Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 347/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(2473/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR.347/
Ședința publică de la data de 26 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petenta, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 933/II/2/2009 din 30.06.2009 ce a făcut obiectul dosarului nr. 450/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut in ședința publică a răspund intimata, lipsă fiind petenta.
Procedura legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
S-a legitimat intimata cu Cartea de Identitate seria - nr.- eliberată de SPCEP Sector 2 Biroul nr.1.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fond.
Intimata personal, arată că este nemulțumită de soluțiile date de către procuror în această cauză.
Reprezentantul Parchetului, formulează concluzii de respingere a plângerii, ca fiind nefondată și de menținere a soluției de scoatere de sub urmărire penală pronunțată de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI. Astfel, apreciază că față de probele administrate în dosar în mod corect a fost dispusă această soluție de netrimitere în judecată și de sancționare doar cu amendă administrativă ținând cont atât de circumstanțele faptei cât și de cele personale ale numitei, așa încât, solicită menținerea acestei rezoluții și obligarea petentei la cheltuieli de judecată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Prin sentința penală nr.522/6.10.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul penal nr- s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art.42 raportat la art.278/1 alin.1 Cod procedură penală, declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe petenta, avocat, în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI.
S-a apreciat că în conformitate cu dispozițiile art.28/1 pct.1 lit.b Cod procedură penală infracțiunile săvârșite, între alții, și de avocați sunt de competența curților de apel.
Deasemena potrivit art.278/1 alin.1 Cod procedură penală "După respingerea plângerii făcute conform art.275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art.277 și 278 la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Astfel, față de calitatea de avocat a petentei, competența de soluționare a plângerii ce face obiectul prezentei cauze revine exclusiv Curții de Apel București, prin raportare la prevederile art.28/1 pct.1 lit.b Cod procedură penală și în consecință, în temeiul art.39 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.278/1 alin.1 lit.b Cod procedură penală s-a admis excepția și cauza a fost declinată în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Penală.
Pe rolul acestei instanțe s-a format dosarul cu nr-.
Legal citată, petenta nu s-a prezentat în fața instanței la nici unul din termenele acordate.
S-au atașat dosarele Parchetului cu nr.450/P/2009 și 933/II/2/2009.
Examinând actele și lucrările de la dosar, Curtea reține următoarele:
La data de 20.01.2009 a fost înregistrată la organele judiciare plângerea numitei împotriva avocatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 al. 1 și 3 Cp.
In plângere, cât și în declarațiile sale, partea-vătămată a arătat că în cursul anului 2008, după ce a devenit proprietara locuinței din-, sector 2, dorind să cumpere și terenul aferent a luat legătura cu numita, din cadrul care i-a recomandat-o pe avocat, spunându-i că aceasta are o experiență bogată și că a câștigat multe procese pentru.
După ce a contactat-o telefonic, s-a deplasat la domiciliul avocatei și după ce i-a explicat problema juridică pe care o avea s-a înțeles cu aceasta pentru suma de 1.000 euro.
Pentru promovarea acțiunii numita i-a lăsat avocatei copie de pe actul de proprietate al casei, de pe certificatul de intabulare, contractul curții și o adeverință de la Primăria că terenul nu are proprietari, precum și suma de 1000 lei.
In data de 17.08.2008, fiind însoțită de fiul ei, s-a deplasat din nou la domiciliul avocatei unde i-a înmânat suma de 800 lei pentru declanșarea acțiunii. Cu această ocazie, avocatul i-a dat garanții că problema se va rezolva favorabil, dar trebuie să-i plătească în C mai scurt timp diferența de bani până la 1000 euro.
Ulterior, a căutat-o în repetate rânduri la domiciliu pe avocată fără să o găsească. În luna decembrie, văzând că nu primește nicio citație pentru a se prezenta la instanță, s-a deplasat la domiciliul avocatei și sub pretextul că trebuie să facă un împrumut la bancă pentru a-i achita diferența de onorariu i-a cerut actele care i-au fost restituite.
Partea-vătămată a precizat că numita nu i-a comunicat faptul că este suspendată din barou.
Prin adresa nr.4339/09.04.2009, Baroul Bucureștia comunicat faptul că prin decizia nr.1922/06.06.2005, numita a fost suspendată din profesia de avocat pentru neplata taxelor și a contribuțiilor profesionale către Barou și Uniunea Națională a Barourilor din România începând cu data de 01.07.2005.
Fiind audiat, numitul a declarat că în data de 17.08.2008 a însoțit-o pe mama sa, la domiciliul avocatei, ocazie cu care i-a dat acesteia suma de 800 lei, spunându-le despre proces că totul este în regulă și că a făcut demersurile necesare câștigării acestuia.
La data de 30.04.2009 s-a dispus începerea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1 și 3 Cp. deoarece în perioada iulie-august 2008, deși era în perioada de suspendare a dreptului de a profesa, a pretins și primit de la suma de 1800 RON, ca onorariu pentru a-i revendica un teren aferent casei de locuit, fără să presteze vreo activitate din cele la care se angajase verbal față de partea-vătămată, producându-i astfel o pagubă.
Fiind audiată, învinuita a declarat că la recomandarea d-nei de la fostul, a cunoscut-o pe care i-a solicitat să o ajute într- problemă legată de terenul aferent imobilului pe care îl cumpărase în baza Legii 112/95, înțelegându-se pentru suma de 1000 euro.
Învinuita a arătat că i-a spus părții-vătămate "că sunt în procedură legală de ieșire din incompatibilitate" "pentru trecerea la Curtea Supremă de Justiție" și că a primit de la partea-vătămată o sumă modică de aproximativ 90 RON, pentru care a obținut toate documentele și legislația necesară formulării acțiunii în instanță.
Din actele de urmărire penală a rezultat că în cauză sunt aplicabile disp. art. 10 lit.1C.P.P. deoarece date fiind circumstanțele reale și personale în care a fost săvârșită fapta aceasta este vădit lipsită de importanță prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de lege și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
S-a reținut că învinuita este în vârstă de 57 de ani, necunoscută cu antecedente penale, avocată, în cursul urmăririi penale nu a avut declarații oscilante, astfel încât s-a apreciat că prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ se va realiza în mai mare măsură scopul educativ preventiv general și special al legii penale.
Față de numita s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii complicității la infracțiunea de înșelăciune, deoarece nu există date sau indicii temeinice pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective lipsind elementul material, respectiv acțiunea de inducere în eroare.
Pentru considerentele astfel reținute, în baza art.249 Cod procedură penală raportat la art.11 pct.1 lit. și art.10 lit.b Cod procedură penală, art.91 Cod penal, art.228 alin.4 Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, prin ordonanța procurorului din 12.05.2009 dată în dosarul nr.450/P/2009, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.215 alin.1 și 3 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amenda în cuantum de 1000RON.
S-a dispus ca susnumita să suporte cheltuielile judiciare conform art.192 pct.1 lit.d Cod procedură penală.
Prin aceeași ordonanță procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută și pedepsită de art.26 raportat la art.215 alin.1 și 3 Cod penal.
Împotriva ordonanței procurorului, în termenul legal, petenta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care a analizat-o în raport de datele și lucrările efectuate în cauză și, prin rezoluția din 30.06.2009 din dosarul nr.933/II/2/2009, a respins-o, ca neîntemeiată.
A reținut că motivul învederat, al sancțiunii excesive ce i-a fost aplicată (amenda în cuantum de 1000 RON) este în acord cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina sa, în condițiile în care, fiind suspendată din profesie a efectuat acte specifice avocatului, încasând onorariul de la partea vătămată pentru aor eprezenta în instanță într-un proces civil.
Nemulțumită de răspunsul procurorului, petenta a formulat o plângere la instanță însă nu s-a prezentat pentru a susține și nici nu a depus, în apărare, note scrise.
Examinând actele și lucrările de la dosar, Curtea reține că rezoluția procurorului dată în dosarul nr.933/II/2/2009 din 30.06.2009 este corectă.
În mod just, s-a apreciat că fapta petentei, de profesie avocat, suspendată din Baroul București prin decizia nr.1922/06.06.2005 pentru neplata taxelor și contribuțiilor profesionale către Barou și Uniunea Națională a Barourilor din România începând cu data de 01.07.2005, de a exercita, în continuare profesia de avocat, primind de la intimata suma de 90 lei ca onorariu, fără să presteze vreo activitate, la care s-a angajat verbal, provocându-i acesteia o pagubă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Așa cum este definit în art.18 din codul penal pericolul social al unei fapte este de esența infracțiunii ce vizează valorile ocrotite de lege, arătate în art.1 din Codul penal (suveranitate, independență, drepturile și libertățile persoanei).
art.18 Cod penal, stabilește că atunci când atingerea adusă uneia din valorile apărate de lege este minimă iar prin conținutul ei concret este lipsită de importanță, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Circumstanțele reale ale faptei, prezentarea ca avocat în activitate în fața unui client, în condițiile în care petenta era înscrisă în Baroul București dar suspendată de mai mulți ani pentru neplata taxelor legale, încasarea unei sume de bani modice cu titlu de onorariu de la partea vătămată (90 RON) așa cum a rezultat din actele depuse, imprimă faptei un caracter lipsit de importanță prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de lege și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni cum corect a apreciat procurorul.
S-a ținut cont că învinuita este în vârstă de 57 de an, necunoscută că antecedente penale, cu atitudine sinceră și cooperantă pe parcursul cercetărilor iar o sancțiune cu caracter administrativ pecuniar ar fi în măsură să realizeze scopul educativ-preventiv general și special al legii penale.
De altfel, nici petenta nu contestă că se impune o sancțiune însă solicită a se proceda gradual prin aplicarea unei mustrări sau avertisment, sancțiuni prevăzute și în legea profesiei de avocat nr.51/1995 republicată
Este de observat că la capitolul "răspunderea disciplinară" a avocaților în art.73 din Legea 51/1995 sunt înscrise sancțiunile la care se referă petenta dar privesc abateri disciplinare asupra cărora comisia de disciplină din cadrul baroului se poate pronunța.
În prezenta cauză, plângerea la procuror a vizat săvârșirea unei infracțiuni și a fost cercetată de Parchet iar acest organ a finalizat-o cu o soluție de scoatere de sub urmărirea penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, deosebit de o abatere disciplinară de natura și competența celor atribuite comisiilor de disciplină din cadrul Baroului de avocați.
Curtea constată că soluțiile procurorului sunt legale și temeinice iar plângerea petentei apare nefondată.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, va fi respinsă cu această mențiune iar rezoluțiile atacate vor fi păstrate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, plângerea petentei împotriva rezoluție de neîncepere a urmăririi penale nr.933/II/2/2009 din 30.06.2009 ce a făcut obiectul dosarului nr.450/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Menține rezoluțiile procurorului.
Obligă petenta la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE
GREFIER
Red.UE-07.12.2009
Dact.EA-10.12.2009/3ex
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu
