Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 327/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.327/R/2009
Ședința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Rus Claudia JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petenții recurenți și G, ambii domiciliați în O,-, județul S M, împotriva deciziei penale nr.65/R din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, decizie care modifică în totul sentința penală nr.213 din 18 decembrie 2008 Judecătoriei Negrești Oaș pronunțată în dosar cu nr.unic, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, potrivit prevederilor art.278/1 din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul recurent, lipsă fiind petentul recurent G și intimații și și mandatarul lor.
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, învederându-se și că intimații și prin mandatarul lor au depus la dosarul cauzei concluzii scrise, după care:
Procurorul invocă inadmisibilitatea recursului față de hotărârea pronunțată în recurs.
Petentul recurent solicită respingerea excepției invocate.
Procurorul, pe excepție, pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil, față de sentința Judecătoriei Negrești Oaș rămasă definitivă prin decizia penală a Tribunalului Satu Mare.
Petentul recurent solicită respingerea excepției invocate.
Instanța, rămâne în pronunțare pe excepție.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.213/18.12.2008 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, n temeiul dispozițiilor art.278 ind.1 alin.8 lit.b Cod de procedură penală, s-a admis plângerea formulată de petenții și G în contradictoriu cu intimatul și în consecință s-a desființat rezoluția nr.30/P/2008 emisă la data de 15.10.2008 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș și a dispus trimiterea cauzei la același parchet în vederea începerii urmării penale.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că petenții au formulat plângere în temeiul art.278 ind.1 Cod de procedură penală împotriva rezoluției dată în dosar nr.30/P/2008 din 15.10.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș și menținută prin rezoluția nr.529/II/2/2008 din 11.11.2008 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
Prin rezoluția dată în dosar 30/P/2008 din 15.10.2008 în temeiul dispozițiilor art.228 alin.6 Cod procedură penală raportat la art.10 lit.a și d Cod de procedură, s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmării penale față de intimat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208, 209 alin.1 Cod penal întrucât fapta nu există și tulburare de posesie prev. și ped. de art. 220 alin.1 și 3 Cod penal întrucât faptei îi lipsește latura obiectivă.
În plângerea penală depusă la filele 3 și 29 dosar cât și din declarațiile date de petentul, declarația intimatului cât și înscrisurile depuse la filele 22, 23 petenții au solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului și pentru gardul distrus.
Faptul că obiectul cercetării față de intimat l-a făcut și fapta de distrugere, rezultă și din adresa Poliției O fila 26.
Din rezoluția atacată cât și din referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale a rezultat că organele de cercetare au omis să facă propunere iar procurorul să adopte o soluție și cu privire la fapta de distrugere prev. și ped. de art. 217 alin.1 Cod penal deși au fost investite și cu privire la această faptă de către petenți prin plângerile și completările ulterior formulate.
o soluție și cu privire la fapta de distrugere cu care a fost legal investit, rezoluția atacată este nelegală motiv pentru care plângerea petenților apare întemeiată și pe cale de consecință a fost admisă conform art.278 ind.1 lit.b Cod de procedură penală și trimisă cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale și pentru a se pronunța și cu privire la cea de a treia faptă cu care a fost investit, respectiv distrugerea prev. și ped. de art. 217 alin.1 Cod penal alături de fapta de furt calificat prev. și ped. de art.208, 209 alin.1 Cod penal și tulburare de posesie prev. și ped. de art.220 alin.1 și 3 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen intimatul prin mandatar, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât s-a încălcat dreptul la apărare și principiul aflării adevărului, toate motivele invocate de petenții și G se bazează pe acte false anulate de organele competente, titlul de proprietate al petenților nu cuprinde parcela 3040/4, au fost atenționați de Primăria O în scris să nu folosească această parcelă, procesul-verbal în care se menționează că a fost de acord cu mejdia stabilită nu este real, la acea dată acesta era decedat de cca.2 ani, în cererea de intrare în CAP a lui nu figurează terenul în cauză. Acest teren se află în posesia sa. Primăria -O confirmă că parcela în litigiu este în proprietatea lui, fiind situată între parcelele lui și
Cele două procese-verbale au fost anulate, corect procurorul a dispus față de el neînceperea urmăririi penale, solicită menținerea soluției dată de procuror.
Prin concluziile depuse la dosar petenții și G solicită menținerea hotărârii, stabilirea unui termen pentru reinstalarea gardului și retragerea de către intimat a gardului pus abuziv de pe proprietatea sa.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs, Tribunalul a apreciat că acesta este întemeiat astfel că l-a admis.
Atât din probele administrate în cursul urmăririi penale, cât și cele din faza cercetării judecătorești rezultă că parcele de teren, obiect al neînțelegerilor dintre părți, respectiv 3040/4 nu se regăsește pe titlurile de proprietate eliberate petenților și intimatului, această parcelă figurând pe numele lui, la data formulării plângerii penale parcela nu se afla în posesia petenților, aceștia au folosit terenul doar o scurtă perioadă de timp, în 2006 fiind atenționați în scris de către Primăria -O în vara anului 2006 să nu-l mai folosească întrucât actul încheiat de Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.18/19991 la 12 februarie 2002 este nul de drept, nefiind semnat și ștampilat, iar pentru terenul în litigiu nu s-a reconstituit dreptul de proprietate existând divergențe asupra acestuia, astfel că nu poate fi vorba de săvârșirea infracțiunii de tulburare în posesie lipsind unul din elementele constitutive ale infracțiunii, cum corect s-a reținut de procuror.
Rezultă, de asemenea, că în anul 2003 petenții și G au construit un gard din lemn și sârmă ghimpată pe o lungime de cca. 70 în interiorul grădinii pe care o folosește familia în suprafață de 7 ari, teren în folosința lor numai în 2006 când au și cosit iarba, dar după atenționare au încetat să-l mai folosească. În luna noiembrie 2007 intimatul a scos parii din gard pe care i-a depozitat lângă terenul ce aparține lui, la fel și sârma din gard a fost depozitată în aceleași condiții, neexistând nici o probă că ar fi fost sustrase sau distruse acestea de către intimat, situație în care nu poate fi vorba nici de o distrugere, neimpunându-se începerea urmăririi penale numai pentru această faptă, cu atât mai puțin nu se poate proceda cum susțin petenții la refacerea gardului, câtă vreme terenul în litigiu nu a fost atribuit niciuneia dintre părți.
De altfel, din toate memoriile și plângerile petenților rezultă nemulțumirea acestora pentru neatribuirea parcelei cu nr.top.3040/4, asupra căreia se consideră proprietari, cum de altfel se consideră și intimatul, aceasta nu este o problemă de natură penală, urmând a fi clarificată pe calea unui proces civil.
Față de cele de mai sus, Tribunalul, în baza art.385 indice 15 pct.2 lit.d Cod de procedură penală raportat la art.385 indice 17 alin.1 Cod de procedură penală, a casat în întregime sentința penală nr.213/2008 a Judecătoriei Negrești -O, ca urmare a admiterii recursului declarat de intimatul și rejudecând cauza, în baza art.278 indice 1 alin.8 Cod de procedură penală, a respins plângerea formulată de petenții G și împotriva rezoluției procurorului din 15 octombrie 2008 dată în dosar nr.30/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești O a
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală, a obligat petenții și G la câte 150 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii, petenții și G au declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, întrucât soluția este nelegală.
Verificând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că acesta este inadmisibil, urmând a-l respinge ca atare.
Astfel, în cauză, în primă instanță a fost pronunțată sentința penală nr.213 din 18.12.2008 a Judecătoriei Negrești -O, care a fost atacată cu recurs, potrivit legii la Tribunalul Satu -M, recurs care a fost soluționat prin decizia penală nr.65/R/6.03.2009.
Împotriva acestei decizii pronunțate în recurs, petenții și G au formulat încă un recurs, apreciind că soluția pronunțată de Tribunalul Satu -M este ilegală, însă, fiind vorba despre o hotărâre definitivă, intră în puterea lucrului judecat și nu mai poate fi atacată decât pe calea unei căi extraordinare de atac, potrivit legii, ceea ce nu este cazul în speță.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art.385/15 pct.1 lit. a Cod procedură penală, va respinge ca inadmisibil recursul penal declarat de petenții și G împotriva deciziei penale nr.65/6.03.2009 a Tribunalului Satu -M pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe recurenți să plătească statului suma de câte 50 RON, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. Cod procedură penală,
RESPINGE ca inadmisibil recursul penal declarat de petenții și G împotriva deciziei penale nr.65 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de câte 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
în concediu de odihnă în concediu de odihnă
semnează președintele semnează președintele
completului jud. completului jud.
decizie - jud.- -
În concept - 13.07.2009
Judecători recurs -;;
Judecător fond -
- - -
2 ex./16.07.2009
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Condrovici Adela, Popovici Corina
