp se declanșase și un proces penal cu privire la infracțiunea generatoare de prejudicii, până la soluționarea definitivă a acțiunii penale.
Cum însă în cauză nu ne aflăm în prezența unei acțiuni civile izvorâte dintr-o infracțiune, exercitată în fața instanței civile, ci doar în prezenta unei acțiuni civile având drept obiect partajarea unui bun imobil comun, în mod corect nu a fost suspendată judecarea cauzei în temeiul prevederilor art. 19 al.2 Cod procedura penala.
În plus, din adresa emisă de către Departamentul Național Anticorupție nu rezultă nici măcar existența pe rolul acestui parchet a unei cauze penale, memoriul numitului fiind înregistrat ca și petiție.
Raportat la cele expuse anterior, s-a reținut că soluționarea cauzei înregistrate sub nr- pe rolul Judecătoriei Vaslui, în care s-a pronunțat la data de 30.11.2007 sentința civilă nr. 3967, magistratul, judecător în cadrul Judecătoriei Vaslui, și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile specifice conferite de către lege, nefiind comisă nici o acțiune susceptibilă a constitui elementul material caracteristic laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod procedură penală, în varianta comisiv alternativă a îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor de serviciu legate de judecarea pricinilor deduse judecății.
Împotriva rezoluției a formulat plângere petenta la procurorul general.
Prin rezoluția din 28.11.2008 dată în dosarul nr. 1085/II/2/2008, plângerea a fost respinsă ca tardivă.
Procurorul general a reținut că rezoluția dispusă în dosarul nr. 188/P/2008, este legală și temeinică, că față de data comunicării rezoluției -20.06.2008 - și data înregistrării plângerii -31.10.2008 - aceasta este tardivă.
Împotriva rezoluției a formulat plângere în fața instanței petenta și petentul, cu motivarea că soluția dată în dosarul nr. 2209/2006 a Judecătoriei Vaslui este urmare a unor fapte de abuz, dar și luare de mită, săvârșite de judecătorul cauzei.
Plângerea formulată este tardivă.
Petentei i-a fost comunicată rezoluția în data de 20 iunie 2006.
A formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași la data de 31.10.2008, mult după termenul de 20 zile prevăzut de art. 278 al. 3 Cod procedură penală.
Înainte de a i se comunica rezoluția procurorului general petenta a formulat plângere la instanță la data de 28 nov. 2008.
Potrivit art. 2781al. 1 Cod procedură penală plângerea împotriva rezoluției putea fi făcută în termen de 20 zile de la comunicare la procurorul general.
În cazul în care procurorul general nu rezolvă plângerea în termen de 20 zile, de la data înregistrării plângerii, în fața judecătorului se poate face plângere în termen de 20 zile de la data expirării termenului inițial, potrivit art. 2781al. 2 Cod procedură penală.
Rezultă că petenții, de la data comunicării rezoluției 20 iunie 2008, aveau un termen de 40 zile pentru a se adresa instanței cu plângere împotriva rezoluției, aceasta cu condiția de a se fi adresat procurorului general în termenul prevăzut de lege iar acesta să nu soluționeze plângerea în termenul de 20 zile.
Față de data comunicării rezoluției atacate 20 iunie 2008, și data înregistrării plângerii la instanță, 28 nov. 2008, plângerea este tardivă și va fi respinsă ca atare, potrivit art. 2781al. 8 lit. "a" Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca tardivă plângerea formulata de petenții și, împotriva rezoluției procurorului din 16.06.2008 data în dosarul nr.188/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, pe care o menține.
Obligă petenții să achite statului cate 100 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.01.2009.
PREȘEDINTE,
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
19.01.2009
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea
