Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 300/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

Dosar nr-

(Număr în format vechi 1226/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA l-A PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ NR.300

Ședința publică de la 27 octombrie2009

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Oprescu Mihai

GREFIER: - -

**************************

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.

Pe rol fiind pronunțarea cauzei ce are ca obiect plângerea formulată de către petentul G în contradictoriu cu intimații, -, împotriva Rezoluției nr.597/ll/2/2009 din data de 30.04.2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva Ordonanței nr.373/P/2009 din data de 27.03.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 octombrie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat succesiv pronunțarea la 20 octombrie 2009 și respectiv 27 octombrie 2009 pentru când a hotărât următoarele.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:

Prin plângerea formulată de petentul G, în baza art.2781 Cod procedură penală și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12 mai 2009, sub nr-, acesta a solicitat desființarea Ordonanței nr.373/P/27.03.2009 și a Rezoluției 597/II/2/2009, din data de 30 aprilie 2009, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și trimiterea cauzei la Parchet, pentru începerea urmăririi penale față de numiții, și -, cât și față de, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246 Cod penal și art.289 Cod penal.

În cauză a fost depus de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, dosarul nr.373/P/2008.

Examinând cauza sub aspectul motivelor din plângerea formulată de petent, Curtea constată următoarele:

Prin Ordonanța din 27 martie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, din dosarul nr.373/P/2008 s-au dispus următoarele:

Neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.246 Cod penal și art.289 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor; neînceperea urmăririi penale față de avocat -, precum și față de numita, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.26 raportat la art.246 Cod penal și art.26 raportat la art.289 Cod penal, întrucât faptele nu există; neînceperea urmăririi penale față de, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.26 rap. la art.246 Cod penal și art.26 rap. la art.289 Cod penal, întrucât faptele nu există.

Prin aceeași ordonanță, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe expertul tehnic auto, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 3 B, pentru a efectua cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.289 Cod penal.

Pentru a dispune astfel, Parchetul a arătat că, la data de 04.03.2008, a fost înregistrată plângerea numitului G, formulată împotriva executorului judecătoresc, despre care afirmă că a adjudecat, în mod nelegal, autoturismul marca Mercedes Benz tip 190E, în favoarea creditorului - faptă prev. de art.246 Cp.

Anterior, Curtea de Apel București, prin sentința penală nr.32/09.02.2007, pronunțată în dosarul nr.667/2007, a trimis o altă plângere formulată de susnumitul, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 B, pentru a efectua cercetări față de executorul judecătoresc menționat, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.246 Cp, iar la 16.05.2008 cauza a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Petentul a invocat - în esență - mai multe motive de nemulțumire, printre care: existența unui recurs pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, formulat împotriva hotărârii ce a constituit titlul executoriu; instituirea popririi pentru anumite sume de bani în condițiile în care hotărârea Judecătoriei Sector 3 B este nelegală; hotărârea prin care s-a încuviințat executarea silită a autoturismului nu soluționează fondul cauzei; însușirea unei sume de bani în condițiile în care valoarea autoturismului adjudecat era mai mare decât cea care s-a stabilit.

Pentru verificarea plângerii petentului, la dosarul cauzei a fost atașat dosarul de executare nr.355/2005, din conținutul căruia rezultă, în esență, că prin decizia civilă nr.303/09.02.2006 s-a admis și s-a încuviințat executarea silită împotriva debitorului G în temeiul titlului executoriu - sentința civilă nr.8636/20.11.2003 (definitivă și irevocabilă) -asupra autoturismului marca Mercedes Benz tip 190E cu număr de înmatriculare B-36- de către Biroul Executorului Judecătoresc " " pentru recuperarea sumei totale de 1800 RON (18.000.000 lei vechi), sumă ce reprezintă pensia de întreținere pe care debitorul God atorează minorului pentru perioada septembrie 2004 - septembrie 2005.

Decizia civilă susmenționată a fost completată prin decizia nr.955/11.05.2006, în sensul că debitorul Gaf ost obligat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către creditor.

Prin încheierea nr- din data de 17.11.2006 (irevocabilă) Judecătoria Sector 3 Baa dmis cererea formulată de creditorul și a dispus ca o dată cu înmânarea somației să se aplice și sechestrul asupra autoturismului marca Mercedes Benz tip 190E, înmatriculat sub nr.B-38-, parcat la adresa de domiciliu a debitorului din B,-, sector 3, care face obiectul dosarului de executare silită nr.355/2005 al Biroului Executorului Judecătoresc " ".

În cauză, a fost efectuat un raport de expertiză tehnică în baza documentelor puse la dispoziție de creditor, întrucât deținătorul autoturismului Gar efuzat punerea la dispoziție a autoturismului.

În dosarul de executare a fost emisă somația nr.355/2005 din 25.09.2006, avându-se în vedere sentința civilă nr.8636/20.11.2003 a Judecătoriei Sector 3 B; decizia civilă nr.955/11.05.2006 a Tribunalului București, decizia civilă nr.303/09.02.2006 a Tribunalului București.

Anterior, pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc, s-a constituit dosarul de executare nr. 140/2005 prin care s-a recuperat, prin poprire, suma de 13.500 RON (13.500.000 lei), reprezentând pensia de întreținere pe perioada 20.11.2003 - 20.08.2004 însă, întrucât debitorul nu și-a achitat de bună voie obligațiile, privind sentința civilă nr.8636/20.11.2003 a Judecătoriei Sector 3 B (definitivă și irevocabilă), iar executarea prin poprire nu mai era posibilă, debitorul retrăgându-și sumele de bani din contul bancar, creditorul a solicitat executarea silită mobiliară, prin vânzare la licitație publică, a autoturismului proprietatea debitorului.

Prin aceeași executare creditorul a solicitat și obligarea debitorului la plata cheltuielilor de executare (în acest sens s-a format dosarul de executare nr.355/2005).

La data de 19.03.2007, s-a întocmit de către executorul judecătoresc în dosarul de executare nr.355/2005, un proces-verbal în care s-a consemnat punctul de vedere al debitorului în sensul că nu va achita debitul până când instanța nu se va pronunța asupra cererilor sale privind executarea, faptul că a consimțit la ridicarea autoturismului său și înmânarea lui unui custode.

Ca atare, s-a solicitat efectuarea unui supliment de expertiză în care s-a constatat valoarea reală de circulație, stabilindu-se suma de 1.700 Euro.

Bunul a fost adjudecat în contul creanței totale de 5.691,4 lei în favoarea creditorului (echivalentul sumei de 1.700 Euro).

În cauză a fost audiat executorul judecătoresc, care a declarat că hotărârea ce constituie titlul executoriu a fost pusă în executare, astfel cum a fost pronunțată, fără a fi interpretată.

De altfel, executorii judecătorești nu sunt abilitați să cenzureze o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și nici nu sunt obligați, profesional vorbind, să suspende executarea în situația existenței unor litigii legate de hotărârea pronunțată, decât în situații bine determinate, când instanța dispune în mod expres acest lucru.

Referitor la evaluarea autoturismului, s-a constatat că aceasta a fost efectuată conform dispozițiilor Codului d e procedură civilă, de către un expert tehnic și nu de executorul judecătoresc, supoziția petentului, că executorul judecătoresc și-ar fi însușit o sumă de bani, neavând suport probatoriu.

Astfel, s-a constatat că, pe parcursul executării, creditoarea a fost asistată de avocat -, adjudecarea autoturismului fiind efectuată în prezența acestuia, în calitate de reprezentant al creditoarei, la prețul stabilit prin expertiza tehnică, iar afirmațiile petentului în sensul că autoturismul, după adjudecare, s-a aflat în posesia susmenționatului avocat, nu constituie un indiciu care să ateste săvârșirea vreunei fapte penale de către aceștia.

Ca atare, în sarcina executorului judecătoresc, precum și a avocatului - nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte de natură penală.

Întrucât petentul a invocat subevaluarea autoturismului de către expertul tehnic auto, sub acest aspect, s-a dispus disjungerea cauzei.

Împotriva acestei soluții, petentul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care, prin Rezoluția nr.597/II/2/2009 din data de 30 aprilie 2009, respins-o - ca neîntemeiată - pentru următoarele argumente:

Prin decizia civilă nr.303/09.02.2006, pronunțată în dosarul civil nr.5643/2005, al Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, irevocabilă, s-a încuviințat executarea silită a debitorului G, în temeiul titlului executoriu, sentința civilă nr.8636/20.11.2003 a Judecătoriei Sectorului 3 B, asupra autoturismului marca Mercedes cu numărul de înmatriculare B-38-, de către Biroul executorului judecătoresc, în favoarea creditoarei.

În baza acestui titlu executoriu, a procedat la executarea silită, prin vânzarea la licitație publică a autoturismului de mai sus, încheind procesul verbal din 19.03.2007.

Procurorul a reținut, în mod corect, că, în aceste condiții, executorul judecătoresc nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni așa cum nu se fac vinovați nici creditoarea, avocatul acesteia -, precum și expertul tehnic auto, toți pentru infracțiunilor prevăzute de art.26 rap. la art.246 și art.26 rap. la art.289 din Cod penal.

Împotriva acestei soluții, petentul a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art.2781 Cod procedură penală, criticând atât Ordonanța din 27 martie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, din dosarul nr.373/P/2008, cât și Rezoluția nr.597/II/2/2009 din data de 30 aprilie 2009, sub aspectul temeiniciei și legalității, considerând că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor - prevăzute de art.246 Cod penal - cât și cea de fals intelectual - prev.de art.289 Cod penal - fie în calitate de autor sau complice de către numiții, - și și trebuiau trimiși în judecată prin întocmirea Rechizitoriului.

Examinând cauza, sub aspectul motivelor din plângere, cât și din cuprinsul întregului material probator, Curtea constată plângerea ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Activitatea executorului judecătoresc s-a desfășurat în limitele stricte ale deciziei civile nr.303/9.02.2006, pronunțată în dosarul nr.5643/2003 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, irevocabilă, și în baza legii privind executarea silită, la baza executării silite față de petentul G,executorul judecătoresc având un titlu executoriu; pentru aceleași considerente, plângerea apare ca nefondată față și de ceilalți intimați, respectiv - creditoare; -avocat și -expert, aceștia desfășurându-și activitățile proprii în cadru strict legal.

Față de aceste argumente, Curtea, în temeiul prevăzut de art.278¹alin.8, lit.a Cod procedură penală, va respinge, ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul

Având în vedere soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală și va obliga petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea formulată de petentul G împotriva Ordonanței nr. 373/P/2008 din 27.03.2009, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, ca nefondată, și menține ordonanța atacată ca temeinică si legală.

Obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.

Cu recurs

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2009.

PREȘEDINTE,

- -

GREFIER,

- -

Red.

Dact.

Ex.2

Președinte:Oprescu Mihai
Judecători:Oprescu Mihai

Vezi şi alte speţe de drept penal: