Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 33/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
SENTINȚA PENALĂ nr. 33 /P/2009
Ședința Pă din 18 martie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare - în primă instanță - plângerea penală formulată de petenții și, ambii domiciliați în O,-, --67,.13, județul B, împotriva rezoluției din 13 noiembrie 2008, dată în dosar nr. 274/P/2008 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, menținută prin rezoluția din 7 ianuarie 2009, dată în dosar nr.641/II.2/2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, potrivit dispozițiilor art. 2781Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat intimatul, intimata, asistată de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.14 din 16 martie 2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat și avocatul ales al petenților, lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 18 martie 2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual de Avocat.
Ministerul Publica fost reprezentat prin domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus,după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat, instanța acordă părților cuvântul asupra plângerii.
Avocatul petenților, susține plângerea așa cum a fost formulată în scris, solicitând admiterea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitoareipentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri oficiale, uz de fals și fals în declarații, datorită faptului că prin falsificarea declarațiilor și prin utilizarea lor la CF li s-au adus un prejudiciu patrimonial însemnat. Apreciază că actul de care s-a uzat la CF este o xerocopie ( fotocopie), certificată pentru autenticitate la un alt notar, decât cel care a autentificat originalul xerocopiei. Pe xerocopia respectivă se distinge faptul că, anterior, notarul a autentificat actul juridic consemnat într-o declarație semnată de 2 părți. Cele două semnături ale părților apar în xerocopie și, astfel a fost legalizată xerocopia și a putut fi utilizată în continuare. Prin confruntare cu exemplarul original aflat în arhiva actelor notariale a Biroului Notarului P s-a constatat că actul cu nr.2179/2004 se regăsește cu același conținut, mai puțin faptul că nu este semnat în original de către. A mai arătat că nu după acest exemplar a fost făcută o xerocopie care a fost legalizată la Biroul Notarului PGu lterior, fiind evident că aceasta a fost efectuată după celălalt exemplar, respectiv cel eliberat părții. Pe actul notarial s-a făcut referirea la întocmirea în dublu exemplar autentic, unul fiind păstrat la arhivă ( nesemnat de declarantul, ci doar de ) și celălalt înmânat părții. În urma expertizării semnăturii care apare în xerocopia actului, în mod evident, nu s-a putut stabili cui aparține semnătura. Față de cele arătate, există suspiciunea că nu numai semnătura lui, ci chiar întreaga operațiune de autentificare este frauduloasă, respectiv prin contrafacerea semnăturii notarului și aplicarea fără drept a parafei de către persoane din anturajul acestuia, astfel de practici fiind ulterior dovedite, ceea ce ar explica și reticența lui și faptul că a apelat ulterior la un alt notar. În consecință, solicită ca parchetul să procedeze la expertizarea semnăturii aplicate în numele notarului pe încheierea de autentificare, pentru a se stabili dacă aparține acestuia sau dacă încheierea de autentificare este falsă - probă care se impune și care poate fi efectuată din punct de vedere tehnic fără probleme, fiind previzibile concluzii de certitudine în speță.
Avocata făptuitoarei pune concluzii de respingere ca nefondată a plângerii formulată de către petenți și, ca atare menținerea soluțiilor date de procuror ca fiind legale și temeinice. Susținerea petenților, în sensul că se impune expertizarea încheierii de intabulare, este neîntemeiată, câtă vreme la dosarul cauzei există o procură specială emisă de către Biroul notarului P G - depune la dosar o copie a acestei procuri, prin care l-a împuternicit pe să vândă cui va crede de cuviință cota ce îi revine din imobilul situat în O, str. - nr. 60.4. Cu obligarea petenților la plata cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariu pentru avocat ales potrivit împuternicirii avocațiale de la dosar.
Intimatul solicită respingerea plângerii formulată de petenți și menținerea ca legale și temeinice a soluțiilor date de procuror. Apreciază că petenții nu au fost prejudiciați prin cele două acte întocmite la biroul notarial, înscrisuri care de altfel sunt legale, comunitate de bunuri a soților astfel stabilită prin respectiva declarație, fiind confirmată printr-o sentința civilă a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă. Totodată, făptuitorul arată că nu se poate reține în sarcina sa infracțiunea de care este acuzat, ci doar infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 Cod penal, și nici aceasta întrucât sub aspectul laturii obiective legiuitorul cere existența unui prejudiciu, care nu s-a produs în cauza dedusă judecății.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondată a plângerii formulată de către petenți și, pe cale de consecință, menținerea ca legale și temeinice a soluțiilor atacate. Apreciază, că în mod corect, s-a dispus soluții de netrimitere în judecată față de făptuitoarea și notarul P, cu privire la infracțiunile reclamate de petenți, întrucât procurorul a făcut o cercetare vastă, verificând toate aspectele invocate de petenți în plângere. În consecință, solicitarea petenților de a se dispune admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror este neîntemeiată.
ăptuitoarea achiesează la concluziile formulate de către avocatul său.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra cauzei penale de față,
În baza actelor și lucrărilor aflate la dosar, instanța constată următoarele:
Prin plângerea adresată Curții de APEL ORADEA, înregistrată la această instanță la data de 09.02.2008 (filele 1-3,) petenții și au solicitat admiterea acesteia, desființarea soluțiilor atacate și trimiterea dosarului la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii, pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 288, 291 și 292 Cod penal și pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 Cod penal.
Petenții au susținut, în esență, că la data de 15 iunie 2004, la Biroul Notarului P s-a autentificat sub nr.2179 o declarație, iar la data de 18 mai 2004 s-a autentificat o procură sub nr. 1814/2004. În baza acestor înscrisuri numita și-a făcut înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra cotei de din apartamentul nr.4, situat în O,-. Cu privire la imobilul în discuție, petenții au avut încheiată cu numiții și o promisiune de vânzare cumpărare începând cu anul 1999, care a fost notată în CF. Petenții au apreciat că, declarațiile au fost falsificate, iar prin acest fapt și prin utilizarea lor la CF, părților vătămate li s-au adus un prejudiciu patrimonial însemnat. Totodată, petenții au reliefat că în urma expertizării semnăturii care apare în xerocopia actului, în mod evident, nu s-a putut stabili cui aparține semnătura, existând suspiciunea că nu numai semnătura lui, ci chiar întreaga operațiune de autentificare este frauduloasă, respectiv prin contrafacerea semnăturii notarului și aplicarea fără drept a parafei de către persoane din anturajul acestuia. În consecință, petenții au solicitat ca în urma admiterii plângerii și trimiterii cauzei la parchet, procurorul trebuie să procedeze la expertizarea semnăturii aplicate în numele notarului pe încheierea de autentificare, pentru a se stabili dacă aparține acestuia sau dacă încheierea de autentificare este falsă.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Curtea constată că:
Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea (filele 2-4 - dosar urmărire penală nr.1204/P/2006), petenții și au solicitat efectuarea cercetărilor penale față de pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri oficiale, uz de fals și fals în declarații, invocând faptul că prin falsificarea declarațiilor și prin utilizarea lor la CF li s-au adus un prejudiciu patrimonial însemnat. Totodată, au solicitat să se constate ca fiind falsă declarația autentificată sub numărul 2179 de către Biroul Notarului P.
Prin rezoluția din 06.08.2008 emisă în dosarul nr. 1204/P/2008 al Parchetului de le lângă Judecătoria Oradea s-a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Prin rezoluția din 13.11.2008 emisă în dosarul nr. 274/P/2008 al Parchetului de le lângă Curtea de APEL ORADEAs -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută și pedepsită de art.288 alin.1Cod penal și neînceperea urmăririi penale față de aceeași făptuitoare în ce privește infracțiunile de uz de fals și fals în declarații, prevăzute și pedepsite de art.291 și art.292 Cod penal, precum și neînceperea urmăririi penale față de notarul P pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor.
Procurorul a reținut,în esență, următoarele:
Făptuitoarea a fost căsătorită din anul 1990 cu numitul, până în anul 2005, când au divorțat.
La data de 11 mai 1999, și au încheiat cu IBS.A contractul nr.66/1999 prin care au cumpărat apartamentul nr.4 situat în O,-.
și în calitate de vânzători promitenți și și, în calitate de cumpărători promitenți au încheiat la data de 7 iunie 1999 promisiunea de vânzare cumpărare pentru apartamentul nr.4 situat în O,-, urmând ca după împlinirea termenului de 10 ani, prevăzut de Legea nr.112/1995, să se încheie contractul de vânzare cumpărare și transferul proprietății. Această promisiune a fost notată în cartea funciară.
Numitul, prin procura autentificată sub nr.1814/2004 la Biroul Notarului Paî mputernicit-o pe făptuitoarea să ridice de la SA O, contractul de vânzare cumpărare din anul 1999, decizia de atribuire a terenului și procesul verbal de luare în folosință a imobilului, întrucât originalele s-au pierdut. Apoi, a fost autentificată sub nr.2179/2004, la același birou notarial, o declarație a numiților și, acesta din urmă reprezentat de făptuitoarea, în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra apartamentului nr.4, situat pe.- din O, respectiv în cote de pentru - ca bun propriu și pentru și. O copie a acestei declarații a fost legalizată la Biroul Notarului P G, sub nr.2206/07.06.2005.
În privința procurii autentificate sub nr.1814/2004 numitul nu a contestat împrejurarea că a fost prezent și a semnat procura.
Din cercetările efectuate de către organul de urmărire penală a rezultat că pe copia declarației dată în fața Biroului Notarului P și autentificată la Biroul Notarului P G, au fost executate două semnături, una a făptuitoarei, iar una care ar fi trebuit depusă de numitul, însă pe exemplarul rămas la Biroul Notarului P s-a constatat că lipsește semnătura din dreapta paginii, care ar fi trebuit executată de numitul.
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/17.04.2008 efectuat în cauză de către Serviciul Criminalistic din cadrul Bar ezultat că nu s-a putut stabili dacă semnătura depusă pe copia declarației autentificată la Biroul Notarului PGa fost executată sau nu de.
Cu privire la acest aspect numitul a recunoscut că a fost de mai multe ori la notarul P, dar nu-și amintește ce documente a semnat, necontestând astfel deplasarea la notar și semnarea unor înscrisuri.
Cu ocazia audierii notarul P ( fila 6-8 ) a arătat că numitul s-a prezentat împreună cu la biroul notarial unde a fost de acord cu autentificarea acelei declarații, iar faptul că numitul nu a semnat decât un exemplar din două, nu înseamnă decât că notarul nu a fost atent pentru a se asigura că sunt semnate toate exemplarele, împrejurare care nu lipsește de validitate declarația ca act juridic, lipsa semnăturii pe cel de-al doilea exemplar putând fi suplinită și în prezent prin voința părții.
Totodată, ca situație juridică civilă s-a constatat că prin sentința civilă nr.5588/2007 a Judecătoriei Oradeaa fost respinsă acțiunea reconvențională formulată de, privind radierea mențiunii dobândirii de către a cotei de parte din imobilul ca bun comun, constatându-se că prin această hotărâre înscrierea în CF a fost corectă și legală, nu numai conform actelor care au stat la baza încheierii de intabulare nr.19798/2005, act valabil ci și în temeiul art.30 din Codul familiei, calitatea de bun comun dobândit în timpul căsătoriei nefiind necesar a fi dovedită. De asemenea, s-a arătat că dacă înscrierea de sub B-7 nu s-ar fi făcut din oricare motiv, oricum parte din imobilul cumpărat de frații, în timp ce unul dintre ei era căsătorit, calitatea de bun comun pentru această cotă de proprietate este indiscutabilă în temeiul legii.
