Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 30/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 30
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției procurorului din 08 decembrie 2008 dată în dosarul nr. 305/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru petent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare cât și cu privire la faptul că s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. 305/P/2008 și lucrarea nr. 7/II/2/2009.
Av., pentru petent arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru petent solicită, în conformitate cu dispozițiile art. 278 ind.1 din Codul d e procedură penală, admiterea plângerii formulate, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la parchet pentru reluarea cercetărilor.
să precizeze, în motivarea plângerii, faptul că la dosar nu există nici o dovadă că petentul ar fi hoț de buzunare, așa cum au afirmat intimații, iar din fișa de cazier a petentului, nu rezultă că acesta ar fi săvârșit vreo faptă penală și nici faptul că ar fi cercetat pentru o asemenea infracțiune.
Consideră că intimații au săvârșit infracțiunea de " mărturie mincinoasă" iar declarațiile intimaților, în dosarul penal în care era cercetat petentul, au fost definitorii pentru modul în care s-a înțeles să se efectueze actele de cercetare penală.
Un al motiv pe care dorește să-l invoce în susținerea plângerii se referă la faptul că cercetarea penală nu s-a făcut corespunzător, martora, practic nu a fost audiată.
În concluzie, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la parchet pentru reluarea cercetărilor.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că aspectele vizând situația de fapt, pentru care petentul a fost condamnat, s-a făcut în baza unui amplu probatoriu administrat în cauză.
Soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale, este corectă, temeinică motiv pentru care, concluziile pe care înțelege să le formuleze sunt acelea de respingere a plângerii formulată de petent, ca fiind nefondată.
Av., în replică, arată că probatoriul administrat în cauza penală în care a fost condamnat petentul, s-a rezumat la declarațiile părților vătămate și a celor doi intimați.
CURTEA DE APEL
Analizând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin rezoluția procurorului din 08.12.2008, dată în dosarul nr. 305/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul de poliție și agentul principal de poliție -A, sub aspectul faptelor de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal, actele premergătoare fiind efectuate la plângerea persoanei vătămate.
Procurorul a reținut, urmare a actelor premergătoare administrate în cauză, că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față de cele două persoane cercetate, subcomisarul de poliție judiciară și agentul principal de poliție judiciară -A deoarece, fapta sesizată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii "mărturie mincinoasă" lipsind atât elementele laturii obiective cât și al laturii subiective, având incidență cazul reglementat de prevederea art. 10 lit. "d" Cod procedură penală, din următoarele motive de fapt:
de poliție judiciară funcționează ca ofițer principal I în cadrul Secției a IV-a Poliție - Poliția Municipiului I-Compartimentul Investigații Criminale.
Agentul principal de poliție judiciară -A funcționează ca agent I în cadrul Poliției Mun. I - Biroul Investigații Criminale.
Actele premergătoare administrate în cauză, nu au putut demonstra că, la audierea în calitate de martor în dosarul nr- al Judecătoriei Iași privind pe inc. și, subcomisarul de poliție judiciară și agentul principal de poliție judiciară -A ar fi relatat fapta altfel decât a perceput-o, denaturând împrejurările care au fost esențiale pentru soluționarea respectivei cauze, afirmând neadevăruri.
Simpla contradicție între consemnarea existentă în cuprinsul procesului-verbal de sesizare din oficiu, întocmit la data de 11.01.2006, de către inspectorul principal de poliție judiciară, agentul șef adjunct de poliție judiciară, agentul de poliție judiciară -A, din cadrul Poliției Mun. I - Biroul Investigații Criminale, în sensul: "un tânăr și o tânără încercau să deschidă geanta unei femei, din fața lor" și afirmațiile făcute de către agentul de poliție judiciară -A cu prilejul audierii sale în calitate de martor de către instanța de judecată, la data de 21.06.2007, nu este un indiciu cert că, acest martor a depus mărturie mincinoasă.
Consemnarea din cuprinsul înscrisului susmenționat nu are valoare juridică de declarație de martor, procesul-verbal fiind întocmit cu prilejul sesizării din oficiu a organului de poliție judiciară, constituind un mijloc de probă autonom, distinct de declarația de martor și neputând fi asimilat acesteia.
Nu s-a dovedit probator existența intenției, pe care să o fi manifestat, în mod direct sau indirect, subcomisarul de poliție judiciară și agentul principal de poliție judiciară -A în momentul audierii în calitate de martor, de către instanța de judecată, de a face afirmații mincinoase ori de a nu spune tot ce știa privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat cu privire la infracțiunea pentru care era judecat penal.
Învinuiții și au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 307/P/2006 al procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, la data de 18.08.2006, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. 1 -.209 alin. 1 literele "a,e" Cod penal și alin. 2 lit. "b" Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. "a" Cod penal ( ) și de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 literele "a,e" Cod penal cu aplicarea art. 40 Cod penal ( ).
Prin sentința penală nr. 2017/05.07.2007, pronunțată în dosarul nr- a Judecătoriei Iași, instanța de judecată a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 (patru) ani și (patru) luni închisoare și a inculpatei la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor susmenționate.
Sentința penală a rămas definitivă prin decizia penală nr. 338/12.06.2008 a Curții de APEL IAȘI, pronunțată în dosarul nr-, urmare a respingerii, ca nefondat, a recursului formulat de către împotriva deciziei penale nr. 27/22.01.2008 a Tribunalului Iași, care a fost menținută.
Audiată în prezenta cauză, la data de 03.12.2008, martora a refuzat să dea declarație.
Cu prilejul audierii în cauză, subcomisarul de poliție judiciară a susținut că, menține declarațiile date în calitate de martor în dosarul privind pe inculpații și.
Agentul principal de poliție judiciară -A, audiat la data de 03.11.2008, a afirmat că, menține declarațiile date în dosarul privind pe inculpații susmenționați.
S-a mai reținut că plângerea a fost formulată pentru persoana vătămată de către avocat, că persoana vătămată nu s-a prezentat pentru a fi audiată.
Împotriva rezoluției a formulat plângere petentul la procurorul ierarhic superior.
Prin rezoluția din 03.02.2009 dispusă în dosarul nr. 7/II/2/2009, procurorul general a respins ca nefondată plângerea.
După această fază prealabilă, petentul prin apărător, a formulat plângere în condițiile art. 2781Cod procedură penală, cu motivarea că audierea martorei nu s-a făcut corespunzător, că petentul nu a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat, că cei doi martori au declarat mincinos atunci când au fost audiați în această calitate.
Plângerea formulată nu este întemeiată.
Asupra vinovăției ori nevinovăției petentului condamnat prin hotărâre definitivă în cauza ce a format obiectul dosarului nr- nu ne putem pronunța în acest cadru procesual.
Martora audiată la data de 03.12.2008 de către procuror, a refuzat să dea declarație în cauză.
Declarațiile martorilor și -A, din cursul judecății în cauza ce a format obiectul dosarului nr- au fost în concordanță cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv cu declarațiile inițiale ale inculpaților și.
Din probele administrate nu rezultă că cei doi martori au făcut afirmații mincinoase ori nu au arătat împrejurările esențiale ale faptei ce a format obiectul cauzei în care au fost audiați în această calitate.
Aspectele la care petentul face referire în plângere cum ar fi poziționarea celor doi inculpați, ori că martorii îi cunoșteau pe cei doi inculpați în calitatea pe care o aveau de ofițer, respectiv subofițer de poliție, nu sunt împrejurări esențiale ale cauzei, chiar dacă ar fi neadevărate.
La baza stabilirii vinovăției petentului au fost avute în vedere și declarațiile celor doi martori din cursul judecății, declarații care s-au coroborat cu celelalte probe administrate.
Pentru aceste motive, în baza art. 2781alin. 8 lit. "a" Cod procedură penală, plângerea va fi respinsă ca nefondată.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției procurorului din 08 decembrie 2008 dată în dosarul nr. 305/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă petentul să achite suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 Martie 2009.-
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored.
23.03.2009
2 ex.-
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea
