Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 307/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 307
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de intimații, R și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - A - Serviciul Teritorial Iași împotriva sentinței penale nr. 663 din data de 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică - lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă a prezentei decizii, când pentru a fi depuse concluzii scrise de către petenta - I, instanța a amânat pronunțarea pentru azi 19 mai 2009.
INSTANȚA
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 663/10.11.2008 a Tribunalului Iașis -a dispus, în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. "b" Cod procedură penală, admiterea plângerii formulate de petenta " " I și în consecință:
S-a dispus desființarea rezoluției nr. 43/P/2007 din data de 22.02.2008 a Parchetului de pe lângă - Direcția - Serviciul Teritorial Iași și s-a trimis cauza Parchetului de pe lângă - - Serv. Teritorial Iași, în vederea începerii urmăririi penale.
S-a respins cererea de cheltuieli judiciare formulată de intimatul.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
1. Prin Decizia nr. 180 din 06.03.1991 a Prefectului județului I s-a dispus, în temeiul Legii nr. 15/1990 și a nr.HG 1330/1990, înființarea - Industrie, persoană juridică subordonată prefecturii, al cărei patrimoniu a fost determinat pe baza unui bilanț contabil ( 39-40 dos. ). Se poate deduce că noua societate s-a înființat prin reorganizarea fostei Întreprinderi Județene de Producție și Prestări Servicii I ( 37 și 41 dos. ).
2. Prin sentința civilă nr. 9985/19.10.1995 a Judecătoriei Iașia fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - Industrie SA I împotriva pârâtei "Locuința" I, pentruevacuareaacesteia din urmă dintr-un spațiu în suprafață de 349. situat în- I, motivat delipsa calității procesuale active, respectiv a proprietății asupra imobilului. Această hotărâre a fost casată cu trimitere prin decizia civilă nr.1471/26.09.1997 a Tribunalului Iași, iar în rejudecare, prin sentința civilă nr. 17294/19.12.1997 a Judecătoriei Iașis -a dispusevacuareapârâtului Consiliul Local I - Direcția de Administrare a Fondului Imobiliar de Statdin spațiul cu altă destinație decât cea de locuințăsituat în I,-. S-a reținut în considerentele hotărârii că spațiul a intrat în proprietatea statului în anul 1960, iar din anul 1969 fost trecut înadministrareacooperativistă a reclamantei, dată de la care acest spațiu s-a aflat înfolosințaexclusivă a reclamantei; nici unuia dintre înscrisurile enumerate în considerentele sentinței amintite nu i s-a recunoscut calitatea de act doveditor cu privire la proprietate ( 25-26 dos. ).
3. Din înscrisul intitulat "informare", întocmit la data de 20.01.2003 de Serviciul Juridic al Consiliului Local I sub semnătura intimatei, rezultă că sentința civilă nr. 17249/19.12.1997 (numărul trecut pe sentință este 17294/19.12.1997) a rămas definitivă și irevocabilă după epuizarea de către Consiliul Local Iac ăilor de atac, atât apelul cât și recursul fiind respinse prin deciziile civile nr. 1155/05.04.1999 și nr. 137/24.01.2000 ale Tribunalului Iași, respectiv Curții de APEL IAȘI ( 27 dos. ).
4. Prin procesul-verbal din data de 28.03.2001, înregistrat la Primăria Municipiului I - Direcția de Administrare a Fondului Imobiliar de Stat sub nr.5995, în executarea sentinței civile nr. 17924/06.03.2000 (și de această dată este indicat un alt număr al sentinței - pct. 2 și 3) s-a realizat predarea imobilului situat în I,- către " Industrie" SA. În procesul-verbal s-a făcut mențiunea căimobilul este ocupat de societăți comerciale (5 persoane juridice) și are suprafața utilă de 249,75. și dependințe de 149,92.
5. Din considerentele deciziei civile nr. 3948/12.11.2002, pronunțată de fosta C Supremă de Justiție, rezultă că: prin sentința civilă nr. 7031/29.04.1998 a Judecătoriei Iașia fost admisă în parte acțiunea reclamantei " - " I, pârâtul Consiliul Local I fiind obligat să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul situat în I,-, cu terenul aferent în suprafață de 305 mp, terenul liber de construcții aferent Bisericii, în suprafață de 901 mp și terenul aferente Bisericii " ", în suprafață de 791 mp; prin decizia civilă nr. 3362/15.11.1999 a Tribunalului Iași au fost respinse toate apelurile declarate împotriva sentinței nr. 7031/1998; prin decizia civilă nr. 1222/02.06.2000 a Curții de APEL IAȘI, urmare a admiterii recursului declarat de reclamantă, au fost casate ambele hotărâri, iar în rejudecare, prin decizia civilă nr. 974/25.05.2001, Curtea de APEL IAȘIa admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat Consiliul Local I să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul liber de construcții în suprafață de 5006 mp aferent Bisericii și Bisericii; prin decizia civilă nr. 85/21.01.2002 a Curții de APEL IAȘIa fost admisă o cerere de revizuire formulată de reclamantă, decizia civilă nr. 974/2001 fiind schimbată în parte, în sensul respingerii acțiunii în revendicare cu privire la imobilul situat în I,- (?); în fine, prin decizia civilă nr. 3948/12.11.2002, pronunțată de fosta C Supremă de Justiție, a fost admis recursul în anulare declarat de Procurorul General, au fost casate în parte deciziile civile nr. 974/2001 și nr. 85/2002 ale Curții de APEL IAȘI, cu consecința admiterii acțiunii formulate de reclamanta și cu privire la imobilul situat în I,- ( 110-112 dos. ).
6. Pe întreaga durată a proceselor, dar și după finalizarea acestora, reclamanta a purtat o amplă corespondență (notificări și adrese) cu autoritățile locale și persoane juridice subordonate acestora, și chiar cu societăți comerciale (Consiliul Local și Primăria I, Biroul de Carte Funciară, IJ. I, "", - Industrie SA, - SRL etc. 89-91, 96-100, 114-117, 119-125 dos. ), acțiunile întreprinse de aceasta fiind mediatizate și în presa locală ( 11, 118 dos. ).
Mai mult, în urma unui anunț din presă, a intervenit, pe calea unei contestații la executare, în procedura de executare silită inițiată de către creditoarea Administrația Finanțelor Publice I împotriva debitoarei - Industrie I, prin care se urmărea vânzarea la licitație a unor spații comerciale pe care debitoarea le-ar fi deținut în proprietate în imobilul situat în I,-. Prin sentința civilă nr. 13.581/02.08.2001 a Judecătoriei Iașia fost admisă ordonanța președințială introdusă de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice I și " Industrie" I, dispunându-se suspendarea executării silite,motivat în esență de lipsa dovezii că pârâta - Industrie SA I ar fi proprietara spațiilor respective( 101-109 dos. ).
7. Prin procesul-verbal din data de 24.03.2004, înregistrat la Primăria I sub nr. 8204, urmare a informării întocmite de Serviciul Juridic ( pct. 3), în baza sentinței civile nr. 7031/29.04.1998 a Judecătoriei Iași și a deciziei civile nr. 3362/15.12.1999 a Tribunalului Iași, Primăria Municipiului Iap redat Parohiei imobilul situat în I,-, cu anexele acestuia, însuprafață de 305 mp. În procesul-verbal s-a menționat căla adresă figurează, în baza unor contracte de închiriere anexate,un număr de 5 familii( 24 dos. ).
8. Din înscrisurile aflate la filele 30, 36 și 55 dos. reiese că, prin cererea înregistrată la. I sub nr. 2278/19.02.2002, " Industrie" Ias olicitat înscrierea în Cartea Funciară a imobilului situat în I-, imobilul fiind intabulat în CF nr. 23.625, cu mențiunea "pentru ipotecă". a fost operată în baza proceselor-verbale de predare primire și a deciziei nr. 180/06.03.1991 a Prefecturii I (acte indicate la pct. 1 și 4). Mai rezultă că imobilele au fost identificate prin destinație (spații comerciale), suprafețe individuale (totalizând o suprafață de 336,44 mp) și prin 5 numere cadastrale.
9. În anul 2002, - Industrie SA Iaî nstrăinat spațiile comerciale situate în I- ( și 30-31 dos. ), după cum urmează:
- Prin contractul autentificat de BNP sub nr. 474/18.03.2002 a vândut, prin delegat, 2 spații comerciale situate la parterul imobilului situat în I,- (nr. cadastrale 5731/1/p/2, în suprafață de 214,5 mp și 5731/1/p/5, în suprafață de 10,88 mp) către - SRL I, cu suma de 800.000.000 lei vechi + TVA, spațiile fiind reintabulate în CF nr. 25365 I ( 52-54).
- Prin contractul autentificat de BNP sub nr. 482/18.03.2002 a vândut, prin delegat, un spațiu comercial situat la parterul imobilului situat în I,- (nr. cadastral 5731/1/p/3, în suprafață de 28,97 mp) către "" I, cu suma de 100.000.000 lei vechi + TVA, spațiul fiind reintabulat în CF nr. 28348 I ( 57-59), care l-a revândut cu 800.000.000 lei vechi la - Pro SRL S în anul 2005 ( 69-72).
- Prin contractul autentificat de BNP sub nr. 489/18.03.2002 a vândut, prin delegat, un spațiu comercial situat la parterul imobilului situat în I,- (nr. cadastral 5731/1/p/4, în suprafață de 33,7 mp) către intimații și, cu suma de 250.000.000 lei vechi, TVA inclus, spațiul fiind reintabulat în CF nr. 27579 I ( 57-59); ulterior, în anul 2004, soții au revândut imobilul soților cu suma de 322.530.000 lei, echivalentul a 10.000 USD ( 61-63).
- Prin contractul autentificat de sub nr. 1009/14.06.2002 a vândut, prin delegat, un spațiu comercial situat la etajul 1 al imobilului situat în I,- (nr. cadastral 5731/1/p/1, în suprafață de 48,39 mp) către numitul, cu suma de 57.469.777 lei vechi, TVA inclus, spațiul fiind reîntabulat în CF nr. 28170 I ( 43-45); ulterior, în anul 2003, soții au revândut imobilul soților și cu suma de 400.000.000 lei ( 65-67), iar aceștia l-au înstrăinat în anul 2004 soților și cu prețul de 29.034 Euro ( 33-35).
Raportând această stare de fapt la rezoluția nr. 43/P/2007 din data de 22.02.2008 a - Serviciul Teritorial Iași, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții, director al I, consilier juridic în cadrul Primăriei I, secretar al Consiliului Local I, R, director al " Industrie" I, și, administrator al "" I, sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 10 și 131din Legea nr. 78/2000, art. 246 rap. la art. 248 Cod penal, art. 289 Cod penal, art. 291 Cod penal și art. 271 Cod penal, instanța constată că plângerea formulată de către petenta " - " este întemeiată, din următoarele considerente:
Încă din data de 5 octombrie 2006 a acționat în instanță revendicând, printre altele, și imobilul situat în I,-, motivat în esență de faptul că respectivul imobil fusese preluat de stat în mod abuziv, fără titlu.
Potrivit art. 44 și art. 136 din Constituția României statul garantează proprietatea. Sarcina ocrotirii acestui drept revine tuturor autorităților statului, care sunt datoare să vegheze la respectarea dreptului de proprietate, inclusiv prin mijloace specifice represiunii penale.
Or, în speță, petenta deplânge împrejurarea că, după 12 ani de procese civile, nu se poate bucura deplin de dreptul său de proprietate asupra imobilului din I,- și a adus învinuiri serioase unor reprezentanți ai autorităților locale, dar și unor persoane fizice, pe care le-a acuzat de acțiuni concertate, întreprinse în fraudarea intereselor legitime ale Parohiei și în scopul obținerii de foloase materiale importante - spații comerciale situate pe o arteră comercială din centrul municipiului
Aceste acuzații nu sunt vădit neîntemeiate, de vreme ce " Industrie", o persoană juridică înființată în anul 1991 printr-o decizie a prefecturii, deși nu poseda un titlu de proprietate valabil asupra imobilului respectiv, a reușit să își înscrie acest drept în cartea funciară în anul 2002, iar la scurt timp a vândut spațiile comerciale din imobil unor terțe persoane.
Din această perspectivă, se poate observa că cercetările întreprinse în cauză de către organele de urmărire penală au fost deficitare. Astfel, întreaga analiză a posibilelor vinovății a fost cantonată în jurul datei la care a fost întocmit procesul-verbal de predare-primire a imobilului, susținându-se că, la acel moment, nu era în ființă nicio hotărâre judecătorească favorabilă petentei. Formal, această argumentare este corectă, însă organele de urmărire penală erau datoare să îndeplinească din oficiu toate actele de cercetare necesare aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele. Instanța observă că simpla atașare la dosarul cauzei, într-o ordine aleatoare, a unor înscrisuri, fără o analiză reală a acestora, prin prisma acțiunilor întreprinse de persoanele interesate în obținerea imobilului în litigiu, nu satisface exigențele unei anchete efective și eficiente, care ar fi trebuit condusă din oficiu. De altfel, înseși ordonanțele de delegare emise de procuror ( 79-80) au fost îndeplinite doar într-o mică măsură, fiind audiată o singură persoană dintre cele indicate (intimata ), în vreme ce, dintre înscrisurile ridicate, unele au fost incomplete (ex. 41), ori greu lizibile ( 25), iar altele, relevante, nici nu au fost obținute.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 2781 al. 8 lit. "b" Cod procedură penală se va admite plângerea formulată de către petenta " - ", se va desființa rezoluția nr. 43/P/2007 din data de 22.02.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași și se va dispune trimiterea cauzei aceleiași unități de parchet, în vederea începerii urmăririi penale.
Sub acest ultim aspect, jurisprudența a consacrat două opinii. Într-o primă opinie, s-a susținut că începerea urmăririi penale este obligatorie. Într-o altă opinie, la care se raliază și această instanță, se argumentează, pe bună dreptate, că procurorul nu este obligat să înceapă urmărirea penală. Într-adevăr, potrivit art. 228 al. 1, 4 și 6 Cod procedură penală, urmărirea penală poate fi începută dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate, nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 Cod procedură penală. Un puternic argument de text este oferit și de dispozițiile art. 273 al. 11Cod procedură penală, potrivit cărora procurorul dispune începerea urmăririi în condițiile prevăzute de lege (deci cu respectarea art. 10 Cod procedură penală), iar dispozițiile instanței sunt obligatorii, însă numai sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă indicate.
Or, în speță, doar caracterul incomplet al actelor premergătoare a determinat adoptarea soluției de admitere a plângerii petentei, astfel că singura opțiune juridică viabilă este aceea a trimiterii cauzei pentru complinirea carențelor constatate, iar de îndată ce vor putea fi decelate indicii certe de vinovăție, se va trece desigur la începerea urmăririi penale față de persoanele respective. Din acest motiv, nici minuta sentinței de față nu indică anumite persoane ori infracțiuni, sensul hotărârii fiind acela al revenirii cauzei în faza actelor premergătoare și al completării acestora.
Pentru a hotărî trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, instanța a avut în vedere că actele de cercetare efectuate până în prezent, constatate a fi insuficiente, nu satisfac nici interesele legitime ale persoanei vătămate, dar nici drepturile subiective ale persoanele acuzate, asupra cărora ar putea continua să planeze în mod injust bănuiala că ar fi săvârșit anumite fapte penale în cursul proceselor de dobândire a spațiilor imobiliare din-.
În consecință, în temeiul art. 2781al. 8 lit. "b" Cod procedură penală, actele premergătoare în cauza având ca obiect plângerea penală formulată de persoana vătămată vor fi completate după cum urmează:
Se vor atașa, în copie: actele constitutive ale - Industrie SA I, inclusiv anexele indicate în Decizia nr. 180 din 06.03.1991 a Prefectului județului I, respectiv bilanțul (pentru a verifica apărarea că imobilul din- a fost transmis în patrimoniul " Industrie", sau a rămas în patrimoniul autorităților locale), statutul și eventualele acte adiționale din care să rezulte modificări aduse statutului, organelor de conducere, acționariatului (pe baza acestor ultime acte se va lămuri dacă " Industrie" a devenit o societate exclusiv privată, sau a rămas în subordinea autorităților locale și se va stabili structura acționariatului și identitatea persoanelor din conducerea " Industrie" ); anexele la protocolul de predare primire din 14.05.1991 (pct. 1); deciziile pronunțate în căile de atac împotriva sentinței civile nr. 17294/19.12.1997 a Judecătoriei Iași (pct. 2, 3); deciziile pronunțate în căile de atac împotriva sentinței civile nr. 7031/29.04.1998 a Judecătoriei Iași; expertiza judiciară, cu schițele anexă, întocmită de ing., care face parte integrantă din sentința civilă nr. 7031/29.04.1998 a Judecătoriei Iași (pct. 5); alte expertize și documentațiile complete care au stat la baza înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al - Industrie SA și la atribuirea de numere cadastrale (pct. 8). Aceste acte vor servi la limpezirea acuzațiilor, în sensul că organele judiciare vor afla dacă persoanele interesate în obținerea imobilului din speță au acționat cu bună credință sau nu, respectiv dacă poate fi reținută vreo faptă penală în sarcina acestora, ori sunt aplicabile alte forme de răspundere juridică.
Se va stabili dacă înregistrarea dreptului de proprietate al " Industrie" asupra imobilului situat în I,- s-a realizat în condiții de legalitate; dacă actele însoțitoare, depuse odată cu cererea de înscriere, erau în măsură să facă dovada dreptului de proprietate, respectiv dacă " Industrie" a prezentat un titlu valabil; dacă pot fi decelate aspecte de natură penală în legătură cu acțiunile persoanelor care au solicitat, respectiv au operat înscrierea dreptului în cartea funciară; vor fi cerute și lămuriri cu privire la schimbarea cărților funciare după vânzarea spațiilor (pct. 9). De asemenea, vor fi efectuate verificări în fostele Registre de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare, ori în scriptele autorităților, pentru a se stabili situația juridică a imobilului, așa cum a putut fi percepută aceasta de către persoanele implicate.
Se va stabili dacă există legături între persoanele interesate din " Industrie", cele din sfera autorităților (Primărie, ) și cumpărătorii spațiilor comerciale, și dacă aceste relații pot căpăta conotații penale, unul dintre aspectele ce ar putea fi examinate fiind acela al seriozității prețului, respectiv al realității plății. În acest sens se vor face verificări în evidențele contabile ale " Industrie" și se va stabili, în măsura posibilităților, destinația sumelor obținute din vânzarea spațiilor.
Se va verifica legalitatea operațiunii juridice de înstrăinare de către " Industrie" a celor 5 spații comerciale, respectiv dacă a existat o hotărâre a acționariatului de înstrăinare a imobilelor, precum și împrejurările concrete în care s-a luat decizia de vânzare a spațiilor, cum au fost selectați cumpărătorii (negocieri prealabile, anunțuri în presă etc.) și în ce măsură delegațiile date persoanelor care s-au prezentat la notar puteau angaja valabil societatea în acte de dispoziție (pct. 9).
Vor fi identificate și audiate toate persoanele implicate în înstrăinarea spațiilor comerciale, urmărindu-se stabilirea împrejurărilor relevante din perspectiva angajării răspunderii penale; se va clarifica dacă persoanele respective au acționat cu bună-credință sau cu rea-credință atunci când s-au angajat în actele de dobândire și înstrăinare a imobilelor în speță, și dacă au urmărit obținerea de foloase injuste.
În special, în latura subiectivă, se va analiza în ce măsură poate fi apreciată ca satisfăcând rigorile bunei credințe prezentarea unei cereri pentru înscrierea unui drept de proprietate în cartea funciară în februarie 2002, când erau deja pronunțate cele trei decizii ale Curții de APEL IAȘI (pct. 5), iar " Industrie" participase în două procese în care nu fusese în măsură să producă dovada unui titlu valabil de proprietate (pct. 2 și 6).
Vor fi cerute și obținute explicații cu privire la răspunsurile oferite de autorități (în special Primăria Municipiului I și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară) în urma demersurilor insistente, repetate și chiar publice ale petentei, care a încercat fără succes să își conserve pretinsele drepturi subiective asupra imobilului.
Se vor aduce cuvenitele lămuriri asupra inadvertențelor evidente, ivite de-a lungul timpului cu privire ladestinațiașisuprafațaspațiilor situate în imobilul din-, pentru a se stabili cu certitudine asupra cărora dintre acestea au fost purtate procesele civile între părțile litigante, respectiv dacă există identitate perfectă între imobilul obținut în instanță de către petentă și cel înscris de către " Industrie" în Cartea Funciară.
În fine, după efectuarea tuturor actelor de cercetare prealabilă mai sus arătate, la adoptarea noii soluții, va fi analizată și evaluată în mod efectiv aplicabilitatea în speță a actelor normative și a dispozițiilor constituționale despre care petenta pretinde că au fost încălcate, sub sancțiunea angajării răspunderii penale ( 10, 13-18 dos., 3-8 din dos. nr. 59/II/2/2008 și 2-6 dos. tribunal), dar vor fi avute în vedere în egală măsură și apărările de fond ale intimaților ( 68-69 și practicaua prezentei sentințe).
În temeiul art. 193 al. 6 raportat la art. 274 al. 1 Cod procedură civilă, se va respinge cererea de cheltuieli judiciare formulată de intimatul.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală Parchetul de pe lângă - - Serviciul Teritorial Iași și intimații, -, și R, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului parchetul arată că:
Instanța de judecată a pronunțat sentința penală nr. 663 din 1.11.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-) în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor referitoare la competență, întrucât Tribunalul Iași nu este competent a judeca cauza în primă instanță pentru nici una din infracțiunile reclamate.
Astfel, conform prev. art. 2781Cod procedură penală, plângerea formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, se adresează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Petentul a reclamat comiterea infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 248 Cod penal, "fals în acte publice" și "uz de fals", prev. de art. 289 Cod penal și art. 291 Cod penal și "nerespectarea hotărârii judecătorești", prev. de art. 271 Cod penal, precum și a infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal raportat la art. 248 Cod penal și a infracțiunilor prev. de art. 10 și art. 131din Legea nr. 78/2000.
Printre persoanele reclamate este și -, care are calitatea de avocat în Baroul Iași, aspect care rezultă din dosarul de urmărire penală (fila 11), dosarul instanței (fila 43) și din relațiile furnizate de Baroul Iași, în perioada motivării recursului, prin adresa nr. 296/23.02.2009.
Văzând prev. art. 25, 27 și 281pct. "b" din Codul d e procedură penală, constată că pentru infracțiunile de mai sus și față de calitatea de avocat a persoanei reclamate -, competența de a judeca cauza în primă instanță revine Curții de apel.
Apreciază că în speță instanța competentă a efectua cercetarea judecătorească este Curtea de APEL IAȘI.
Punctul de vedere exprimat mai sus reprezintă și practica instanței supreme și în acest sens invocă decizia penală nr. 2416/11.04.2005, republicată, a - Secția penală.
că instanța de fond a admis plângerea petentului întrucât a reținut o altă situație de fapt decât cea care rezultă efectiv din conținutul plângerii penale formulate și care a fost reținută de organele de anchetă pentru efectuarea cercetărilor. Instanța de fond a dispus efectuarea unor acte de cercetare care nu pot releva indicii probatorii care să conducă la o soluție contrară celei adoptate de procuror ori efectuarea de acte cu privire la alte persoane și fapte decât cele reclamate, în condițiile în care partea vătămată nu a sesizat existența organelor de cercetare penală cu cercetarea lor și nu s-a considerat vătămată în interesele sale legitime prin fapte comise în alte modalități decât cele reclamate.
Astfel, în primul rând se impune precizarea că efectuând cercetarea judecătorească în dosarul nr- al Tribunalului Iași și pronunțând sentința recurată, instanța de fond nu a reținut corect situația de fapt reclamată prin plângerea formulată de petentul (fila 10-18 dosar ) și avută în vedere de organul de urmărire penală pentru efectuarea cercetărilor în cauză ci a reținut ca situație de fapt, aspecte care rezultă din decizii și sentințe civile pronunțate de instanțe diferite cu ocazia soluționării unor litigii civile promovate de " tuturor sfinților" din I, pentru recuperarea proprietăților sale care ar fi fost confiscate abuziv, precum și aspecte care rezultă din actele administrate în cursul cercetărilor pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Susțin acest argument întrucât, din plângerea penală a numitului - reprezentant al Parohiei " tuturor sfinților" din I, rezultă indubitabil că susnumitul reclamă:
1) comiterea de către directorul a infracțiunilor de "abuz în serviciu", prev. de art. 246 și art. 248 Cod penal, "fals în acte publice" și "uz de fals", prev. de art. 289 Cod penal și art. 291 Cod penal și "nerespectarea hotărârii judecătorești" prev. de art. 271 Cod penal, constând în faptul că prin procesul-verbal din 28.03.2001, fostul director al Direcției de Administrare a Fondului Imobiliar de Stat (9 a transferat proprietatea Bisericii situată în I,- în suprafață utilă de 249,75. și suprafață dependințe de 149,92. către " INDUSTRIE", încălcând astfel dispozițiile sentinței civile nr. 7031/29.04.1998 pronunțată în dosarul penal nr. 16156/1996 - fila 5 plângere;
2) comiterea infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal raportat la art. 248 Cod penal și a infracțiunilor prev. de art. 10 și art. 131din Legea nr.78/2000 de către, - consilier juridic în cadrul Primăriei I, - Secretarul Consiliului Local I, R - director al " INDUSTRIE" I, și, -, - și, constând în faptul că ar fi fost implicați în încheierea unor acte de vânzare-cumpărarea unor spații comerciale de la " INDUSTRIE", cu rea-credință și în dauna petentei (fila 10-11 plângere penală).
Nici în plângerea împotriva soluției adresată procurorului ierarhic superior și nici în plângerea adresată judecătorului petent nu reclamă alte infracțiuni, altă situație de fapt ori alte persoane decât cele precizate în plângerea penală inițială.
Apreciază că, în procedura de soluționare a plângerii împotriva soluției formulată de petentul, instanța de fond ar fi trebuit mai întâi să constate că infracțiunile reclamate sunt ca descriere în fapt cele prezentate mai sus.
Pornind de la această situație de fapt, instanța ar fi trebuit să analizeze dacă soluția procurorului de a nu se începe urmărirea penală este temeinică, în sensul că cercetările au dovedit într-adevăr că nu există indicii probatorii suficiente, temeinice pentru începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva persoanelor acuzate pentru săvârșirea infracțiunilor de "abuz în serviciu", prev. de art. 246 și art. 284 Cod penal, "fals în acte publice" și "uz de fals", prev. de art. 289 Cod penal și art. 291 Cod penal și "nerespectarea hotărârii judecătorești", prev. de art. 271 Cod penal și a infracțiunilor prev. de art. 10 și art. 131din Legea nr. 78/2000.
În opinia recurentului nu există astfel de indicii și față de momentul când se reclamă că ar fi fost comise faptele (2001 în cazul numitului și a numitelor, și R și 2002-2004 în cazul numitei R și a celorlalte persoane reclamate) consideră că nici nu mai pot fi identificate și administrate alte mijloace de probă care să conducă la concluzia certă că ar exista astfel de indicii și că se justifică începerea urmăririi penale față de persoanele cercetate.
Este absolut necesară și mențiunea că la data întocmirii procesului-verbal din 28.03.2001 de către fostul director al Direcției de Administrare a Fondului Imobiliar de Stat () în anul 2001, infracțiunea prev. de art. 131nici nu era cuprinsă în Legea nr. 78/2000, aceasta fiind introdusă ulterior, prin Legea nr. 161/2003, care a modificat unele articole, a introdus altele - între care și art. 131și a abrogat câteva articole din Legea nr. 78/2000.
Prin urmare, la data efectuării cercetărilor în dosarul penal nr. 43/P/2007,competența - Serviciul Teritorial Iași în cauză a fost determinată de faptul că s-a reclamat între altele,comiterea de către în calitatea sa de persoană care deținea o funcție de conducere și de control în cadrul unei instituții publice și a infracțiunii prev. de art. 10 din Legea nr. 78/2000.
În susținerea motivelor de recurs mai expune următoarele argumente:
Infracțiunea de abuz în serviciu presupune fapta unui funcționar public care cu știință fie nu îndeplinește un act fie îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Așa cum a rezultat din cercetări, la data întocmirii procesului-verbal din 28.03.2001 sentința civilă nr. 7031/29.04.1998 pronunțată în dosarul penal nr. 16156/1996, invocată de petent, nu era definitivă, fapt indubitabil dovedit de decizia civilă nr. 1222 din 02.06.2000 a Curții de APEL IAȘI cât și prin decizia nr. 3948/12.11.2002 pronunțată de Secția civilă în dosarul nr. 2324/2002 - fila 110 - 111 dosar de urmărire penală.
Procesul-verbal din 28.03.2001 întocmit între - director, - serviciu și " INDUSTRIE" și semnat de persoanele arătate cât și de alte persoane din cadrul Primăriei I ori Direcția de Administrare a Fondului Imobiliar de stat din cadrul Primăriei I, nu constituie un act care transferă proprietatea imobilului situat în I,- către " INDUSTRIE" ci un act de predare a imobilului, act întocmit în baza unei hotărâri judecătorești - sentința civilă nr. 17294 din 19.12.1997, prin care a fost admisă acțiunea " INDUSTRIE" în contradictoriu cu Direcția de Administrare a Fondului Imobiliar de stat, în sensul că s-a dispus evacuarea "" I din imobilul respectiv - fila 25-26 dosar urmărire penală.
În concluzie, procesul-verbal din 28.03.2001, semnat între alții și de în calitate de director, nu a fost un act nejustificat, întocmit abuziv printr-un exces de putere al funcționarului public, ci este un document care materializează punerea în aplicare a unei sentințe judecătorești definitive.
Constatarea organelor de urmărire penală precum și aspectele care au rezultat din declarația numitei - consilier juridic al Primăriei și persoană care a semnat procesul-verbal din 28.03.2001, au constituit principalele elemente ce au dus la concluzia că în speță nu se conturează elementele constitutive ale infracțiunii de "abuz în serviciu", prev. de art. 246 Cod penal ori art. 248 Cod penal.
În ceea ce privește celelalte infracțiuni reclamate ca fiind comise de către în calitatea sa de director, respectiv infracțiunile de "fals în acte publice" și "uz de fals", prev. de art. 289 Cod penal și art. 201 Cod penal și "nerespectarea hotărârii judecătorești" prev. de art. 271 Cod penal, deși din plângerea penală formulată de petent și din completările aduse ulterior acestei plângeri, nu rezultă în concret cum anume ar fi fost comise faptele de către, a fost analizată conduita susnumitului și din perspectiva elementelor constitutive ale acestor infracțiuni.
Din materialul probator administrat în cauză nu au rezultat indicii care să confirme susținerile reclamantului că în împrejurările întocmirii și semnării procesului-verbal din 28.03.2001, ar fi săvârșit și alte infracțiuni, respectiv "fals în acte publice" și "uz de fals", prev. de art. 289 Cod penal și art. 291 Cod penal și "nerespectarea hotărârii judecătorești" prev. de art. 271 Cod penal, infracțiunile prev. de art. 10 și art. 131din Legea nr. 78/2000.
Cât privește comiterea infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal raportat la art. 248 Cod penal și a infracțiunilor prev. de art. 10 și art. 131din Legea nr. 78/2000 de către, R, și, -, - și, se impune precizarea că cercetările efectuate de organul de urmărire penală, au încercat să acopere toate aspectele expuse ca situație de fapt și încadrare juridică de reclamant, în interesul bunei înfăptuiri a justiției.
Din cercetări nu a rezultat nicio probă care să confirme că faptele susnumiților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal raportat la art. 248 Cod penal și a infracțiunilor prev. de art. 10 și art. 131din Legea nr. 78/2000. După atașarea contractelor de vânzare-cumpărare la dosarul cauzei, s-a constatat că faptele sunt de natură civilă și pot fi sancționate doar în condițiile legii civile, dacă se face dovada relei-credințe a cumpărătorilor. bunei sau relei-credințe a părților într-un contract civil nu este însă în sarcina organului de urmărire penală și cu atât mai puțin în sarcina DNA, atât timp cât în speță contractele civile au avut ca obiect operațiuni de vânzare-cumpărare efectuate între o societate privatizată la care statul nu are acțiuni și persoane fizice sau numai între persoane fizice.
Ultimul argument precum și faptul că din cercetări nu au rezultat indicii privind comiterea unor infracțiuni în legătură cu încheierea contractelor, duc la concluzia că nu se justifică audierea tuturor persoanelor implicate în înstrăinarea spațiilor comerciale pentru a se stabili dacă persoanele respective s-au angajat cu bună-credință sau cu rea-credință în actele de dobândire și înstrăinare a imobilelor, așa cum a dispus instanța de fond și nici verificarea seriozității prețului, respectiv a calității plății ori lămurirea inadvertențelor, care ar exista c privire la destinația și suprafața spațiilor situate în imobilul din-.
În legătură cu actele dispuse de instanța de fond a fi efectuate pentru completarea cercetărilor, mai exprimă opinia că nu avea motiv să verifice dacă a existat o hotărâre a acționariatului de înstrăinare a celor 5 spații și nici nu avea temei să dispună din oficiu disjungerea și trimiterea cauzei la alte organe de cercetare penală pentru verificarea acestui aspect, deoarece la data cercetărilor " INDUSTRIE" era o societate comercială privatizată la care statul nu deține acțiuni iar petentul nici nu a reclamat în plângere sa comiterea de reprezentanții societății a unor infracțiuni prevăzute în Legea nr. 31/1990 rep.
Totodată, văzând infracțiunile reclamate (abuz în serviciu întocmi de un funcționar public prin întocmirea unui proces-verbal de predare-primire a unui imobil în baza unei sentințe civile și implicarea în încheierea unor acte de vânzare-cumpărare a unor spații comerciale de la " INDUSTRIE" ), apreciază că la data cercetărilor nu era necesară atașarea la dosar a actelor constitutive ale " INDUSTRIE", a statutului și eventualele acte adiționale din care să rezulte modificări aduse statutului, organelor de conducere acționariatului, anexele la protocolul de predare-primire din 14.05.1991, întrucât administrarea unui astfel de probatoriu nu ar fi fost de natură a aduce lămuriri asupra comiterii infracțiunii ori cu privire la vinovăția funcționarului public și a celorlalte persoane cercetate.
Tot în legătură cu actele dispuse de instanța de fond a fi efectuate pentru completarea cercetărilor, exprimă opinia că unele nu sunt de natură a contribui la aflarea adevărului în prezenta cauză. Se referă în concret la dispoziția instanței de a se stabili dacă pot fi decelate aspecte de natură penală în legătură cu acțiunile persoanelor care au operat înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, de a fi solicitate lămuriri privind schimbarea cărților funciare după vânzarea spațiilor și de a fi efectuate verificări în fostele registre de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare ori în scriptele autorităților. Consideră că aceste acte pot fi eventual administrate ca probatoriu într-o altă cauză penală, formată în baza unei plângeri ori sesizări din oficiu distincte, având ca obiect infracțiuni de fals ori abuz în serviciu comise de către funcționarii Oficiului de cadastru și publicitate imobiliară
În ultima instanță, apreciază că organele de urmărire penală nu au competența să analizeze aplicabilitatea în speță a actelor normative și dispozițiilor constituționale despre care petenta pretinde că au fost încălcate, sub sancțiunea angajării răspunderii penale.
Față de toate motivele invocate, consideră că soluția procurorului a fost corect aplicată raportat la faptele penale reclamate, la împrejurările și modul în care se pretinde că ar fi fost comise acestea și raportat la actele concrete executate de fiecare dintre persoanele reclamate.
Pentru considerentele expuse, în baza disp. art. 2781Cod procedură penală raportat la art. 38515pct. 2 lit. "c" Cod procedură penală,solicită ca instanța de control judiciar să dispună admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 663 din 10.11.2008 și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale. În motivarea recursurilor toți ceilalți recurenți achiesează la primul motiv de recurs invocat de procuror, privind necompetența materială de soluționare a cauzei de către Tribunalul Iași, față de împrejurarea că una dintre persoanele cercetate - - are calitatea de avocat, iar competența soluționării cauzei în primă instanță revine Curții de APEL IAȘI.
În motivarea recursului pe fond intimatul prin avocat arată că instanța de fond nu a făcut o analiză temeinică a probelor administrate întrucât el, în calitate de reprezentant al nu a pus decât o hotărâre judecătorească în executare și a eliberat un imobil, nefiind creat vreun prejudiciu petentei și nefiind întrunite în cauză elementele constitutive ale vreuneia din infracțiunile reclamate.
Intimata arată că este nevinovată întrucât în calitate de juristă a pus în executare o hotărâre civilă definitivă și irevocabilă.
Intimata R arată că organele de urmărire penală au analizat corect materialul probator și de aceea trebuie respinsă plângerea petentei, întrucât nu se știa de existența unei alte hotărâri care-i dăduse câștig de cauză petentei, întrucât ea nu era parte în acel dosar.
Intimații, - șiD. prin avocat arată că, instanța investită cu soluționarea plângerii împotriva rezoluției procurorului nu a ținut cont de obligația verificării rezoluției atacate pe baza lucrărilor și materialului dosarului și a analizat-o într-o manieră specială, stabilind eronat o altă situație de fapt iar între considerentele și dispozitivul hotărârii atacate nu există nicio legătură.
Intimatul - prin avocat arată că fapta reținută în sarcina sa reclamă o anumită calitate a făptuitorului, aceea de funcționar public, calitate incompatibilă cu profesia de avocat.
De asemenea, instanța de fond nu a indicat în mod expres motivele pentru care a ajuns la o asemenea concluzie, de admitere a plângerii, și nu a individualizat faptele și împrejurările pe care procurorul nu le-a lămurit, raportat la limitele investirii făcute prin plângerea prealabilă.
Intimatul - solicită a se analiza și împrejurarea că plângerea nu a fost soluționată în termenul de 30 de zile revăzut de dispozițiile legale.
Examinând recursurile declarate în raport de criticile formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt fondate, urmând a fi admise, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 278 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Conform art. 28 ind. 1 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, modificat prin Legea nr. 79/26.03.2007, Curtea de apel "judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe, precum și de avocați, notari publici, executori judecătorești și de controlorii financiari ai Curții de Conturi".
Față de aceste prevederi și de calitatea de avocat în Baroul Iașia intimatului - instanța de control judiciar constat că instanța de fond Tribunalul Iașia pășit la judecarea plângerii petentei " - " fără a-și verifica competența.
Potrivit art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, dispozițiile relative la competență după materie și după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității iar potrivit alin. 3 nulitatea nu poate fi înlăturată în nici un mod, putând fi invocată în orice stare a procesului și luându-se în considerare chiar din oficiu.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. "c" Cod procedură penală instanța va admite recursurile declarate în cauză împotriva sentinței penale nr. 663/10.11.2008 a Tribunalului Iași pe care o va casa integral și va dispune judecarea plângerii petentei " - ", în primă instanță de către Curtea de APEL IAȘI.
Cu ocazia judecării cauzei se vor avea în vedere și celelalte motive invocate de recurenți.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - A - Serviciul Teritorial Iași și intimații, -, -, R împotriva sentinței penale nr. 663 din data de 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr-, pe care o casează integral.
Dispune judecarea cauzei în primă instanță de către Curtea de APEL IAȘI.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19 mai 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
26.05.2009
2 ex.-
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Aurel Dublea, Mihaela Chirilă
