Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 33/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR.33/2009
Ședința publică din 29 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș judecător
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin:
, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției din 04 februarie 2009 dată în dosar nr.261/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, menținută prin rezoluția procurorului general din 25 februarie 2009, dată în dosar nr.145/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 aprilie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA
Prin plângerea înregistrată sub numărul de mai sus, petentul a solicitat desființarea rezoluției procurorului din 4 februarie 2009 dată în dosar nr.261/P/2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații și avocatul, pentru infracțiunile de înșelăciune prev.de art.215 alin.1,3 5.pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.25 rap.la art.290 alin.1 pen. și respectiv, infracțiunile de complicitate la înșelăciune prev.de art.26 rap.la art.215 alin.1, 3 și 5.pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 pen. precum și pentru infracțiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă prev.de art.261 alin.1 pen. și restituirea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
În motivarea plângerii s-a arătat că la data de 28 martie 2007, petentul a depus plângere împotriva numitului precum și avocatului din Baroul Cluj pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, arătând în motivare că, pe care-l cunoștea de 20 de ani, l-a indus în eroare în încercarea de a vinde un imobil, proprietate personală, situat în C N,-, prin aceea că s-a oferit să se ocupe de formalitățile de vânzare și deși, înțelegerea acestora a fost ca actul autentic de vânzare să fie un act fictiv pentru a scoate din bunurile comune acest imobil, precum și imobilul situat în C N,-, în perioada în care era în proces de divorț, cu ajutorul avocatului, a intrat în proprietatea celor două imobile, deși prețul nu a fost plătit efectiv, preț stabilit la nivelul sumei de 90.000 euro în cazul primului contract și 306.000 euro în cazul celui de-al doilea.
În susținerea celor de mai sus, petentul a făcut referire la declarațiile martorilor, G, și, care confirmă cele arătate în plângere și anume faptul că cele două acte erau fictive și că prețul nu a fost achitat de către.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin rezoluția din 4.02.2009 dată în dosar nr.261/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune prev.de art.215 alin.1,3 5.pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.25 rap.la art.290 alin.1 pen. și încercare de a determina mărturia mincinoasă prev.de art.261 alin.1 pen. și avocatul, din Baroul Cluj pentru infracțiunile de complicitate la înșelăciune prev.de 26 rap.la art.215 alin.1, 3 și 5.pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 pen. precum și pentru infracțiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă prev.de art.261 alin.1 pen. reținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sau în cazul infracțiunii prev.de art.261 pen. că faptele nu există.
În motivarea rezoluției s-a arătat că petentul a semnat în deplină cunoștință de cauză, atât contractul de vânzare cumpărare încheiat cu în fața notarului public, autentificat prin încheierea 1493/25.10.2006, în care se atestă faptul că vinde imobilul situat în C N,- și că prețul stabilit de 90.000 euro s-a achitat integral anterior semnării contractului, iar vânzătorul recunoaște că a primit întreaga sumă de bani, cât și contractul provizoriu de vânzare cumpărare încheiat la 17.11.2006, redactat de avocat, în care se atestă că părțile contractante sunt în calitate de promitent vânzător și, în calitate de promitent cumpărător, că obiectul contractului îl constituie promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare a apartamentului nr.2 situat pe- din C N și că prețul stabilit este de 306.000 euro, ce s-a achitat în întregime la data semnării contractului, vânzătorul recunoscând prin semnare primirea întregii sume.
Cu toate că petentul a declarat că nu a primit nicio sumă din prețul imobilului menționat în contract și că în cazul primului contract a acceptat să semneze, deoarece l-a asigurat anterior că o să vândă imobilul cu un preț mult mai mare, din care petentul o să primească 350.000 euro, iar în cazul celui de-al doilea contract, a acceptat clauzele pentru a frauda interesele soției sale cu care era în divorț, s-a constatat de către procuror că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, întrucât nu există nici un indiciu care să releve că pretinsele amăgiri ale lui ar fi fost hotărâtoare pentru reclamant la încheierea celor două contracte de vânzare cumpărare și că prejudiciul suferit ar fi urmarea acestora.
S-a mai reținut în rezoluția atacată că nu se poate considera că avocatul a încheiat în fals contractul provizoriu de vânzare cumpărare, întrucât acesta atestă voința părților, iar pentru infracțiunea de încercare de determinare a mărturiei mincinoase, faptele nu s-au dovedit că există.
Împotriva rezoluției s-a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, plângere respinsă prin rezoluția din 25 februarie 2009, în dosar nr.145/II/2/2009, apreciindu-se că soluția dată inițial de procuror este legală și temeinică.
Verificând actele dosarului nr.261/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale atacată, în conformitate cu disp.art.2781pr.pen. prin prisma motivelor arătate în plângere, Curtea constată că soluția procurorului este temeinică și legală pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Conform contractului de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea 1493 din 25.10.2006 de către notarul public (89 dosar nr.261/P/2008), s-a atestat faptul că vinde cumpărătorului imobilul situat în C N,- cu prețul de 90.000 euro despre care s-a reținut că a fost achitat integral, anterior semnării contractului, vânzătorul recunoscând sub semnătură primirea întregii sume de bani.
Ulterior, la data de 17.11.2006 avocatul a redactat un contract provizoriu de vânzare-cumpărare între aceleași părți pentru imobilul situat pe- din C N, în care s-a reținut că prețul este de 306.000 euro, că s-a achitat în întregime, vânzătorul recunoscând primirea sumei de bani.
În ambele cazuri, petentul a contestat autenticitatea celor două acte, arătând că acestea s-au încheiat, în primul caz, cu promisiunea din partea intimatului de a facilita vânzarea imobilului cu un preț mai bun, iar în cel de-al doilea, în urma unei înțelegeri de a scoate din masa bunurilor comune acest imobil, întrucât se afla în proces de divorț cu soția sa, dar și că în niciuna din aceste situații, prețul nu a fost achitat.
Contractele au făcut obiectul unor dosare civile și anume, cel încheiat la 25.10.2006, al dosarului civil - al Judecătoriei Cluj -N în care s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă, în sensul respingerii cererii de constatare a nulității absolute a contractului autentic de vânzare-cumpărare, iar pentru contractul încheiat la 17.11.2006, al dosarului nr- al Judecătoriei Cluj -N și acesta fiind soluționat în sensul menținerii în ființă a contractului de vânzare-cumpărare, dosarul aflându-se încă pe rolul instanțelor superioare.
Potrivit art.215 alin.3 pen. constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel, încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.
În cazul părților contractante la cele două acte mai sus enunțate, nu s-a dovedit că vânzătorul a fost indus în eroare cu prilejul încheierii actelor sau menținut în eroare cu ocazia executării acestora, întrucât, în cunoștință de cauză, a semnat, în primul caz, un act autentic și în cel de-al doilea, un contract întocmit de avocat, în care se atestă primirea integrală a prețului, anterior redactării celor două acte.
Pentru a fi în prezența acestei infracțiuni, trebuie să fie dovedite existența unor mijloace frauduloase care să fie determinante pentru cumpărător în încheierea unor convenții, care să se realizeze în scopul obținerii unor foloase materiale injuste, iar din probele care au fost administrate în vederea începerii urmăririi penale de către procuror, nu a rezultat o astfel de situație de fapt, mai mult, chiar petentul susține că la momentul încheierii contractelor, a avut o înțelegere cu, ambii punându-se de acord asupra clauzelor inserate în aceste acte.
Împrejurarea achitării sau nu a prețului a fost analizată și în cadrul proceselor civile, stabilindu-se că nu există nici un motiv pentru anularea celor două contracte de vânzare-cumpărare, din probele testimoniale administrate rezultând că prețul a fost achitat.
Chiar dacă cu ocazia dezbaterii plângerii, s-a susținut că este vorba de o simulație, calea pe care petentul trebuie să o urmeze este una civilă, deoarece în cazul simulației, atât actul aparent, cât și actul secret se încheie de către părți ca urmare a acordului reciproc.
Soluția procurorului este corectă și sub aspectul reținerii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată sau instigare la această infracțiune, întrucât contractul provizoriu de vânzare cumpărare a fost semnat de ambele părți, semnăturile nu sunt contestate, iar cuprinsul actului a fost, de asemenea cunoscut, atunci când s-au prezentat la avocat petentul și intimatul, în vederea perfectării sale.
Cât privește infracțiunea de încercare de determinare a mărturiei mincinoase prev.de art.261 pen. în plângerea ce formează obiectul prezentului dosar, petentul nu a mai făcut referire la aceasta, iar din actele dosarului de urmărire penală nu rezultă existența faptei.
În consecință, pentru argumentele mai sus expuse și în temeiul art.2781alin.8 lit.a pr.pen. plângerea formulată va fi respinsă ca neîntemeiată.
Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.2781pct.8 lit.a pr.pen. respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul,.în C N,-.11 împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale din 04 februarie 2009 dată în dosar nr.261/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, menținută prin rezoluția procurorului general din 25 februarie 2009, dată în dosar nr.145/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Obligă petentul la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
//19.05.2009
3 ex.
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș
