Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 306/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
( 2274/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR.306/
Ședința publică de la data de 05 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LINGA CURTEA DE APEL - Reprezentat prin procuror .
Pe rol, judecarea plângerii formulată de petentul, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 17 august 2009 dată în dosarul nr. 1508/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI privind pe intimații, și.
La apelul nominal făcut in ședința publică au lipsit: petentul și intimații:, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
Curtea ia act că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul cauzei reprezentantului Parchetului.
Reprezentantul Parchetului, formulează concluzii de respingere a plângerii ca fiind nefondată, față de dispozițiile art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, apreciind că în mod corect a fost dispusă de către procuror o soluție de neîncepere a urmării penale, întrucât aspectele învederate de către petent nu au fost confirmate în fapt.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față
Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr-, petentul la solicitat instanței infirmarea rezoluției procurorului cu privire la intimații, și.
Legal citat, petentul nu s-a prezentat în fața instanței pentru aos usține.
Au fost atașate dosarele Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI nr.1508/P/2009 și 1365/II/2/2009.
Examinând actele și lucrările de la dosar, Curtea reține următoarele:
Prin adresa nr-/2009 din 24.02.2009, Consiliul Superior al Magistraturii - Serviciul relații cu publicul, registratură, secretariat și arhivă a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, plângerea numitului înregistrată la acest organ sub nr.251/VIII/1/2009 la 02.03.2009.
Solicitat expres să dea lămuriri asupra cererii sale, petentul nu s-a prezentat la procuror astfel cum rezultă din procesul verbal întocmit la 13.07.2009 însă la 14.07.2009 când a dat curs invitației nu a dat explicații suplimentare, nu a depus înscrisuri doveditoare precizând însă că va recuza pe procurorul care a mai cercetat sesizări de-ale sale.
Din petiția olografă analizată în aceste condiții a rezultat că susnumitul s-a plâns împotriva magistraților judecători, și - judecători la Tribunalul București Secția I penală, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, favorizarea infractorului și neglijența în serviciu, prevăzute și pedepsite de art.246, 264 și respectiv art.249 Cod penal susținând că la data de 3.02.2009 a depus cerere de recuzare a judecătorilor escu și cu privire la care a formulat plângeri și la Consiliul Superior al Magistraturii.
Din cuprinsul petiției, puțin lizibilă și inteligibilă, s-a desprins fraza "mă aflu în fața unui grup infracțional de crimă organizată" și mai departe că Consiliul Superior al Magistraturii nici nu îi verifică pe judecătorii corupți în -
Față de cele expuse mai sus a rezultat, în mod cert, că petiționarul este nemulțumit de hotărârile judecătorești pronunțate de magistrații judecători, și și față de judecătorul a formulat și cerere de recuzare.
S-a reținut că petentul invocă motive subiective de nemulțumire și, pentru fiecare soluție, care îi este nefavorabilă, respectivul formulează cereri de recuzare.
A reținut procurorul că plângere penală nu poate nici să înlocuiască și nici să suplinească căile de atac, pe care petentul are dreptul să le uziteze.
În conformitate cu dispozițiile art.124 al.3 din Constituție și art.2 al.3 din Legea nr.303/2004, "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii", iar soluțiile acestora exprimă convingerea creată de probele interpretate în strânsă legătură cu respectarea prevederilor legale.
Întrucât fapta unui judecător de a adopta o soluție, ca urmare a propriei activități de evaluare și apreciere a stării de fapt și de drept ale cauzei respective, este o faptă impusă de normele procesuale și, nu poate constitui infracțiune nici în situația în care s-ar stabili, cu titlu definitiv, prin hotărâre judecătorească, neregulile, insuficiențele și greșelile soluțiilor pot fi îndreptate prin exercitarea căilor de atac.
În ceea ce privește independența judecătorului în adoptarea unei soluții, aceasta nu se poate limita prin instituirea răspunderii de orice fel pentru o soluție greșită.
Mai mult decât atât, din examinarea plângerii, atât cât se poate înțelege, a rezultat că aceasta nu conține toate elementele prevăzute de art.222 al.2 C.P.P. nefiind descrise în concret faptele imputate magistraților judecători și, citat fiind, petiționarul nu a vrut să mai dea declarație.
Așadar, a rezultat că, în legătură cu prezenta petiție, nu există indicii din care să rezulte o suspiciune rezonabilă privitoare la comiterea vreunei fapte prevăzute de legea penală de către magistrații judecători, după cum, în sarcina acestora nu se pot reține nici infracțiunile specificate de către petiționar și anume abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului și neglijență în serviciu, prevăzute și pedepsite de art.246 Cod Penal, art.264 și Cod Penal respectiv art.249 Cp. întrucât faptele nu există, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. Cp.p.
În această situație, procurorul de caz a dispus, în conformitate cu dispozițiile art.228 alin.4 Cod procedură penală coroborat cu art.10 lit.a Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători, și pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului și neglijență în serviciu, prevăzută de art.246 Cod penal, 264 Cod penal și respectiv art.249 Cod penal.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat, în termen, plângere la procurorul ierarhic superior, soluționată prin rezoluția 1365/II/2/2009 din 10.09.2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
S-a analizat soluția adoptată în cauză și s-a constatat că neînceperea urmăririi penale față de cei trei judecători a fost corect dispusă.
Prin urmare, s-a respins, ca neîntemeiată plângerea petiționarului.
Nici în fața acestei instanțe, sesizată de petent, nu s-au adus lămuriri suplimentare, întrucât citat fiind la două termene consecutive acesta a lipsit nejustificat.
Analizând soluția procurorului de netrimitere în judecată, instanța constată că actul de dispoziție al procurorului este legal și temeinic.
În mod corect procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare în cauză, văzând și dispozițiile art.97 din Legea nr.303/2004, a stabilit că infracțiunile imputate intimaților nu există.
Împrejurarea că hotărârea judecătorească pronunțată de intimați în cadrul atribuțiilor de serviciu este nefavorabilă petentului, nu constituie un indiciu care l-ar îndreptăți pe acesta să pună la îndoială modalitatea în care intimații și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu.
În ce privește activitatea magistraților, atribuțiile lor de serviciu se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt investiți, respectiv interpretării și aplicării dispozițiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanțial și ale celui procedural.
Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare și aplicare a legii nu echivalează cu exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, acesta fiind de altfel și justificarea existenței lor.
În acest context, nemulțumirile părților dintr-un proces cu referire la modul concret de soluționare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele cunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului (magistraților) care au soluționat cauza.
Răspunderea penală a magistraților poate fi pusă în discuție, cu referire la infracțiunile analizate numai în situațiile în care aceștia și-au exercitat funcția cu rea-credință, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane (ori cu referire la infracțiunea de neglijență în serviciu, au încălcat din culpă îndatoririle de serviciu).
În consecință, atâta timp cât obiectul plângerii se referă la nemulțumirea legată de soluția pronunțată de intimați în calitate de judecători într- cauză penală, soluția de netrimitere în judecată dispusă de procuror este legală și temeinică.
Prin urmare plângerea petentului se vădește nefondată și în baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală va fi respinsă cu această mențiune.
Vor fi păstrate rezoluțiile procurorului din prezenta cauză.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, plângerea petentului împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 17.08.2009 în dosarul nr.1508/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI privind pe intimații, și.
Obligă petentul la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.EU-26.11.2009/Dact.EA.03.12.2009
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu
