Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 34/2008. Curtea de Apel Brasov

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

SENTINȚA NR.34/ DOSAR NR-

Ședința publică de la 7 Aprilie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Alexandru

GREFIER - - -

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,

- procuror în cadrul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Brașov

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulate de petentul R împotriva rezoluției din 7 iunie 2007 pronunțată în dosarul penal nr. 1292/P/2006 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică, cauză venită prin strămutare de la Curtea de Apel Oradea.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 martie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi care face parte integrantă din prezenta, instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 31 martie 2008 și 7 aprilie 2008, când,

CUTREA

Asupra cauzei penale de față:

Constată că la data de 4.07.2007 a fost înregistrată la Curtea de Apel Oradea plângerea formulată de către petentul R împotriva ordonanței nr. 1292/P/2006 emise la data de 20.04.2007 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru fapta prevăzută de art. 180 alin.1 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ constând în amendă în cuantum de 1000 lei, solicitând pronunțarea unei soluții de scoatere totală de sub urmărire penală.

În motivarea plângerii sale, petentul a criticat modul de administrare a probelor la organul de urmărire penală, fiind "reaudiați în mod preferențial anumiți martori, și nu toți martorii, martorii audiați schimbându-și în mod radical declarațiile, pentru a se putea contura în sarcina" sa o "cât de mică formă de vinovăție". Totodată, petentul a criticat modul de apreciere a rezultatului experimentului judiciar efectuat în cauză, precum și omisiunea procurorului de a viziona caseta cu nunta la care s-au petrecut evenimentele.

Verificând ordonanța atacată, în baza art. 278¹alin.7 Cod procedură penală, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, instanța constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea la data de 23.05.2006, persoana vătămată - prim-procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor - a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorului R - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin.2 și alin.3 Cod penal.

În motivarea plângerii, persoana vătămată a menționat faptul că în noaptea de 20/21.05.2006, cu prilejul participării la celebrarea căsătoriei unui alt coleg, procuror, a fost lovită în două rânduri cu pumnul în față de către făptuitorul R; persoana vătămată a apreciat că loviturile aplicate de către făptuitor sunt urmare a faptelor sale îndeplinite în exercițiul funcțiunii, anume acelea de evaluare, fiind membru al comisiei de evaluare care i-a acordat făptuitorului R calificativul "bine".

În susținerea plângerii, persoana vătămată a depus certificatul medico-legal nr. 1448/Ia/559 din 22 mai 2006 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală B, care a constatat existența leziunilor posttraumatice produse prin loviri cu corp dur, leziuni care însă nu au necesitat îngrijiri medicale.

Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea nr. 87/P/2006 din 5 iunie 2006 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin.1 și art. 239 alin.2 și 3 Cod penal, în raport de împrejurarea că a formulat și plângere penală prealabilă pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, solicitând cercetarea penală a făptuitorului și pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin.1 Cod penal, în cazul în care din probele administrate în cauză nu va rezulta un raport de cauzalitate între actele de agresiune și activitățile sale îndeplinite ca membru în comisia de evaluare.

Ulterior, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea nr. 285/VIII.1/2006 din 23 iunie 2006 s-a dispus admiterea cererii formulate de către partea vătămată de recuzare a d-rei procuror (investită cu soluționarea cauzei), pentru a se înlătura suspiciunea de interes sub orice formă în prezenta cauză și pentru a se înlătura orice suspiciune cu privire la obiectivitatea efectuării actelor de urmărire penală.

La data de 6 noiembrie 2006 s-a formulat de către procurorul căruia i-a fost ulterior repartizată cauza spre soluționare un "acord de preluare", în urma căruia dosarul a fost preluat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică.

Prin ordonanța nr. 1292/P/2006 din 20 aprilie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului R pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 239 alin.2 și 3 Cod penal și art. 242 alin.1 și 3 Cod penal, apreciindu-se că din administrarea probelor nu se poate stabili cu certitudine faptul că agresiunea exercitată de către învinuit asupra părții vătămate ar fi fost determinată de fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii de către aceasta și că, totodată, leziunile suferite de către partea vătămată nu constituie o vătămare corporală în sensul dispozițiilor art. 181 Cod penal; de asemenea, s-a apreciat de către procuror că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus - în temeiul prevederilor art. 11 pct.1 lit.b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.¹Cod penal - scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin.1 Cod penal, fiindu-i aplicată învinuitului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 RON.

Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere, în temeiul prevederilor art. 278 Cod procedură penală, învinuitul R, solicitând "scoaterea sa totală de sub urmărire penală", plângerea fiind respinsă prin rezoluția nr- din data de 7.06.2007 emisă de Procurorul al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Plângerea petentului împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată a fost înregistrată inițial la Curtea de Apel Oradea, iar ca efect al admiterii cererii de strămutare formulată de către petentul R, cauza a fost trimisă spre soluționare la Curtea de Apel Brașov, prin încheierea nr. 226 din 7 februarie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De menționat este faptul că la termenul de judecată din data de 17 martie 2008, după închiderea dezbaterilor la Curtea de Apel Brașov, petentul Raf ormulat cerere de repunere a cauzei pe rol, cerere apreciată de către instanță ca fiind neîntemeiată, întrucât nu există nici una dintre situațiile reglementate în mod expres de Codul d e procedură penală ce permit repunerea cauzei pe rol, nici vreuna din ipotezele reglementate în Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești (art. 99 alin.5); de asemenea, din conținutul cererii formulate de către petent nu a rezultat nici un aspect care să justifice reluarea cercetării judecătorești sau a dezbaterilor, pentru a fi în situația reglementată de dispozițiile art. 344 Cod procedură penală.

Plângerea formulată de către petentul R în temeiul prevederilor art. 278¹Cod procedură penală este apreciată ca fiind admisibilă de către instanța de judecată, cu toate că soluțiile care pot fi pronunțate în conformitate cu prevederile art. 278¹alin.8 Cod procedură penală pot conduce la încălcarea principiuluinon reformatio in pejusîn acest domeniu special al reglementării procesual penale, respectiv al plângerilor îndreptate împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată.

Această concluzie este justificată de dispozițiile art. 278¹alin.9 Cod procedură penală potrivit cărora în situația în care instanța reține cauza spre judecare, actul de sesizare a instanței îl constituie chiar plângerea persoanei interesate; astfel, în situația în care autorul plângerii este persoana față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, acțiunea penală ar fi declanșată de însăși plângerea celui împotriva căruia se îndreaptă ulterior procesul penal.

O concluzie într-un alt sens ar conduce însă la încălcarea dreptului persoanei de a se adresa instanței de judecată competente atunci când este nemulțumită de soluția dată de procuror într-un caz concret, contravenind dispozițiilor fundamentale înscrise în art. 21 alin.1 și 2 din Constituție, precum și practicii consacrate a Curții Constituționale (decizia nr. 486/1997).

Pe fondul cauzei însă, se constată că soluția procurorului de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului R și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ este întemeiată, în condițiile în care plângerea părții vătămate este însoțită de certificat medico-legal de constatare a leziunilor și de declarațiile martorilor prezenți la evenimentul ce a avut loc în noaptea de 21.05.2006.

Incidentul dintre partea vătămată și învinuit a fost chiar observat în mod direct de către martorul, care a relatat cele văzute, confirmând susținerile părții vătămate din cuprinsul plângerii.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 278¹alin.8 lit.a Cod procedură penală, plângerea petentului R împotriva ordonanței nr. 1292/P/2006 emisă la data de 20 aprilie 2007 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, va fi respinsă ca neîntemeiată, urmând a fi menținut actul sus-menționat al procurorului, de netrimitere în judecată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de către petentul R împotriva ordonanței nr. 1292/P/2006 emisă la data de 20 aprilie 2007 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe care o menține.

Obligă petentul să plătească suma de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 7 aprilie 2008.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

red./10.04.2008

dact.Gh./16.04.2008/2ex

Președinte:Mihaela Alexandru
Judecători:Mihaela Alexandru

Vezi şi alte speţe de drept penal: