Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 34/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA PENALĂ NR. 34/
Ședința publică din 26 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, plângerea formulată de petiționara SC ROMÂNEASCĂ INSURANCE SA - Sucursala Sibiu - împotriva rezoluțiilor nr.139/P/2008 din 30 septembrie 2008 și nr. 985/II/2/2008 din 31 octombrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 12 martie 2009, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință. Pronunțarea a fost amânată pe rând la 19 martie 2009, apoi la 26 martie 2009, când în urma deliberării instanța a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând, constată:
La data de 2 decembrie 2008, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, plângerea "Asigurarea Românească - " Sucursala Sibiu, împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.139/P/2008 și respectiv a Rezoluției nr.985/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Prin încheierea nr.163 din 27 ianuarie 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis cererea petiționarei și s-a strămutat judecarea cauzei la Curtea de APEL PITEȘTI.
In fața acestei instanțe, părțile au depus concluzii scrise, astfel: petiționara - 6-8, intimata - 20, iar intimatul - 91-94.
Verificându-și competența, curtea a făcut demersuri pentru a stabili calitatea de avocat a intimatului și, față de lipsa numelui acestuia pe lista on-line a avocaților din Baroul Sibiu, intimatul a depus la dosar copii ale legitimației de avocat, din care rezultă că acesta a devenit avocat stagiar la data de 1 februarie 2006, prin decizia nr.78 din 27 ianuarie 2006 și avocat definitiv la data de 5 martie 2008, legitimația fiind eliberată la data de 21 octombrie 2008. Din aceste înscrisuri, rezultă că în mod corect s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în primă instanță la curtea de apel, față de calitatea acestui intimat, în raport de prevederile art. 28/1 pct.1 lit.b) Cod pr.penală.
Intimații au depus la dosar următoarele înscrisuri: proces verbal de inventariere din 16 octombrie 2006, adresa nr.31400 din 15 mai 2007 Poliției Municipiului Sibiu, adresa nr.50.073 CP din 8 februarie 2008 Sibiu, proces verbal din 11 aprilie 2007, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, adresele nr.85/2008 din 30 mai 2008 și din 26 februarie 2008 și respectiv nr.489 din 7 mai 2008 ale, adrese ale Tribunalului Comercial Cluj din dosarul nr- (28, 30, 32, 33, 34, 36), adresa nr.- din 4 februarie 2008 C, obiectivele propuse de pentru expertiza contabilă, raportul de expertiză judiciară din dosarul nr- al Tribunalului Cluj, precizările expertului consultant, planșe fotografice privind unghiul de vizibilitate al camerei de supraveghere aparținând Sibiu (78-90).
Analizând înscrisurile menționate și dosarul nr.139/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, precum și înscrisurile existente în lucrarea 985/II/2/2008 a aceluiași parchet, instanța constată următoarele:
Prin rezoluția nr.139/P/2008 din 30 septembrie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, s-a dispus, în baza art.10 lit.d Cod pr.penală, neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 rap. la art.215 alin.1 și 5 și art.290, 291 și 292 Cod penal și față de făptuitoarea, pentru complicitate la aceleași infracțiuni.
"Asigurarea Românească - " reclamase tentativa la înșelăciune prin folosirea falsurilor, deoarece făptuitorul, care asigurase bunurile "", după o majorare a valorii contractului de asigurare și o falsă creștere a valorii stocului de marfă, înregistrând contabil mărfuri pentru care se aplicase un adaos comercial uriaș, a solicitat despăgubiri pentru mărfuri care nu fuseseră în stoc, precum și pentru că există dubii privind realitatea furtului din noaptea de 14/15 octombrie 2006.
Procurorul a considerat că făptuitorii nu au săvârșit tentativă la infracțiunea de înșelăciune și infracțiunea de fals, deoarece nu s-a dovedit luarea rezoluției infracționale încă de la momentul încheierii contractului de asigurare, că nu s-a dovedit că furtul a fost o înscenare la care să participe cel puțin unul dintre făptuitori, că ușa magazinului prin care se presupune că a avut loc furtul era încuiată anterior efracției, că bunurile care nu erau evidențiate contabil la momentul furtului, nu pot face obiectul despăgubirii și, deci, nu pot constitui un argument pentru reținerea infracțiunii de înșelăciune, că modalitatea de întocmire a actelor contabile nu are conotații infracționale și că litigiul poate fi, eventual, unul de natură civilă.
Curtea apreciază că soluția procurorului (menținută prin rezoluția nr.985/II/2/2008 din 31 octombrie 2008, procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia ) este nelegală și netemeinică, deoarece conține o motivare contradictorie soluției, se bazează pe o cercetare incompletă și în lipsa efectuării oricărui act de cercetare de către procurorul de caz și pe o interpretare greșită a probelor administrate de organele de cercetare penală.
Astfel, rezoluția de netrimitere în judecată este nelegală față de prevederile articolului 209 alin.3 Cod pr.penală care impun ca, în situația persoanelor la care face trimitere art.28/1 pct.1 lit.b) Cod pr.penală efectuarea urmăririi penale (inclusiv etapa actelor premergătoare) să se facă obligatoriu de către procuror. Acesta nu a audiat însă nici o persoană (părți sau martori) și nu a efectuat nici măcar un demers în sensul de a cerceta faptele reclamate, ci pe baza unor copii xerox, unele greu lizibile, a procedat la soluționarea cauzei. O astfel de cercetare nu poate sta la baza adoptării unei soluții de neurmărire, deoarece, în afara actelor care reprezentau cercetare la fața locului, experimente judiciare (cele care nu mai puteau fi refăcute), expertize și înscrisuri, procurorul trebuia să-și formeze convingerea pe baza cercetării nemijlocite. Se poate observa că dosarul astfel format, din copii xerox după înscrisuri din alte dosare, nici măcar nu a fost numerotat la Parchetul Curții de Apel.
Nelegalitatea rezoluției rezultă și din contradicția dintre temeiul neînceperii - art.10 lit.d) Cod pr.penală și motivarea soluției, în sensul că "în sarcina făptuitorilor nu se poate reține săvârșirea de către aceștia a vreunei fapte prevăzute de legea penală", respectiv că aspecte ale cauzei ar putea constitui, "eventual, obiectul unui litigiu de natură juridică civilă între asigurător și asigurat", care ar putea să se întemeieze pe prevederile art.10 lit.b) Cod pr.penală
Rezoluția este și netemeinică. In cauză, încercarea făptuitorilor de a înșela societatea de asigurare nu trebuie raportată numai la nereușita privind dovedirea implicării lor în furtul rămas cu autori necunoscuți, ci trebuie reținută din toate manoperele frauduloase pe care aceștia le-au făcut încă de la momentul achiziționării mărfurilor ce ulterior au dispărut, cu sau fără contribuția lor.
Cu cât mai bine s-a încercat acoperirea acestor activități cu acte contabile ce au putut fi interpretate ca "neinterzise de lege" (nu ca legale), cu atât mai periculoasă apare modalitatea de săvârșire a faptei. In acest sens și în literatura juridică s-a arătat că "dacă mijlocul folosit prezintă o mare aparență de veridicitate, legea îl caracterizează ca fiind fraudulos, iar folosirea unui astfel de mijloc determină agravarea infracțiunii" (, Drept penal român, partea specială, Editura "Șansa" B, 1994,.256).
Intenția de a înșela societatea de asigurare rezultă, în opinia curții, din mai multe aspecte relevate de actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate până în prezent și urmează a fi confirmare prin cercetările ce se vor efectua după trimiterea cauzei la parchet.
Astfel, deși intimata susține că relația dintre societatea pe care o conduce, "Computers Distribution " Sibiu și " Computers" Sibiu, administrată de intimatul, este una "specifică de client - furnizor" și că procesul verbal de corelare a denumirilor l-a întocmit în conformitate cu dispozițiile legale, curtea reține contrariul, respectiv că societatea "Computers Distribution " (prescurtată în continuare "") este în fapt administrată de intimatul, că achiziționarea produselor ce fac obiectul asigurării a fost realizată în fapt de către acest intimat, care a luat personal legătura cu furnizorii "", că mărfurile au fost transportate direct în magazinul "", că societatea intimatului este singura către care firma intimatei "a vândut" marfă cu adaos exagerat de mare față de cel practicat în mod obișnuit și că prin procesul verbal de corelare denumiri nu s-au înlocuit "denumirile" produselor, ci s-au operat modificări care au schimbat nu doar calitățile produselor, ci chiar natura acestora.
In opinia curții până la acest moment s-au dovedit următoarele aspecte care conturează o situație de fapt de natură să atragă răspunderea penală a intimaților pentru tentativă la înșelăciune:
1.Intimatul este administratorul de fapt al "Computers Distribution " Sibiu. Aceasta s-a înființat în anul 2003, având ca asociați pe ambii intimați, ulterior cedând "cu titlu gratuit" acțiunile sale către. Deoarece avea experiență în ceea ce privește comerțul cu aparatură de mai mulți ani, recunoaște în declarația de la filele 495-496 (dosar urmărire penală) că de afaceri pe această firmă s-a ocupat tot intimatul căruia îi și dăduse procură încă din 1 noiembrie 2005 (511). Inclusiv intimatul recunoaște că el s-a ocupat de achizițiile de produse în perioada anterioară evenimentului cercetat și pentru societatea prietenei sale.
Martora (50 dosar urmărire) declară: "numitul ne-a comunicat că el se ocupă și de relația comercială cu furnizorii și pentru "Computers Distribution " Sibiu, solicitând achiziționarea de marfă și pe această societate.Condițiile contractuale au fost negociate tot cu..Toate negocierile au fost purtate pentru cele două societăți numai cu, iar pe nu o cunosc".
De asemenea, din mail-urile angajaților de la SC rezultă că intimatul era cunoscut ca reprezentant al ambelor firme pe care le administra ca și cum ar fi fost o singură firmă: "amdealcu un client: Computers, suma de 630 milioane o plătește astfel: 2 firme, Computers Distribution și Computers, 185 milioane au intrat banii astăzi pe Computers Distribution " (244).
2. De achizițiile din lunile septembrie și octombrie 2006 ale "" s-a ocupat, care a negociat contractele atât cu, cât și cu " Distribution", aspecte pe care ambii intimați le recunosc în declarațiile de la filele 488-493 și 495-497, tot stabilind inclusiv prețul de achiziție, care, fiind mult mai mare decât cel practicat în mod normal de către furnizori, era defavorabil societății prietenei lui și la care nu se putea angaja decât dacă el era de fapt administratorul firmei.
3.Mărfurile cumpărate de către SC"" de la " Distribution" și revândute către, au fost, încă de la data întocmirii facturilor dintre SC. și SC"", direct în magazinul din str.- (declarațiile intimatului și a angajaților săi - 210, 214), deși revânzarea lor către SC a avut loc la interval de câteva zile: mărfurile luate de la SC în 27 și 29 septembrie 2006, SC"" le revinde către la 2 și 4 octombrie 2006, iar pe cele din 10 octombrie, le revinde la 12 octombrie 2006.
Relevant este faptul că întocmirea contractului de asigurare de 1.200.000 lei este întocmit în perioada primelor două achiziții menționate dintre facturile de cumpărare a mărfurilor (ulterior furate) de către SC"", când, formal revânzarea din 2 și 4 octombrie către nu exista încă, dar exista în intenția intimatului, ceea ce constituie un argument suficient pentru tentativa de înșelăciune.
4.Intimata nu a avut nici un fel de comunicare din partea furnizorilor, în sensul că s-ar fi greșit denumirile reperelor furnizate, astfel încât să procedeze la întocmirea procesului verbal de corelare denumiri. În condițiile în care intimata a recunoscut că nu are studii în specialitatea IT este improbabil ca ea să fi depistat că i s-ar fi livrat alte tipuri de componente sau accesorii ale calculatoarelor decât cele trecute în facturi și să fi procedat la înlocuirea denumirilor. De altfel aceasta și declară (496): "nu am verificat fiecare cutie și nu am numărat componentele"
Aceasta deoarece, pe de o parte, așa cum s-a arătat, mărfurile cumpărate de firma ei de la SC "" au ajuns direct în magazinul din str. -, iar intimata nu a făcut nicio recepție și nu știa nici câte cutii erau sau ce conțineau ele (496), deci cu atât mai puțin ar fi putut să știe că faptic unele dintre produse nu erau cele înscrise în facturi. Pe de altă parte, dacă furnizorul ar fi trimis alte piese decât cele din facturi, pentru a ține o contabilitate corectă, intimata trebuia să anunțe pe vânzător, deoarece, în toate cazurile, furnizorul era acela care trebuia să confirme noua denumire neputând vinde un produs pe care nu l-a avut pe stoc.
Este de menționat că procesul verbal de corelare denumiri s-a întocmit abia la data de 17 octombrie 2006, deci după săvârșirea furtului și numai în scopul obținerii despăgubirilor de către.
5. SC "" a vândut o serie de produse pe care nu le deținea către SC. Din compararea facturilor de achiziție și, respectiv, vânzare ale SC "" rezultă că, de exemplu, în locul unor stickuri de memorie externă achiziționate, se vinde același număr de bucăți, dar de memorie internă de calculator, crescând prețul de la 212,73 lei la 2618,93 lei/. deci de peste 10 ori. In același fel se procedează și la alte repere, crescându-se capacitatea de memorie a acestora sau trecându-se caracteristici îmbunătățite, care au permis creșterea prețului de peste 20 de ori (de exemplu de la 93, 64 lei la 1976,04 lei) deși, indiferent de firma producătoare sau de distribuitorul agreat, unitățile de măsurare a memoriei sunt aceleași.
6. comercial aplicat de "" pentru vânzarea produselor presupus furate către, este disproporționat de mare față de cel practicat în mod obișnuit: adaos mediu de 716% la aceste produse, față de 34,8% practicat anterior acestei vânzări și de circa 25% în lunile următoare - noiembrie, decembrie 2006 (aspecte constatate de expertiza contabilă - 56 dosar curte).
7. Intenția de a înșela societatea de asigurări rezultă și din tranzacția făcută de către intimatul cu " Computers" în care, pe de o parte se trece un preț pentru mărfuri mai mare de 12-13 ori (declarațiile de la filele 238, ) decât cel practicat în mod obișnuit de furnizor, iar la o factură de 437.493 lei, intimatul "obține" un discount de 394.320 lei, facturi pe care martorul R (226-234) arată că le-a întocmit la insistențele intimatului, deși era o "factură supraevaluată" și "acest tip de marfă și în această cantitate nici măcar nu se afla în stocul firmei ".
Directorul de tranzacții de la aceeași firmă arată că "un discount de 3 miliarde la o factură de 4 miliarde este o eroare, un asemenea discount nu s-a acordat și nu poate fi real" (242). Că factura era pentru mărfuri inexistente rezultă și din procesul verbal întocmit la data de 27 octombrie 2006 de Serviciul pentru investigarea fraudelor (224), în care s-a stabilit că cele 60 de procesoare ce nu au fost predate către SC, evidențiate contabil în evidența contabilă a magazinului 2 din Sibiu nu fuseseră încă transferate din depozitul central din B, până la data întocmirii procesului verbal.
Această factură stornată în aceeași zi (conform e-mailurilor angajaților - 247-251) nu putea fi folosită pentru a cere încasarea unor bunuri care nici nu fuseseră predate; procesul verbal de predare conține alte bunuri - conform declarației martorului, 233 verso: "din studiul procesului verbal de predare-primire se observă că eu i-am dat acestuia cu totul altfel de marfă și produse decât s-a completat efectiv pe factura supraevaluată".
Explicația întocmirii ei constă în aceea că a și fost folosită la data de 5 octombrie 2006, pentru a se majora suma asigurată (cererea și contractul de asigurare din aceeași zi- 94-96 dosar urm.penală).
Nu este reală susținerea intimatului că nu a cunoscut despre stornarea facturilor de achiziționare marfă și de discount - facturile - și - din 5.10.2006, deoarece din declarația martorului (227 verso) rezultă că "toate cele cinci facturi au fost întocmite în aceeași zi, la aceeași oră, în biroul domnului, la sediul Computers", martorul arătând pe larg modalitatea în care s-au întocmit facturile în acea zi. De altfel realitatea acestor declarații rezultă și din faptul că intimatul a emis fila CEC - (243 dosar urm. penală) pentru valoarea reală a tranzacției: 43.172 lei, din factura nr.-, ultima ca număr dintre cele cinci întocmite la data de 5 octombrie 2006.
Pentru că intimatul știa că facturile - și - din 5 octombrie 2006 fuseseră întocmite doar formal (factura reală fiind cea de doar 43.172 lei - nr.-), trebuia, având deja o poliță de 3 miliarde lei vechi, să facă rost de marfă de aceeași valoare, care aparent să fie pe stoc la momentul producerii evenimentului asigurat (în speță furtul).
De aceea se întocmesc și documentele de vânzare-cumpărare de la "" pentru mărfuri cu un adaos de sute de ori mai mare decât această societate practica în mod obișnuit, chiar dacă prin această operațiune se transformau unele produse în mărfuri imposibil de vândut datorită prețului. Acest preț era oricum cu totul disproporționat față de prețul practicat la rândul ei de societatea și, evident, în contradicție cu promoția care era în desfășurare în acea perioadă și care fusese un argument hotărâtor în încheierea contractului de asigurare. Martora declară că pentru încheierea contractelor de asigurare din 26.09 și 3.10.2006 a motivat "mărirea stocurilor ca urmare a desființării unui magazin din B și a unei aprovizionări în plus pentru o perioadă de patru luni zicând că în această perioadă are vânzări mari datorită megapromoției și a discountului acordat (foto vitrine)" -111 dosar urmărire penală.
Este de menționat că nu s-a dovedit că marfa presupus a fi sustrasă provenea din magazinul din
8. Intimatul testase atât sistemul de alarmă, cât și posibilitatea exploatării spațiului pe care camerele de luat vederi din zonă nu-l acopereau, cu ocazia furtului anterior la care face referire în declarația de la fila 489. El susține că i s-au "comunicat detalii despre acest sistem, având în vedere că la prima spargere au fost modificate setările"
Intimatul recunoaște că personal a setat întârzierea pentru ușa din spate (489 verso). Martorul (436) susține că el, la cererea intimatului, a setat sistemul de alarmare astfel încât să se permită o întârziere de peste 30" până la semnalarea stării de efracție pentru ușa din spate, aspect confirmat de martorul (474), care susține că și această zonă fusese inițial setată cu reacție instantanee. De fapt la acel moment intimatul a văzut cum se fac setările pe care ulterior le-a stabilit după intențiile sale Acest lucru pregătea săvârșirea furtului într-un interval asemănător celui stabilit la experimentul judiciar.
Mai mult, intimatul a reușit să obțină codul d e instalator de la martorul (475), astfel încât putea să-și seteze singur, atât pentru ziua furtului, cât și în vederea verificării variantelor sale de către organele de poliție, orice întârziere în alarmare, intimatul recunoscând că deținea codul d e instalator de mai multă vreme. Din declarația administratorului firmei de securitate rezultă clar că pentru ușa din spate declanșarea alarmei trebuia să fie instantanee, fiind o regulă a producătorilor sistemelor de alarmare (476 verso), aspect confirmat de martorul, care arată însă că setările din fabricație puteau fi modificate (479 verso). codul d e instalator, spre deosebire de cel de utilizator, trebuia să rămână secret față de intimat tocmai pentru că odată aflat, acesta putea să-și facă orice setări, lucru pe care l-a și făcut intimatul. Acest tip de intervenție nu era dificilă pentru intimat, care are experiență în domeniul IT.
De altfel și după furt, la data de 24 octombrie 2006, când se efectuau verificări la sistemul de alarmare de la firma, intimatul a efectuat simularea efracției în altă zonă decât cea de la ușa din spate și a încercat intrarea în programarea centralei verificate de dispeceratul de monitorizare. Agentul care a întocmit raportul din data de 5.03.2007 (482 verso) a tras aceeași concluzie și din listingul de evenimente.
9. Contractul de asigurare s-a realizat la intervenția tatălui intimatului și fără verificarea efectivă a stocului de marfă. Acest lucru rezultă din declarația martorei, angajata care a încheiat polițele (110-111), dar și din procesul verbal privind consemnarea declarației verbale a tatălui intimatului, G (112 dosar urmărire penală). Martora confirmă că nu a făcut nici o verificare a existenței fizice a stocului de marfă deoarece "polițele de asigurare de 1.200.000 lei și 1.000.000 lei (Ron) sunt de fapt contracte distincte și nu acte adiționale, încheiate la SC în baza cererii de asigurare, nemaifiind necesară efectuarea inspecției de risc".
10. Nevoia intimatului de a face cumva rost de aceeași sumă de 300.000 lei noi rezultă și din încercarea lui de a obține un credit de această valoare de la, Centrul de B, credit ce urma a fi garantat cu stocul de marfă. Între actele depuse pentru obținerea creditului se află și cele două polițe de asigurare care au reprezentat majorarea limitei de despăgubire inițială cu 1.000.000 și 1.200.000 ron (306, 307, 308).
11. Intimatul a încercat să determine schimbarea declarațiilor angajatului de la SC, și l-a asigurat de intervenția tatălui său pentru a "primi doar o amendă" (231-232, 234, fila 233 lipsind sau fiind o greșeală de numerotare a dosarului) -probabil se referea la o sancțiune administrativă după aplicarea dispozițiilor art.18/1 Cod penal.
12. Intimatul a făcut multiple demersuri pentru obținerea despăgubirii de la societatea de asigurare, ceea ce, de asemenea, dovedește intenția sa de a săvârși înșelăciunea.
Acestea sunt date ce rezultă din copiile actelor întocmite de către lucrătorii de poliție și de procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Față de toate cele expuse, curtea consideră că există probe privind tentativa intimatului de a înșela societatea de asigurare pentru a plăti o despăgubire pentru o marfă care nu valora atât cât s-a trecut, în mod intenționat în facturi, la cererea intimatului. Acesta avea toate datele și posibilitățile de a seta sistemul de alarmare după nevoile de înscenare a furtului, având și experiența efracției anterioare.
În această activitate, intimata l-a ajutat, semnând facturi în calitate de administrator al firmei SC "", care conțineau prețuri de vânzare exagerate și întocmind procesul verbal de corelare denumiri pentru ca prietenul ei să poată încasa despăgubirea, aceasta fiind o activitate de complicitate la tentativa de înșelăciune.
Activitatea intimatului de a întocmi facturi cu date nereale și de a le folosi pe acestea sau înscrisuri pe care nu le-a completat sau semnat, dar despre care știa că sunt false, în fața băncilor și asiguratorilor, de a le depune în dosarele de instanță, constituie infracțiunile prevăzute de art.290 și 291 Cod penal. Contribuția intimatei la parte dintre aceste infracțiuni de fals, trebuie investigată. Urmează ca pe calea unor expertize grafice să se stabilească dacă intimații au executat scrierea sau semnătura pe facturile menționate în expunerea situației de fapt, pentru a se stabili natura participației lor (autorat, instigare, complicitate, participație improprie).
Sub aspectul falsului în înscrisuri sub semnătură privată, se va investiga și dacă intimatul a eliberat adeverințe de salariat false persoanelor indicate la fila 123 dosar urmărire penală (intimatului, intimatei, lui și ) și dacă în baza acestora s-au obținut credite.
Declarațiile necorespunzătoare adevărului făcute în fața diverselor instituții publice sau care desfășoară servicii de interes public privitoare la activitatea comercială desfășurată prin firmele sale și la sistemul de securitate al SC, la realitatea evenimentului din 14/15 octombrie 2006, pot constitui infracțiunea prevăzută de art.292 Cod penal.
Pentru aflarea adevărului în cauză, procurorul competent va trebui să facă o cercetare penală completă, până la stabilirea adevărului în cauză, conform art.3 Cod procedură penală, cu respectarea garanțiilor procesuale, după începerea urmăririi penale.
În acest scop va trebui să mai elucideze împrejurările în care s-au încheiat următoarele acte juridice, să verifice documentele contabile și să stabilească realitatea celor consemnate în ele pentru:
- contractele de asigurare ale din lunile septembrie- octombrie 2006;
- vânzarea de componente de la Computers prin cele 5 facturi din data de 5 octombrie 2006 și dacă vânzătorul avea în stoc reperele vândute către;
- vânzarea de componente de la SC "" în septembrie și octombrie 2006 către SC "" și dacă vânzătorul avea reperele vândute acestei societăți, respectiv dacă SC "" avut în gestiune componentele vândute de SC "" către prin facturile din octombrie 2006;
- vânzarea de mărfuri de la "" la și dacă prima societate a deținut faptic și scriptic reperele vândute ultimei societăți, inclusiv cu denumirile corelate;
- actele care au stat la baza procesului verbal de corelare denumire și solicitarea de relații unui specialist privind identitatea sau similaritatea reperelor redenumite (se vor avea în vedere și constatările din referatul nr.878/4004 al Sibiu;
- procedurile pentru încheierea contractului de creditare și se va stabili identitatea dintre produsele rezultate ca reale după verificările precedente și stocul de marfă indicat băncii, făcându-se referire distinct pentru fiecare reper dacă provenea din marfă achiziționată cu facturi de la Computers sau de la
- toate contractele de asigurare încheiate pentru cele două firme administrate de intimat. Se vor investiga împrejurările în care s-au produs alte evenimente asigurate la și SC "" și s-au încasat despăgubiri, eventuale similarități cu cauza de față (aprovizionarea cu stoc mare de marfă înainte de eveniment, lipsa urmelor ce pot fi valorificate criminalistic, neidentificarea autorilor, preț mai mare decât cel practicat de concurenți pentru produsele asigurate, legături personale sau ale familiei cu inspectorii de asigurări etc). La fila 123 dosar urmărire penală se face referire la mai multe spargeri suferite de societățile intimatului, iar aceasta recunoaște că a mai existat anterior un furt.
Procurorul va începe urmărirea penală în cauză, va audia sub prestare de jurământ, ca martori, pe toți angajații, SC"C", Computers, Distribution și, implicați în tranzacțiile în discuție, eventual, dacă se va stabili ca aceștia au avut o contribuție intenționată la săvârșirea infracțiunilor, vor fi ascultați ca învinuiți, precum și pe cei doi intimați, în această ultimă calitate.
De asemenea va fi audiat martorul - pentru a da mai multe detalii despre cele percepute de el la data de 14.10.2006 ora 19 și se va stabili dacă la acel moment se înserase și în funcție de modul în care magazinul și zona erau luminate la acel moment putea observa cutiile despre care face vorbire în declarația din 9.05.2007!
Vor fi reaudiați sub prestare de jurământ cei doi instalatori de la firma de securitate, și. Se vor solicita relații, eventual se va efectua o expertiză care să interpreteze listingul de evenimente în perioada septembrie-octombrie 2006 privind obiectivul magazin din Calea Dumbravei (care este foarte bogat în alarme false) pentru a se stabili dacă se pot sesiza încercări de intervenție în sistemul de setări al sistemului de alarmă și al centralei unde se înregistra alarmarea. Se va investiga și coincidența dintre data la care martorul nu a mai fost angajatul firmei de securitate cu care avea contract și data furtului (14 octombrie 2006), ținându-se seama de cele expuse la punctul 8 al situației de fapt.
Pentru toate aceste considerente curtea va admite plângerea formulată de petiționara ROMÂNEASCĂ, SUCURSALA S, împotriva rezoluțiilor nr.139/P/2008 din 30 septembrie 2008 și, respectiv, 985/II/2/2008 din 31 octombrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, va desființa rezoluțiile menționate și va trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul, pentru tentativă la infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 3 și 5 Cod penal și pentru art. 290, 291 și 292 Cod penal, precum și pentru art.26 rap la art.20 și 215 Cod penal, față de. În funcție de concluziile expertizelor grafice intimata va putea fi urmărită și pentru infracțiunile prevăzute de art.290 și 291 Cod penal.
Văzând și prevederile art. 192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. "b" Cod procedură penală:
Admite plângerea formulată de petiționara ROMÂNEASCĂ, SUCURSALA S, împotriva rezoluțiilor nr. 139/P/2008 din 30 septembrie 2008 și, respectiv, 985/II/2/2008 din 31 octombrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Desființează rezoluțiile menționate și trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul, pentru tentativă la infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 3 și 5 Cod penal și pentru art. 290, 291 și 292 Cod penal, precum și pentru complicitate la aceeași infracțiune față de.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și intimatul și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
- -
Grefier,
Red./Tehnored.
2 ex/21 aprilie 2009
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu
