Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 32/2009. Curtea de Apel Suceava

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -

ROMANIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

Sentința nr. 32

Ședința publică din13 martie 2009

PREȘEDINTE: Androhovici Daniela

Grefier - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA

Pe rol, pronunțarea asupra plângerii formulată de petenta, împotriva rezoluțiilor nr. 261/P/2007 din 13.11.2008 și nr. 489/II/2 din 30.12.2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.

Dezbaterile cauzei pe fond au avut loc în ședința publică din 6 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru azi, 13 martie 2009.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Petenta a formulat plângere la data de 17.08.2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, solicitând efectuarea de cercetări penale față de comisar, din cadrul IPJ S, referent, din cadrul S și ziaristul, de la Monitorul S, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev de art.192 alin.2 Cod penal, abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prev. de ar.246 Cod penal, fals intelectual, prev. de art.289 Cod penal și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.77 alin.1 lit.a Cod penal.

În esență, infracțiunile ar consta în aceea că la data de 31.07.2007, în jurul orelor 9,30, în baza unei sesizări ce o viza pe nora sa, susnumiții au pătruns fără drept în curtea locuinței sale, după care în mod abuziv și au inventariat o cantitate de circa 10. material lemnos, ce se afla depozitat în acel loc, întocmind în fals acte de constatare a contravenției silvice și de lăsare în custodie. În timp ce și inventariau materialul lemnos și întocmeau acte de constatare, ziaristul se plimba prin curte și făcea fotografii. Cu toate că a încercat să discute cu cele trei persoane și să le explice că aceea este locuința sa și nu a nurorii sale, iar materialul lemnos îi aparține, acestea și-au continuat activitățile sus-menționate.

Fiind audiată în legătură cu plângerea formulată, petenta a declarat că își menține plângerea doar cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și violare de domiciliu.

Prin rezoluția nr.261/P/2007 din 18.06.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, în temeiul disp. art.10 lit.d Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de - comisar de poliție, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.de art.246, 192, 289 și 323 Cod penal, cu motivarea că faptele nu există.

Împotriva acestei rezoluții, petenta s-a adresat cu plângere, conform art.278 Cod procedură penală, procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, susținând că nu s-au administrat probe utile și concludente în vederea aflării adevărului, soluția fiind nelegală, întrucât este motivată pe stări de fapt și împrejurări aleatorii obiectului plângerii.

Prin rezoluția nr.305/II/2/2008 din 04.08.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, a fost admisă plângerea, infirmată rezoluția menționată anterior și s-a dispus completarea verificărilor, în sensul:

- identificării și audierii tuturor persoanelor care au participat la efectuarea acțiunii de control, a calității în care au luat parte și activitatea desfășurată de fiecare;

- audierea martorilor -, și a comisarilor de la Garda Financiară, și, solicitați de petentă pentru a dovedi susținerile sale cu privire la modul cum s-a desfășurat activitatea de control la domiciliul său;

- dacă petenta are curte comună sau separată față de nora sa, întrucât din probe rezultă că cele două sunt proprietare a două imobile inventariate cu numere diferite, respectiv 1376-petenta și 1377-nora, iar funcție de constatările făcute să se stabilească dacă pătrunderea în curtea locuinței a avut loc cu acceptul proprietarului de drept, ceea ce va conduce la aprecierea corectă a existenței sau inexistenței infracțiunilor de violare de domiciliu și abuz în serviciu;

- stabilirea temeiurilor care îi abilitau legal pe făptuitori, funcționari publici să efectueze controlul materialului lemnos, inventariat în curtea petentei și lăsat în custodia lui.

După reluarea cercetărilor, în cauză au fost audiați în calitate de martori și - comisari la Garda Financiară și reaudiat.

Prin rezoluția nr.261/P/2007 din 13.11.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, în temeiul disp. art.10 lit.a Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de - comisar în cadrul IPJ S, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de ar.246 Cod penal, violare de domiciliu, prev de art.192 alin.2 Cod penal, fals intelectual, prev. de art.289 Cod penal și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art.323 Cod penal, cu motivarea că faptele nu există.

S-a reținut de către procurorul cauzei că la data de 31.07.2007, lucrători de poliție din cadrul IPJ S, însoțiți de lucrători din cadrul S și Garda Financiară, s-au deplasat la locuința numitei și efectuând un control la, " au identificat cantitatea de 10,9. material lemnos, depozitat în curtea locuinței, fără a se poseda acte de proveniență.

Activitatea de control a fost inițiată de conducerea S, la acțiune participând comisar din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor al S, ag. din cadrul Serviciului Criminalistic al S, tehnicianul din cadrul S, comisarii și de la Garda Financiară S și lucrători de poliție din localitate, în temeiul nr.HG427/2004, pentru aprobarea Normelor privind circulația materialelor lemnoase și controlul circulației acestora și al instalațiilor de transformat lemn rotund; echipa de control a fost însoțită și de ziaristul - redactor la cotidianul Monitorul de

Din cercetările efectuate au rezultat că în momentul în care au ajuns la fața locului, membrii echipei de control au găsit poarta de intrare în curte deschisă, iar în interiorul curții lângă o stivă de material lemnos se aflau mai multe persoane și o căruță încărcată cu scânduri. Înainte de a intra în curtea locuinței, cms. și ceilalți membrii ai echipei au solicitat să discute cu proprietarul imobilului și a materialului lemnos, la poartă prezentându-se . După ce membrii echipei de control și-au declinat identitatea și au arătat scopul prezenței lor la fața locului, a precizat că la locuința sa își are sediul " " și că materialul lemnos din curte este proprietatea -ului.

În continuare, i s-a solicitat numitei să prezinte documentația cu privire la și acte de proveniență pentru materialul lemnos. și-a dat mai întâi acceptul verbal cu privire la efectuarea controlului, după care a dat și o declarație scrisă în care a menționat că este de acord cu efectuarea controlului și că materialul lemnos în cantitate de circa 10 l-a primit în urmă cu două zile de la societatea din Câmpulung M, dar fără factură și aviz de debitare. Această declarație a fost anexată la materialul de verificare întocmit de comisarii Gărzii Financiare S, deoarece s-a angajat față de aceștia că în următoarele zile va prezenta acte legale de proveniență pentru materialul lemnos.

După verificarea actelor PF-ului, echipa de control i-a adus la cunoștință numitei că documentația este incompletă, lipsind autorizația din partea VSp entru depozitarea și comercializarea materialului lemnos și cum aceasta nu avea nici acte cu care să dovedească proveniența materialului lemnos, a procedat la inventarierea acestuia și a întocmit proces-verbal de lăsare în custodie. Pentru faptul că PF-ul nu era autorizat să depoziteze și să comercializeze material lemnos, administratorul acestuia, în persoana numitei, a fost sancționată contravențional conform art. 3 lit. p din G nr. 427/2004, cu suma de 500 lei.

Din probele administrate a mai rezultat că pe timpul activității de control membrii echipei au purtat discuții doar cu, soacra acesteia, cu toate că s-a aflat în curtea locuinței, a stat deoparte și nu a intervenit în discuții. Din cercetări a mai reieșit ca cele două imobile, respectiv de la nr 1376, aparținând lui și cel de la nr.1377 aparținând lui, au curtea interioară comună, fără nici o delimitare între cele două proprietăți.

Față de cele constatate, procurorul nu a luat în considerare susținerea petentei cu privire la faptul că materialul lemnos depozitat în curtea locuinței i-ar fi aparținut, întrucât curtea locuinței sale fiind comună cu cea a " ", în cauză erau aplicabile normele de drept prevăzute de nr.HG 427/2004, situație în care deținătorul trebuia să justifice posesia. În acest sens, s-a avut în vedere declarația numitei, dată în ziua controlului, în cuprinsul căreia se arată că materialul lemnos în cantitate de circa 10 aparține " ", fiind achiziționat de la o societate din Câmpulung

De asemenea, nu au fost luate în considerare susținerile petentei cu privire la săvârșirea de către, și a infracțiunilor de violare de domiciliu, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și asocierea în vedere săvârșirii de infracțiuni, din următoarele considerente:

Astfel, nu s-a putut reține săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, întrucât curtea interioară a celor două imobile de la nr. 1376 și 1377 fiind comună, pentru accesul în curte era suficient acceptul unuia din proprietari, respectiv al numitei. Relevant este și faptul că materialul lemnos, aparținând " ", fiind depozitat în această curte, echipa de control ca agent constatator, în conformitate cu disp. art 2 lit. f din normele de aplicare a nr HG 427/2004, putea să-și exercite controlul asupra acestuia chiar și fără acceptul deținătorului. Prin înființarea -ului cu sediul la domiciliu, proprietarul imobilului și-a asumat o îngrădire parțială a dreptului de proprietate, în sensul că în această situație operează normele speciale prev. de nr HG 427/2004, care primează în fața normelor de drept comun.

Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, din probele administrative în cauză nu au rezultat indicii concrete că persoanele nominalizate în plângere nu și-ar fi îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu. Astfel, din cercetări a rezultat că atât cms., cât și tehnicianul aveau atribuții pe linia constatării și sancționării faptelor ce contravin dispozițiilor din nr HG 427/2004.

Legat de acest aspect, nici afirmația petentei că în cauză au fost întocmite acte false, nu a putut fi luată în considerare, deoarece, așa cum rezultă din probe, în cuprinsul actelor de constatare nu au fost înserate împrejurări neconforme cu realitatea.

Chiar dacă petenta, în declarația dată, și-a exprimat dorința de a nu se mai efectua cercetări pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 Cod penal, această solicitare nu are relevanță juridică pentru renunțarea la cercetări. Din analiza datelor existente la dosar nu se poate concluziona că persoanele nominalizate în plângere au acționat în baza unei înțelegeri prealabile în dauna intereselor petentei.

Avându-se în vedere că din probele administrative nu a rezultat săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a formulat plângere, în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale, motivat de inexistența faptelor.

Împotriva rezoluției procurorului din 13.11.2008, petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, iar prin rezoluția nr.489/II/2/2008 din 30 decembrie 2008, procurorul ierarhic superior a respins-o ca neîntemeiată, arătând că potrivit dispozițiilor art. 49 alin. 4 din Codul d e procedură penală, persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la refacerea acesteia atunci când aceasta este dispusă de instanță - situație ce nu se regăsește în cauză - și că în urma completării urmăririi penale, prin aprecierea tuturor probelor, s-a stabilit că făptuitorii și-au exercitat atribuțiile de serviciu în calitate de organe de control în cadrul unei acțiuni organizate de S (din care făceau parte lucrători de la S și Garda financiară S), în temeiul și cu respectarea atribuțiilor conferite prin HG427/2004 pentru aprobarea Normelor privind circulației acestora și ale instalațiilor de transformat lemnul rotund. argument convingător cu privire la inexistența infracțiunilor pentru care s-au efectuat verificări a fost și faptul că toți făptuitorii au intrat în curtea în care se vindea material lemnos, cu acordul numitei, proprietara cantității de 10 material lemnos, primit la data de 29 iulie 2007 (după susținerile acesteia) de la o societate din orașul Câmpulung M, fără factură și aviz de debitare.

În acest context, prin activitatea desfășurată, făptuitorii nu i-au adus petentei o vătămare a intereselor legale care să-i pricinuiască vreo pagubă sau pierderea unui drept legitim, nefiind realizate astfel condițiile prevăzute de lege pentru ca infracțiunile să existe.

Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe art.278/1 Cod procedură penală, petenta a formulat plângere la această instanță, solicitând, în principal, desființarea rezoluțiilor date în cauză, de către procuror și confirmate de procurorul ierarhic superior și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale, conform art. 278/1 alin. 8 lit. "b" Cod procedură penală, iar în subsidiar, reținerea cauzei spre judecare, în complet legal constituit, potrivit art. 278/1 alin. 8 lit. "c" Cod procedură penală, punându-se în mișcare acțiunea penală împotriva făptuitorilor.

Un prim motiv de nelegalitate invocat de petentă a vizat încălcarea principiului fundamental al procesului penal, respectiv dreptul la un proces echitabil, rezumat în spetă la următoarele aspecte:

Pe de o parte, s-a considerând că în urma admiterii plângerii formulate împotriva primei rezoluții, cauza trebuia să fie instrumentată de un alt procuror, întrucât procurorul îsi exprimase deja ferm poziția față de împrejurările deduse anchetării, astfel încât întoarcerea dosarului la același magistrat a fost de natură a înlătura obiectivitatea anchetei, aspect demonstrat prin aceea că nu a respectat dispozițiile actului de infirmare, respectiv, nu a administrat și probele solicitate de către petentă.

Astfel, neaudierea martorilor care au asistat la cele întâmplate în ziua de 31.07.2007, propuși de ea, neatașarea fișelor posturilor făptuitorilor pentru a se vedea dacă prin acțiunile lor au încălcat sau nu atribuțiile avute, au condus la o analiză superficială, vădit răuvoitoare la adresa celor reclamate și în cele din urmă la o încălcare a dreptului la apărare, care se materializează în dreptul de administrare a probelor cerute, nefiindu-i respectat nici dreptul la un proces echitabil, din întreaga cercetare penală efectuată în cauză reieșind clar subiectivismul manifestat de procuror în desfășurarea anchetei și poziția sa părtinitoare față de cei acuzați.

Un alt motiv de nelegalitate invocat a vizat soluția de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitori, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și abuz în serviciu. A învederat petenta că efectuarea controlului, conform nr.HG 427/2004, a vizat exclusiv doar activitatea persoanei fizice autorizate, ce avea sediul la imobilul proprietatea acesteia, respectiv la nr. 1377

și nu proprietatea(locuința nr. 1376) sau persoana, cele două persoane menționate fiind diferite și cu proprietăți distincte, aspecte dovedite cu adresa emisă de la Primăria Comunei. de rudenie - fie ea apropiată sau nu - nu poate aduce atingere unui drept fundamental, dreptul la proprietate, cu toate atributele acestuia.

De altfel, și din cenzura procesului verbal - care face obiectul unei acțiuni în instanță nefinalizate încă - contravenția a fost aplicată pentru în legătura cu activitatea sa, ce face obiectul -ului.

A mai arătat petenta că în mod eronat s-a reținut în rezoluția atacată că echipa de control, însoțită de un ziarist, au intrat în curte întrucât poarta era deschisă, tot nu se poate conferi legitimitate pătrunderii pe proprietatea sa, întrucât imediat după ce au intrat în curte, le-a adus la cunoștință faptul că sediul vizat controlului se află la casa vecină, însă cu toate acestea au început să verifice materialul lemnos existent la fața locului, deși fuseseră informați că nu are nici o legătură cu activitatea desfășurată de nora mea.

De asemenea, a fost greșit reținut faptul că nu există nici o limită între cele două proprietăți, afirmația procurorului nefiind argumentată prin probe directe, în cauză neexistând nici o dovadă concretă a acestui fapt (un proces verbal de constatare la fața locului), în condițiile în care între acestea se află un gard despărțitor, neexistând nici o curte comună, Dacă procurorul ar fi avut un minim interes în rezolvarea corectă a dosarului, putea dispune o astfel de cercetare, simpla afirmație din partea celor care au participat la control neputând fi reținută ca singură probă.

Față de aceste aspecte, nu are relevanță juridică motivarea axată pe faptul că era suficient doar acceptul unuia dintre proprietari pentru a fi înlăturată infracțiunea de violare de domiciliu, întrucât nu există o coproprietate nici juridică și nici faptică, echipa de control exercitându-și atribuțiile abuziv.

Pe de altă parte, s-a reținut cu valoare probatorie absolută, faptul că materialul lemnos aparținea PF-ului, deși prin probele solicitate, respectiv declarațiile martorilor indicați, ar fi dovedit că lemnele aflate în curtea sa nu aveau nici o legătură cu activitatea lui.

În acest context, consideră că prin argumentarea juridică si faptică din cuprinsul rezoluției s-a dispus neînceperea urmăririi penale fără o analiză temeinică a împrejurărilor.

Astfel, deși comisarul de poliție, agenții silvici și mai ales acea persoană care nu avea atribuții de control, respectiv ziaristul, au pătruns fără drept pe proprietatea sa, fără consimțământul ei, iar ulterior, au refuzat să părăsească curtea la cererea sa repetată, procurorul a asimilat, în mod greșit și nelegal, faptul că aceștia s-au prezentat cu acordul său cu privire la intrarea lor pe proprietatea privată.

În ceea ce privește ziaristul, este de observat că procurorul nu a analizat detaliat prezența acestuia și dreptul său de a fi prezent în acea curte. Singura referire la aceasta este legată de o așa zisă dispoziție a conducerii S - ce nu se regăsește la dosar - ca la efectuarea controlului să fie prezent și un ziarist, persoană ce nu făcea parte din echipa de control, dar care a pătruns abuziv pe proprietatea sa, refuzând să o părăsească cu toate că i-a cerut acest lucru în mod expres.

Chiar dacă acel control ar fi fost justificat, el privea -ul nurorii sale, care își avea sediul la adresa vecină, nu la ea, de aceea, atâta timp cât, în cunoștința de cauză, făptuitorii au intrat și rămas pe proprietatea sa, fără consimțământul ei, pe lângă infracțiunea de violare de domiciliu au comis și pe aceea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

lor fără drept pe proprietatea sa i-a creat grave prejudicii de imagine în cadrul comunității în care trăiește, făcând-o să pară în fața localnicilor ca o persoană care a încălcat legea, deși în realitate nu a comis nimic ilegal.

Temeinicia sau netemeinicia demersului făptuitorilor față de activitatea lui nu are nici o relevanță în analiza infracțiunilor de care aceștia se fac vinovați și pe care le-au săvârșit cu privire la petentă, care este o persoană străină de PF-ul, supus controlului. Faptul că aceștia efectuau un control, legitim sau nu, nu îi îndreptățea să săvârșească abuzuri cu privire la persoane care nu aveau nici o legătură cu verificările lor.

S-a mai precizat că făptuitorii nu au avut nici un moment asupra lor un mandat de percheziție care să le permită intrarea pe proprietatea sa și fotografierea acesteia.

Pentru toate argumentele prezentate, a cerut desființarea soluției pronunțată de procurorul care a instrumentat cauza considerând că este nelegală.

Curtea examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate a ajuns la următoarele constatări:

Plângerea adresată instanței de judecată competente prin care persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 Cod procedură penală are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere urmăririi penale.

Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 278/1 Cod procedură penală, de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate.

Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278/1 alin. 8 Cod procedură penală.

Având în vedere însă că prin Decizia nr. 48/04.06.2007 a - Secțiile unite, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 574/30.07.2008, a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și dispozițiile art. 2781alin. 8 lit. c) din Codul d e procedură penală au fost interpretate în sensul că:,În cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței și dispoziției din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța învestită nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 2781alin. 8 lit. c) din Codul d e procedură penală", Curtea constată că solicitarea petentei, de reținere a cauzei spre judecare în complet legal constituit, contravine acestei decizii și pe cale de consecință este inadmisibilă.

Curtea mai reține că plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior și apoi, în caz de respingere, instanței de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul în plângerea inițială cu care a sesizat parchetul.

Examinând dosarul cauzei, s-a constatat că, în speță, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunilor cu a căror săvârșire organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile reglementate în art. 10 Cod procedură penală în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și, respectiv, declanșarea procesului penal se dispune, când urmărirea penală este de competența procurorului, neînceperea acesteia.

În cazul contestării acestei soluții prin formularea plângerii prevăzute de art. 278/1 Cod procedură penală, controlul judecătoresc privește temeinica rezoluției în raport de cercetările efectuate.

După cum rezultă din însăși denumirea lor, actele premergătoare la care face referire textul art.224 Cod procedură penală, preced începerea urmăririi penale și sunt efectuate în vederea acestei începeri.

Curtea examinând probatoriul administrat și depus la dosar reține că aceasta nu demonstrează existența infracțiunilor reclamate de petentă în sarcina intimaților și, drept urmare, apreciază că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 13 noiembrie 2008 dată în dosar 261/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, confirmată de procurorul general prin rezoluția din 15 decembrie 2008 a aceluiași parchet, cu nr.489/II/2/2008 este temeinică și legală.

Din conținutul plângerii formulate în scris, cât și din susținerea prezentată oral de apărători aleși ai petentei, rezultă că aceasta critică soluția de neîncepere a urmăriri penale, practic sub două aspecte și anume, că în mod greșit nu s-a dispus în sens contrar, câtă vreme pătrunderea fără drept în curtea locuinței sale a echipei de control și a ziaristului care- însoțea, precum și refuzul acestora de aop ărăsi la cererea sa expresă și efectuarea controlului stivei de lemne existente la fața locului, deși practic controlul în sine viza PF-ul nurorii sale -, ce reprezintă un abuz din partea agenților constatatori, îmbracă formele infracțiunilor reclamate ce urmau a fi dovedite prin probele solicitate, ce nu au fost administrate de către procuror.

Infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 Cod penal constă în fapta funcționarului public care, cu intenție, efectuându-și atribuțiile de serviciu în mod incorect, provoacă o vătămare intereselor legale ale unei persoane fizice.

Cu alte cuvinte, pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca intimații, cu excepția ziaristului, în exercițiul atribuțiilor lor de serviciu, cu intenție, să nu îndeplinească un act sau să-l îndeplinească în mod defectuos, cauzând astfel o vătămare intereselor legale ale petentei.

Infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 Cod penal constă în fapta persoanei care pătrunde fără drept, în orice mod, într-o locuință, dependința a acesteia ori loc împrejmuit ce ține de ea, fără consimțământul persoanei în a cărei folosință se află sau care refuză să le părăsească la cererea acesteia.

Elementul material al infracțiunii de violare de domiciliu poate consta fie în acțiunea de pătrundere, fie în omisiunea de a părăsi locul la cererea celui îndreptățit, cu condiția ca pătrunderea sau refuzul de a părăsi să aibă loc fără consimțământul și, respectiv la cererea celui îndreptățit și să fie săvârșite pe nedrept, adică în lipsa vreuneia din acele cazuri în care fapta este legal îndrituită. Când fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună, infracțiunea de violare de domiciliu îmbracă forma agravantei prevăzută de alin. 2 lit. b Cod penal al aceluiași text de lege.

Atât infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal, cât și cea prev. de art. 192 Cod penal, presupun vinovăția sub forma intenției.

Din verificarea ansamblului actelor premergătoare existente la dosar, Curtea constată că în cauză nu sunt indicii și elemente care să justifice existența relei credințe a agenților constatatori cu ocazia efectuării controlului în temeiul disp. HG427/2004 pentru aprobarea Normelor privind circulației acestora și ale instalațiilor de transformat lemnul rotund.

Împrejurarea că agenții constatatori au ajuns la concluzia că s-a săvârșit contravenție, întrucât pentru cantitatea de 10,997 cherestea rășinoase depozitată nu au fost prezentate acte de proveniență și au constatat că PF desfășoară activitate de comercializare material lemnos, fără a avea autorizație de funcționare pentru depozit, sens în care au dispus sancționarea contravențională a acesteia, ridicarea cantității de material lemnos în vederea confiscării, dar lăsată în custodia acesteia până la efectuarea verificărilor complete nu înseamnă că au comis acte abuzive câtă vreme aceștia și-au exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea prevederilor legale.

Astfel, la data de 31 iulie 2007, în baza exploatării unor informații primite la S, lucrători din cadrul acestei instituții, respectiv din cadrul - compartimentul silvic - intimatul - agent din cadrul Serviciului criminalistic, însoțiți de lucrători din cadrul S, respectiv intimatul și Garda Financiară S, prin comisarii și au fost desemnați să se deplaseze la locuința numitei și să efectueze un control la PF, persoană fizică autorizată, conform Autorizației nr. 16 din 5 iulie 2007 a Primăriei orașului și înregistrată la Oficiul Registrului și Comerțului cu certificatul nr. F 33/995/10.07.2007, dar care până la acel moment nu obținuse aprobările legale din partea S pentru desfășurarea acestei activități.

Practic aceste informații se refereau la faptul că din vara anului 2006, soția agentului șef de la Poliția Câmpulung M, numita și mama acestuia, respectiv petenta, se ocupau cu comercializarea ilegală de material lemnos adus de numitul și depozitat în curtea locuinței lui.

Controlul la această persoană fizică autorizată s-a făcut în baza atribuțiilor de serviciu și a competențelor conferite de normele legale în materie, respectiv nr.HG 427/2004 pentru aprobarea Normelor privind circulația materialelor lemnoase și controlul circulației acestora și al instalațiilor de transformat lemn rotund.

Astfel, în art. 5 din HG427/2004 sunt precizate categoriile de personal ce au calitatea de agent constatator și au dreptul și obligația să efectueze controlul provenienței, al circulației materialelor lemnoase, precum și controlul instalațiilor de transformat lemn rotund, să constate contravențiile prev. de art. 3, să aplice sancțiunile prev. de art. 4 și să ia măsurile stabilite de art. 16 și 21 din prezenta hotărâre. Aceste categorii de personal sunt: personalul silvic cu atribuții de control din cadrul autorității publice centrale și din structurile teritoriale, personalul silvic din cadrul și al unităților subordonate, ofițerii și agenții de poliție, ofițerii și subofițerii din cadrul jandarmeriei, personalul care exercită controlul financiar fiscal din cadrul Ministerului Finanțelor și cel al Gărzii Financiare.

De asemenea, în art. 2 lit. f din Normele de aplicare a nr.HG 427/2004 se prevede că agentul constatator în cadrul controlului provenienței și circulației materialului lemnos, are dreptul să exercite verificări asupra tuturor mijloacelor care efectuează transporturi de material lemnos, precum și în toate locurile și spațiile din domeniul public sau privat în care se află depozitate materiale lemnoase și la sediul persoanelor juridice unde se află documentele supuse verificării.

Ajunși la fața locului, echipa de control găsit poarta de intrare în curte deschisă, iar în interiorul curții, lângă o stivă de material lemnos, mai multe persoane și o căruță încărcată cu scânduri. Această situație de fapt este confirmată chiar de către în declarația dată la data de 6 august 2007 (filele 71-76 dosar) care însă a pretins că, practic nu desfășura activități de comerț, ci împrumuta numitei - cantitatea de 3o leațuri și 30 scânduri. După ce și-au declinat identitatea și scopul prezenței lor, membrii echipei de control au solicitat să discute cu proprietarul imobilului, cât și al materialului lemnos, împrejurare în care nora petentei -, a precizat că materialul lemnos i-a fost adus în urmă cu 2 zile, fără nici un act, și că este de acord să se efectueze verificări cu privire la activitatea firmei al cărei administrator este, aspect ce rezultă din declarația acesteia, dată cu acel prilej, aflată la filele 19-20 dosar. În acest context, examinând actele -ului și constatând lipsa actelor de proveniență, organele de control au încheiat atât procesul verbal de constatare a contravenției silvice nr. 15131 din 31 iulie 2007, semnat de către făptuitoarea, persoană care nu a avut de formulat niciun fel de obiecțiuni în legătură cu cele consemnate în actul întocmit, cât și proces verbal de predare în custodie (filele 39 - 41 dosar).

Deși se susține că în realitate materialul lemnos în discuție ar fi proprietatea petentei, o atare situație este infirmată prin conținutul actelor la care s-a făcut referire anterior, prin declarațiile inițiale ale fiului și nurorii sale, cât și ale numitului, care au relatat faptul că acesta provine într-adevăr de la cea din urmă persoană menționată și care nu a fost înregistrată în evidențele -ului, întrucât urma să fie folosită fie în gospodărie (varianta fiului), fie de către firmă, dar cu prezentarea actelor legale de proveniență (varianta nurorii). De altfel, în calitatea de reprezentat al F-ului a fost cea care a contestat procesul verbal de contravenție, prezentând ca document de proveniență materialului lemnos un aviz de însoțire din partea unei societăți comerciale, SC "" SRL, cauză care se află în prezent pe rolul Tribunalului Suceava, în căile de atac.

Din fotografiile existente la dosar, cât și din depozițiile celor audiați de către procuror rezultă că locul unde se afla depozitată cheresteaua constituie curtea comună a imobilelor construcții, proprietatea petentei și proprietatea fiului acesteia, astfel că efectuarea unei cercetări la fața locului la momentul actual nu ar prezenta relevanță juridică, întrucât nu ar putea demonstra cu exactitate existența sau inexistența, la momentul controlului, a acelui gard despărțitor, la care face referire petenta.

Pe de altă parte, declanșarea unor plângeri penale împotriva agenților constatatori pentru măsurile dispuse în virtutea atribuțiilor pe care le au nu poate determinarea trimiterea în judecată penală în absența unor probe din care să rezulte săvârșirea unor infracțiuni.

Ori, în speță nu s-a efectuat nicio probă în acest sens de către petentă, eventual chiar prin depunerea în fața instanței de judecată al unor înscrisuri doveditoare care să demonstreze existența proprietăților distincte, precum și motivarea instanței civile referitor la temeiurile pentru care procesul verbal de contravenție a fost anulat, iar cantitatea de material lemnos restituită, și care să constituie indicii sau elemente de natură să justifice începerea urmăririi penale față de intimați, așa încât în mod corect procurorii nu au reținut comiterea infracțiunii reclamate.

Pe de altă parte, cum discuțiile au avut loc numai între intimați și nora petentei, iar din declarații reiese că atitudinea celei vizate a fost cooperantă, este greu de crezut că aceasta (petenta) ar fi procedat în maniera prezentată, cerându-le expres să părăsească curtea, iar aceștia ar fi refuzat, cu atât mai mult cu cât, instanța, în mod nemijlocit, cu prilejul dezbaterilor a constatat că aceasta aude greu.

Calea plângerii prevăzută de art. 2781Cod procedură penală la care a recurs petenta nu a fost instituită de legiuitor pentru declanșarea abuzivă de litigii penale și nici nu s-a instituit o nouă cale de atac, context în care nemulțumirea unei persoane cu privire la sancțiunile ce i-au fost aplicate și măsurile dispuse trebuie să îmbrace forma căilor de atac, în limitele recunoscute de lege.

În fine, reexaminând actele premergătoare întocmite de Parchet, Curtea reține că infracțiunile reclamate de petentă nu îndeplinesc elementele constitutive ale acestora, nedovedindu-se latura subiectivă din partea făptuitorilor.

Invocarea de către petentă a neadmiterii administrării probelor de către procuror nu poate fi avută în vedere, deoarece administrarea lor vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanțiile procesuale pentru efectuarea unei urmăriri penale complete.

Altfel spus, în etapa actelor premergătoare, etapă care se situează înafara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci doar se fac verificări cu privire la presupuse acte penale.

Cu privire la cazul de incompatibilitate invocat, Curtea reține că acesta nu este dat, întrucât potrivit art. 49 alin. 4 Cod procedură penală"Persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la refacerea acesteia, când refacerea este dispusă de instanță" iar prin decizia nr. 11 din 9 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicabilitate și în cazul de față, în urma admiterii recursului în interesul legii, s-a stabilit că:

"Dispozițiile art. 49 alin. 4 din Codul d e procedură penală se interpretează în sensul că, nu există incompatibilitate a persoanei care a efectuat urmărirea penală, în ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, prevăzută de art. 2781alin. 8 lit. b cu referire la art. 11din Codul d e procedură penală".

În consecință, Curtea constată că plângerea petentei este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare, menținându-se rezoluțiile atacate, ca legale și temeinice.

Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

HOTAR ȘT E:

Respinge plângerea formulată de petenta, împotriva rezoluțiilor nr. 261/P/2007 din 13.11.2008 și nr. 489/II/2 din 30.12.2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, ca nefondată.

Obligă petenta să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru petentă și intimatul și de la comunicare pentru ceilalți intimați.

Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2009.

Președinte, Grefier,

Președinte:Androhovici Daniela
Judecători:Androhovici Daniela

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 32/2009. Curtea de Apel Suceava