Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 356/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 8990/2/2009
2259/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 356
Ședința publică din data de 02 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Găgescu Risantea
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate de către petentul G împotriva Rezoluției din data de 24.02.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.XI.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art. 306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 25.XI.2009 respectiv pentru de astăzi, 02.XII.2009 când în aceeași compunere,
CURTEA
Asupra cauzei penale de față:
La data de 19.05.2008 petenții G și (fila 27 dosar nr.1798/P/2008) au formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 B pentru săvârșirea de către autori necunoscuți - funcționari publici din cadrul Primăriei Generale a Municipiului Bai nfracțiunilor de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal, uz de fals prev. de art. 291 Cod penal și abuz în serviciu contra intereselor persoanei în formă calificată prev. de art. 246 rap. la art. 2481Cod penal.
În motivarea plângerii G și au susținut că au încheiat în baza Legii nr. 112/1995 un contract de vânzare - cumpărare cu SC, având ca obiect imobilul situat în B,-, corp A, și depunând toate diligențele au aflat că nu există nicio interdicție de vânzare sau cerere de retrocedare referitoare la acel imobil.
Ulterior, au revendicat imobilul cumpărat de cei doi petenți solicitând instanței nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare încheiat și obligarea acestora de a lăsa în deplină și liniștită posesie imobilul respectiv. Petenții au susținut că persoanele care au revendicat ulterior imobilul respectiv au folosit în procesul civil înscrisuri care nu corespund realității, considerând că acestea au fost falsificate de funcționari din cadrul primăriei, falsuri săvârșite la îndemnul celor care au revendicat imobilul.
Prin ordonanța din 14.11.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bad eclinat competența de soluționare a cauzei Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, întrucât s-a constatat că una din persoanele care au revendicat imobilul cumpărat de G și, și implicit a folosit înscrisuri considerate de petenți false, este, care avea la acea dată calitatea de avocat în cadrul Baroului
Prin rezoluția din 24.02.2009, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul și numiții, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 290 Cod penal și art. 25 rap. la art. 290 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele:
Înscrisul care se pretinde că este fals poartă numărul 1601 (anexa 16) și reprezintă cererea de revendicare depusă la comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995 de pe lângă Primăria Sectorului 2 Petenții arată că există în fapt două înscrisuri cu acest număr, unul datat 22.07.1996 și care nu poartă nicio semnătură și unul datând din 23.07.1996 cu semnături indescifrabile.
Acest înscris a fost cunoscut de instanță și a făcut obiectul mai multor dezbateri și proceduri, Primăria Municipiului B, prin directorul executiv negând inițial existența acestui înscris, iar ulterior retractând aceasta și recunoscând expres existența și valabilitatea cererii cu numărul 1601.
În raport de starea de fapt, procurorul a constatat că în sarcina avocatului nu se poate reține săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal, întrucât acesta nu a falsificat înscrisul de care au făcut vorbire și nici nu a instigat la folosirea acestuia. Mai mult, acest înscris nu este fals, fapta reclamată dovedindu-se că nu există.
Prin rezoluția din 04.09.2009, Procurorul General a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de G împotriva rezoluției din 24.02.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Pentru a dispune astfel, procurorul general a reținut următoarele:
Potrivit normelor procedurale penale încadrarea juridică reținută de procuror în rezoluție, ordonanță sau rechizitoriu trebuie să fie conformă situației de fapt reținută și nu încadrării juridice dată de reclamant în plângere.
Or, din cuprinsul rezoluției din 24.02.2009, se observă că procurorul a avut în vedere plângerea petentului făcând referire la infracțiunile menționate de acesta, respectiv art. 289 Cod penal, art. 290 Cod penal, art. 291 Cod penal, art. 246 Cod penal rap. la art. 2481Cod penal, reținând însă că din situația de fapt expusă, faptele ar putea să întrunească elementele constitutive doar ale infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal și art. 25 rap. la art. 290 Cod penal.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv invocat în plângere se constată că actele arătate ca fiind false de petent, au fost avute în vedere la dezbaterea pe fond a litigiului civil, în cauză pronunțându-se hotărâri definitive (decizia civilă nr. 304/06.03.2007 a Tribunalului București și decizia civilă nr. 130/28.01.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI ).
În termen legal, petentul Gaf ormulat plângere împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, solicitând în conformitate cu art. 2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 289, 290, 291, 246 și 2481Cod penal.
În motivare petentul susține că procurorul trebuia să se pronunțe cu privire la toate aspectele invocate în plângerea penală și nu numai cu privire la unele dintre ele.
Prin rezoluția din 24.02.2009 procurorul a arătat doar că anexa nr. 16 înregistrată la Primăria Generală a Municipiului B cu nr. 1601 la două date diferite (22 și 23 iulie 1996) nu ar reprezenta un fals, bazându-se doar pe două adrese contradictorii întocmite de un funcționar public din cadrul Primăriei Municipiului B - posibil făptuitor, în prima negăsindu-se existența acestui înscris, pentru ca în cea de-a doua să se susțină că acesta a fost înregistrat în scripte.
Petentul prin apărător mai susține în plângerea sa că nu s-a procedat la verificarea scriptelor, la audierea funcționarilor primăriei și la confruntarea acestora și nu s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico - științifice ori a unei expertize grafice.
Verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei în conformitate cu art. 2781alin. 7 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 486/1997 Curtea Constituțională a apreciat că dispozițiile art. 278 Cod procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care închid calea persoanei nemulțumite de soluția dată plângerii sale de către MINISTERUL PUBLIC să se adreseze justiției.
Instanța de contencios constituțional a apreciat că "este necesară o intervenție a legiuitorului prin care să reglementeze dreptul persoanei de a se adresa instanței de judecată competente atunci când este nemulțumită de soluția dată plângerii sale contra actelor procurorului".
În temeiul art. 2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală instanța poate admite plângerea prin sentință, desființa rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale.
Or, în raport de dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană, dispozițiile art. 2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală, nu pot avea un caracter limitativ, atâta timp cât prin plângere se contestă soluția de neurmărire penală dispusă de către procuror.
A se proceda la limitarea sferei soluției pe care o poate da instanța de judecată conform art. 2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală, numai cu privire la începerea urmăririi penale sau redeschiderea urmăririi penale, în condițiile în care procurorul nu a efectuat cercetări cu privire la toate faptele și persoanele reclamate, s-ar încălca principiul liberului acces la justiție prev. de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană.
Noțiunea de "tribunal" în accepțiunea Curții Europene presupune posibilitatea de a se pronunța pe baza unor norme de drept în cadrul unei proceduri organizate, asupra oricăror situații de fapt și de drept ce intră în competența sa precum și posibilitatea de a anula sau reforma în toate aspectele actul supus controlului judiciar.
În atare situație, instanța este obligată să analizeze sub toate aspectele actul procurorului în vederea pronunțării unei soluții legale pe fondul acuzației.
Or, în speța de față procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul, constatând că faptele reținute în sarcina acestuia, respectiv cele prev. de art. 290 Cod penal și 25 rap. la art. 290 Cod penal nu există.
Se constată că procurorul nu s-a pronunțat și cu privire la infracțiunile prev. de art. 291 Cod penal, 246 Cod penal și art. 2481Cod penal, reclamate de către petentul
HGÎn ceea ce-i privește pe intimații, procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa dispus neînceperea urmăririi penale fără a face referire la aceștia în considerentele rezoluției atacate.
Mai mult, Procurorul General prin rezoluția din 04.09.2009, încearcă să acrediteze opinia că, procurorul a analizat infracțiunile prev. de art. 289, 290, 291, 246 și 2481Cod penal, arătând că: "din situația de fapt expusă, faptele ar putea să întrunească elementele constitutive dosar ale infracțiunilor prev. de art. 290 Cod penal și art. 25 rap. la art. 290 Cod penal".
Or, în cauză s-au efectuat cercetări incomplete de către procuror, cum în mod corect a arătat și petentul G prin apărător.
La fila 27 dosar nr. 1798/P se află plângerea formulată de G și împotriva unor "persoane neidentificate" din cadrul Primăriei Sectorului 2 B pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289, 290, 291, 246 și 2481Cod penal.
La datele de 18.06.2008, 11.07.2008, 06.08.2008 și 22.09.2008, cu ocazia prezentării sale la organele de poliție petentul Gaf ăcut precizări, solicitând efectuarea de cercetări cu privire la alte fapte penale decât cele din plângerea inițială.
În declarația sa din 18.06.2008 (filele 79 - 88 dosar) petentul a solicitat să se efectueze cercetări întrucât documentul nr. 1601 înregistrat la Primăria Sectorului 2 B la două date diferite, 22 și respectiv 23.07.1996, are aplicat un alt tip de ștampilă de înregistrare decât cel folosit în perioada de funcționare a comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995, ceea ce conduce la ideea că cererea de revendicare a imobilului din-, corp A, sector 2, Baf ost depusă la o dată ulterioară, fiind antedatată.
Deasemenea, a mai susținut că între certificatul de moștenitor nr. 904/25.07.1980 și certificatul de deces al (seria 5 nr. -) există o flagrantă inadvertență: în certificatul de moștenitor este trecută data decesului 23.01.1980, iar în certificatul de deces 27.01.1980.
A mai solicitat să se efectueze cercetări de către organele de urmărire penală întrucât documentul intitulat "testamentul meu" (filele 146 dosar) presupus a fi datat 1951 și considerat a fi executat grafic de, este întocmit în fals, urmărind-se excluderea de la moștenire a nepotului de frate Emis.
La aceeași dată 18.06.2008, petentul a mai adus la cunoștință organelor judiciare că certificatele de moștenitor nr. 61/1962, fila 98 dosar și 417/1976 au fost sustrase de la Arhivele Notariale de autori necunoscuți, folosindu-se la dosarul de revendicare a imobilului din-, corp A, sector 2, B, copii xerox ce cuprind ștersături, obturări, cuvinte ilizibile.
Mai mult, petentul a susținut că în actul de donație nr. 3403/20.03.1908 întocmit de (filele 152- 153), acesta apare ca fiind tatăl, în timp ce din adeverința nr. 5871/06.09.2002, legalizată de notarul public, rezultă că este fiica lui.
În declarația din 11.07.2008 (filele 114 și 181 - 183 dosar) petentul a arătat că la data la care se presupune că a fost depusă notificarea nr. 1601 din 22 sau 23.07.1996 la Primăria Sectorului 2 B, unul dintre semnatari, respectiv se afla în SUA, potrivit informațiilor sale și, ca atare nu putea semna documentul.
La data de 06.08.2008 (fila 265 dosar), petentul face cunoscut organelor de urmărire penală, că în ceea ce privește actul dotal din 12.06.1938 semnătura este parțial obturată, existând serioase dubii cu privire la autenticitatea documentului.
La data de 22.09.2008, în declarația sa petentul reclamă că nota de prezentare nr. 1601/1996 a comisiei pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 din cadrul Primăriei Sectorului 2 B, se pare că a fost întocmită în fals, ținând seama că nu este menționată data exactă a întocmirii documentului, nu a fost semnată decât de trei membri ai comisiei din cei șase, iar semnătura secretarului nu-i aparține acestuia.
Că nu s-au efectuat cercetări complete de către procuror, o confirmă întradevăr și afirmația fără fundament legal făcută de acesta, în sensul că înscrisul nr. 1601 nu este fals întrucât a fost cunoscut de instanțele civile și a făcut obiectul mai multor dezbateri judiciare.
Și a doua afirmație a procurorului în sensul că "Primăria Municipiului B prin directorul executiv negând inițial existența acestuia înscris, iar ulterior retractând aceasta și recunoscând expres existența și valabilitatea cererii cu nr. 1601" este contrară dispozițiilor art. 200 Cod procedură penală.
Potrivit acestui text de lege, urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunii, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii penale.
Or, procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în cazul în care a constatat incidența dispozițiilor art. 10 lit. a Cod procedură penală în ceea ce-l privește pe avocatul, avea obligația să disjungă cauza și să decline competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, față de persoanele și faptele reclamate.
Că actele premergătoare efectuate de organul de urmărire penală sunt incomplete o confirmă Ordonanța din 25.11.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI prin care au fost audiați numai petenții G și și intimatul.
Așa cum a arătat și petentul HG prin apărător, organul de urmărire penală nu a procedat la verificarea scriptelor, nu a dispus efectuarea unei constatări tehnico - științifice ori a unei expertize grafice cu privire la înscrisul nr. 1601 ce prezintă două date diferite de înregistrare și anume, 22.07.1996 și 23.07.1996.
Mai mult, nu s-a procedat la audierea funcționarilor din cadrul Primăriei Sectorului 2 B și la confruntarea acestora în vederea stabilirii adevărului.
Potrivit art. 202 Cod procedură penală, organul de urmărire penală este obligat să aibă rol activ, concretizat în strângerea probelor necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia.
În aceste condiții, față de nerespectarea dispozițiilor art. 200 Cod procedură penală și art. 202 Cod procedură penală, nu se poate dispune trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale, după cum nu se poate valida soluția de neîncepere a urmăririi penale.
Garantarea dreptului de acces la instanță este oferită de jurisprudența Curții Europene în art. 6 paragraful 1, astfel cum mai sus s-a arătat.
Acest principiu este reglementat atât de Constituția României cât și de norme internaționale pe care România este obligată să le respecte.
Prin urmare, chiar dacă soluția pe care Curtea urmează să o pronunțe nu se regăsește între cele expres și limitativ prevăzute de lege, ea rezultă din principiul liberului acces la justiție, ceea ce face ca rezoluțiile atacate să fie desființate cu trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor, urmând ca în final să se stabilească dacă vor fi sau nu menținute condițiile legale pentru începerea sau neînceperea urmăririi penale cu privire la faptele și persoanele reclamate.
Deși intimatul a decedat la data de 30.03.2009, conform extrasului din registrul de deces nr. 62588/26.10.2009, Curtea ca urmare a desființării rezoluțiilor din data de 24.02.2009 și 09.09.2009, în raport de dispozițiile art. 2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală, va dispune trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI pentru efectuarea de cercetări.
Față de actele existente la dosarul cauzei, de faptele și persoanele reclamate din cadrul Primăriei Sectorului 2 B, cel care are competența să se pronunța cu privire la dispozițiile art. 42 Cod procedură penală rap. la art. 45 alin. 1, art. 25 Cod procedură penală rap. la art. 30 lit. d Cod procedură penală este procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și nu instanța de judecată.
Așa fiind, Curtea va admite plângerea formulată de petentul G împotriva rezoluției din data de 24.02.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Va desființa rezoluția din data de 24.02.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și rezoluția nr.1315/II/2 din 09.09.2009 a Procurorului General și va dispune trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI pentru efectuarea de cercetări cu privire la toate faptele și persoanele reclamate de către petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din data de 24.02.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Desființează rezoluția din data de 24.02.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și rezoluția nr.1315/II/2 din 09.09.2009 a Procurorului General și dispune trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI pentru efectuarea de cercetări cu privire la toate faptele și persoanele reclamate de către petent.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.12.2009.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
G -
Red.
Dact./29.12.2009.
2 ex.
Președinte:Găgescu RisanteaJudecători:Găgescu Risantea