Soluția a fost menținută prin rezoluția procurorului general din 7 ianuarie 2009 (dosar nr. 641/II.2 din 12.12.2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA ).
Plângerea formulată de petent este nefondată.
Procedând la verificarea competenței de soluționare a cauzei, Curtea de APEL ORADEA constată că față de prevederile art. 281pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 79/2007, este competentă să soluționeze cauza, întrucât unul dintre făptuitori are calitatea de notar
Susținerea petenților că făptuitorii și au săvârșit infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și fals în declarații - făptuitoarea, respectiv notarul infracțiunea de fals intelectual este contrazisă de actele și lucrările aflate la dosar.
Una din cerințele esențiale ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale este ca falsul produs să fie de natură să producă consecințe juridice. Astfel, falsificarea materială a unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea înscrisului în orice mod, realizează elementul material al infracțiunii numai dacă fapta este de natură să producă consecințe juridice.
În speță, consecința juridică nu s-a produs, chiar dacă declarația prezentată la CF nu este conformă cu cea reală aflată la Biroul Notarului P, făptuitoarea dorind practic să se intabuleze pe cota cei revenea de drept din apartamentul nr.4, situat în O, pe-, fiind dobândit de soțul său pe durata căsătoriei.
Referitor la infracțiunile de uz de fals de care este acuzată făptuitoarea, instanța constată că în mod corect parchetul a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, atâta timp cât declarația și procura sunt legal întocmite, iar făptuitoarea a uzat de acte legale. Cu privire la infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art.292 Cod penal, în mod judicios s-a apreciat că nu este realizat elementul material al acestei infracțiuni, făptuitoarea nefăcând declarații contrar adevărului în fața notarului, în vederea producerii unei consecințe juridice.
În ceea ce privește acuza adusă notarului P, instanța constată că aceasta este nefondată, întrucât notarul nu a făcut altceva decât a luat consimțământul părților pentru încheierea declarației, respectiv a procurii conformându-se dispozițiilor art. 60 din Legea 36/1995.
Având în vedere aspectele reliefate, cererea petenților formulată în sensul de a se admite plângerea și a se trimite la parchet în vederea efectuării unei expertize grafologice este neîntemeiată.
În consecință, instanța constată că în mod judicios procurorul a dispus în baza prevederilor art. 228 alin. 6 și art. 10 lit. d Cod de procedură penală neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea și notarul P, în speță nesubzistând elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 288 alin.1 Cod penal, 291, 292 Cod penal, respectiv ale infracțiunii prevăzute de art.289 Cod penal.
Pentru considerentele ce preced, în baza prevederilor art. 2781alin. 8 lit. a teza finală Cod de procedură penală se va respinge ca nefondată plângerea petenții și, menținându-se ca legală și temeinică rezoluția atacată.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală petenții vor fi obligați să plătească statului suma de câte 50 de lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
În baza art.193 Cod de procedură penală vor fi obligați petenții la plata sumei de câte 750 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea făptuitoarei ( fila 27 ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza dispozițiilor art.278/1 alin.8 lit. "a" teza II Cod de procedură penală,
RESPINGEca nefondată plângerea formulată petenții și, ambii domiciliați în O,-, --67,.13, județul B, împotriva rezoluției din 13 noiembrie 2008, dată în dosar nr. 274/P/2008 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, menținută prin rezoluția din 7 ianuarie 2009, dată în dosar nr.641/II.2/2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă petenții la plata sumei de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanță.
În baza art.193 alin.6 Cod de procedură penală obligă petenții la plata sumei de câte 750 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea făptuitoarei intimate.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu petenții și lipsă.
Pronunțată în ședința Pă, azi 18 martie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
hot. PME/ 18.03.2009
/18.03.2009
2 ex.
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela
