Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 317/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2578/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.317
Ședința publică din data de 19 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin procuror.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul-petent, reprezentant al, A, împotriva Sentinței penale nr.112/6.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-făptuitor, personal și asistat juridic de apărător ales, cu delegație de substituire, aflată la fila 26 dosarului de recurs, a apărătorului ales, cu delegația nr.82/17.XII.2009 depusă la fila 20 dosarului de recurs, lipsind recurentul-petent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează, pe de o parte, faptul că pe data de 9.II.2010 a fost înregistrată o încunoștințare formulată de Servicii Insolvență C, noul lichidator judiciar al "", prin care arată că adunarea creditorilor nu susține plângerea formulată de petentul, iar, pe de altă parte, faptul că recurentul-petent a depus la dosar, prin Serviciul "Registratură", pe data de 17.II.2010, motivele de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul-făptuitor, prin apărătorul ales, susține că, potrivit art.275, Cod procedură penală, împotriva actelor procurorului pot formula plângere doar persoanele vătămate în interesele proprii, ori recurentul-petent nu are interese legitime, astfel că solicită respingerea, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului-petent la plata cheltuielilor de judecată. Depune concluzii scrise, la care au fost atașate, în original, chitanța nr.128/5.2010 și factura nr.74/8.2010, ambele emise de Av., din Baroul Teleorman.
Reprezentantul Ministerului Public arată că doar creditorii aveau calitatea procesuală pentru a formula plângere împotriva rezoluției procurorului, astfel că pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Sentința penală 112/6.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția penală a respins, ca neîntemeiată, plângerea împotriva Rezoluției din data de 30.VI.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, din Dosarul nr.113/P/2009, și a Rezoluției din data de 29.VI.2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, din Dosarul nr.397/II/2/2009, formulată de petentul, reprezentant al A, pe care l-a obligat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut, pe situația de fapt, că, prin Rezoluția din data de 30.VI.2009, din Dosarul nr.113/P/2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, în temeiul art.228, alin.6, Cod procedură penală, raportat la art.10, litera d, Cod procedură penală, a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul, sub aspectul infracțiunilor de gestiune frauduloasă, prevăzută de art.144 din Legea nr.85/2006, raportat la art.214, Cod penal, și de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246, Cod penal, iar, prin Rezoluția din data de 29.VI.2009, din Dosarul nr.397/II/2/2009, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleormana respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A, care, potrivit art.275, alin.1, Cod procedură penală, nu are calitatea de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate.
În motivare, instanța de fond a arătat că, potrivit art.25 din Legea nr.85/2006, atribuțiile lichidatorului judiciar constau în conducerea activității debitorului în cadrul procedurii falimentului, astfel că, în conformitate cu art.275, alin.1, Cod procedură penală, petentul, ca lichidator judiciar, nu are calitatea de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate, ci doar creditorii, care aveau un drept de creanță asupra patrimoniului debitorului.
În termen legal, petentul, în calitate de reprezentant al A, a declarat recurs, pentru nelegalitate.
În motivarea în scris a recursului, recurentul-petent a arătat că există un interes legitim în a fi respectate principiile de morală și de etică profesională, care sunt superioare interesului material, iar lichidatorul judiciar este un reprezentant al justiției în cadrul procedurii falimentului, astfel că legea nu-i poate interzice dreptul de a formula plângere împotriva actelor procurorului.
Intimatul-făptuitor a depus la dosar chitanța nr.128/5.2010 și factura nr.74/8.2010, ambele emise de Av., din Baroul Teleorman, în original.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală recurată, atât din punct de vedere al motivului de nelegalitate invocat, cât și din oficiu, potrivit art.385/9, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul declarat de recurentul-petent nu este fondat.
Astfel, Curtea constată că sesizarea formulată de petent, în calitate de lichidator judiciar al "", cu privire la activitatea frauduloasă desfășurată, în dauna creditorilor, de lichidatorul judiciar anterior, îmbracă forma denunțului, și nu a plângerii penale, atâta timp cât petentului nu i-a fost cauzată vreo vătămare, prin infracțiunile pentru care a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorului. Desigur că denunțul poate fi formulat de orice persoană, nevătămată prin infracțiune, însă actul final al procurorului nu poate fi atacat de denunțător, întrucât nu a fost vătămat în interesele sale legitime, astfel după cum condiționează dispozițiile de la art.278/1, alin.1, teza a I-a, Cod procedură penală. Ori, conform art.25 din Legea nr.85/2006, principalele atribuții ale lichidatorului judiciar sunt strâns legate de activitatea desfășurată de debitor, pentru protejarea intereselor creditorilor, și nu de modalitatea în care lichidatorii judiciari anteriori și-au îndeplinit aceleași îndatoriri legale, cu privire la care poate doar să sesizeze organele judiciare, ca orice persoană care are cunoștință despre comiterea vreunei infracțiuni. În această situație, rezoluția procurorului putea fi atacată, prin procedura specială reglementată de art.275-art.278/1, Cod procedură penală, doar de creditorii păgubiți prin actele frauduloase ale lichidatorului judiciar.
Ca atare, în mod legal, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleormana respins, ca inadmisibilă, plângerea, întrucât a fost formulată de către o persoană care nu are un interes legitim. Așadar, normele de morală și de etică profesională, invocate de recurentul-petent, nu sunt suficiente pentru tragerea la răspundere penală a unei persoane.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimatul-făptuitor, Curtea apreciază că suma de 2.500 lei, reprezentând onorariul apărătorului său ales, este vădit disproporționată în raport atât cu gradul redus de complexitate al cauzei, cât și cu apărarea efectivă exercitată în calea de atac a recursului, unde cercetarea judecătorească și dezbaterile nu au fost îndelungate și dificile. De aceea, cu toate că există un contract de asistență juridică, care constituie legea dintre părțile contractante, Curtea va cenzura cuantumul onorariului apărătorului ales, tocmai pentru efectele cât mai oneroase față de terțul-petent.
În consecință, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-petent, în calitate de reprezentant al, A, împotriva Sentinței penale nr.112/6.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția penală, din Dosarul nr-, apoi, va obliga pe recurentul-petent să plătească, în temeiul art.193, alin. ultim, Cod procedură penală, intimatului-făptuitor suma de 800 lei, cheltuieli de judecată, iar, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-petent, în calitate de reprezentant al, A, împotriva Sentinței penale nr.112/6.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.193, alin. ultim, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-petent să plătească intimatului-făptuitor suma de 800 lei, cheltuieli de judecată.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-petent la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.II.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. și dact.: jud..
Trib. T - Secția penală:..
2 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Magdalena
