Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 36/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR.36 / DOSAR NR-
Ședința publică din 11 aprilie 2008.
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu JUDECĂTOR 2: Claudia Ghinea
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror șef secție judiciară - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulată de petenta SN INSTITUTUL SA în temeiul art. 278/1 Cod procedură penală împotriva rezoluției din data de 7 decembrie 2007 pronunțată în dosarul penal nr. 336/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată,lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 7 aprilie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța a amânat pronunțarea pentru data de 11 aprilie 2008 pentru ca apărătorul ales al făptuitorului, avocat - să depună la dosar concluzii scrise, când,
CURTEA
Asupra acțiunii penale de față:
Prin plângerea înregistrată la această instanță la nr. de mai sus, formulată de petenta SN SA B, împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV pronunțată la 7 decembrie 2007 în dosarul nr. 336/P/2007, s-a solicitat infirmarea acesteia ca netemeinică și nelegală, arătând că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii și împotriva cărora a formulat plângere.
În susținerea plângerii, s-a mai arătat că în mod greșit procurorul a reținut că activitatea avocatului, care în temeiul contractului de asistență juridică nr. 35/2001 a depus la biroul executorului judecătoresc notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001, semnată personal de clienta, ocupându-se de completarea dosarului de restituire a imobilului cu acte justificative în baza solicitărilor scrise ale Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 de pe lângă Primăria B și a susținut reprezentarea în instanță a intereselor clientei și semnarea contractului de vânzare-cumpărare al acelui imobil autentificat la BNP sub nr. 498/25.03.2005 și că în realitate, în notificarea presupus semnată de s-a indicat adresa avocatului pentru comunicarea actelor, iar Primăria a trimis la această adresă solicitarea de a se depune documente din care să rezulte că notificatoarea are cetățenie română, fiind chiar subliniată această cerință; în acest context, la data de 12.06.2002 la Primăria B este transmisă o adresă olografă prin care numita depune extrasul din registrul de naștere și semnează olograf ""și petenta arătând că acest înscris este falsificat, deoarece pe toate actele notificatoarea s-a semnat " " și niciodată "", caracteristicile grafice individuale și generale ale scrisului sunt diferite și astfel, avocatul a utilizat acest înscris cunoscând că este fals, posibil chiar falsificat de acesta, deoarece caracteristicile scrisului sunt mai apropiate de cele executate de acesta.
S-a mai susținut în plângere că trebuia lămurită aparenta eroare din extrasul din registrul de naștere nr. 2371/1950 al numitei, în care s-a trecut fals în locul nașterii "B- România" în loc de "Budapesta - Ungaria" cum era real, procurorul reținând în mod greșit că acest aspect a fost lămurit prin adresa nr. 1335/2006, deși în realitate, această adresă comunică faptul că "dintr-o regretabilă eroare" extrasul a fost întocmit în mod eronat la rubrica locul nașterii, pe extrasele de la anexele 8 și 9 apar două locuri diferite ale nașterii, menționate anterior, iar procurorul a greșit când a arătat că această eroare este nesemnificativă în procedura de restituire a imobilului, câtă vreme pe toate extrasele de naștere era menționat că notificatoarea are cetățenie română.
Petenta a mai susținut că această eroare se repetă, că pe ambele extrase la rubrica "cetățenie" figurează cetățenia română, în timp ce la rubrica "naționalitate" este trasă linie, existând astfel prea multe erori pe diferite extrase, de care este responsabil avocatul, interesat în a crea aparența că notificatoarea ar fi cetățean român pentru a putea solicita restituirea imobilului în natură și că procurorul se mulțumește să constate că notificatoarea are cetățenie română, ce rezultă din extrasul actului de naștere și de căsătorie, aceasta s-a căsătorit în 1943 în B și a preluat numele soțului însă, în realitate, petenta a adus la cunoștința faptul că notificatoarea este cetățean și că a pierdut cetățenia în 1943 prin căsătoria cu, fost ofițer în armata ă, aspect confirmat chiar cu o cerere adresată de aceasta Directorului general al Direcțiunii generale a (Serviciul Controlului ), înregistrată sub nr. -/20.01.1951 în care precizează că:"prin încheierea căsătoriei cu cetățeanul, am devenit cetățeană ă, deoarece nu mi-am reținut în mod expres cetățenia română"; potrivit legislației în vigoare la acea vreme, notificatoarea a pierdut cetățenia română, astfel că la data notificării nu avea cetățenie română, ceea ce se poate constatat din chiar cuprinsul notificării, pe care se menționează doar numele și domiciliul, nu și cetățenia, în această modalitate fiind eludate dispozițiile legale care prevăd că retrocedarea se face către cetățenii români.
În consecință, petenta a arătat că nu se poate susține că avocatul nu a avut cunoștință de faptul că numita avea cetățenie ă și nu română, că nu poate beneficia de restituirea în natură a imobilului teren, ci eventual de un drept special de folosință ce exclude dreptul de dispoziție și mai mult, vinde imobilul în numele numitei tocmai pentru că prezentarea acesteia în persoană ar fi însemnat identificarea și stabilirea cetățeniei eaa cesteia și imposibilitatea întocmirii contractului de vânzare-cumpărare, avocatul fiind coordonatorul grupului infracțional și stabilind rolul fiecăruia la săvârșirea faptelor, iar procurorul nu a efectuat cercetări temeinice cu privire la faptele reclamate, le-a tratat în mod global și nu a manifestat rol activ pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea justei soluționări a acesteia, astfel că investigațiile sunt incomplete.
Verificând plângerea formulată în raport de actele și lucrările dosarului se constată că plângerea este nefondată.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV din data de 7 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 336/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul pentru infracțiunile de complicitate la infracțiunea de înșelăciune, fals intelectual și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzute de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal, art. 289 alin. 1 Cod penal și art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal și față de, notar public, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art.289 alin. 1 și respectiv art. 246 Cod penal, pe motiv că din actele efectuate rezultă că faptele reclamate nu există.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov în vederea adoptării soluției legale față de sub aspectul comiterii infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal; sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, fals intelectual, uz de fals și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 5, art. 289 alin. 1, art. 291 și respectiv art. 323 alin. 1, 2 Cod penal; sub aspectul comiterii infracțiunilor de tăinuire, înșelăciune, fals intelectual, uz de fals, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, distrugere, violare de domiciliu, tulburare de posesie, furt, prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 5, art. 289 alin. 1, art. 291, art. 323 alin. 1, 2, art. 217 alin. 1, art. 192 alin. 1, 2, art. 220, art. 208 alin. 1, 3 Cod penal și al infracțiunilor prevăzute de art. 44 din Legea nr. 348/2003 rap. la art. 217 alin. Cod penal și art. 8 și 9 din Legea nr. 241/2005.
Pentru a pronunța această ordonanță procurorul a reținut că petenta SN SA Baf ormulat plângere penală împotriva avocatului și notarului public pe motiv că prin intermediul avocatului, numita (fostă ) a depus la Primăria Bon otificare în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru restituirea în natură a imobilului situat în B,-, în calitate de moștenitoare a tatălui său. Datorită faptului că expertiza efectuată în cauză a stabilit că partea imobilului reprezentată de construcții nu se poate restitui însă, terenul nu este proprietatea SC SA, s-a emis Dispoziția nr. 1762/04.10.2002 a Primăriei mun. B prin care s-au atribuit acesteia mai multe parcele de teren în suprafață totală de 13.772,62. conform expertizei tehnice și dezmembrării realizate de aceasta.
Ulterior, parte din acest imobil a fost vândut potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public și sub nr. 4998/25.03.2005 de către, prin mandatar către SC SRL B, administrată de, imobilul situat în B,-, înscris în Codul Fiscal nr. 11510, nr. top. 2136/1/1 și 2136/1/3, cu suma de 350.000 euro, cu condiția finalizării proceselor notate în cartea funciară și numai dacă soluția va fi în favoarea vânzătoarei.
Petenta a susținut în motivarea plângerilor formulate că nu s-a făcut dovada că este moștenitoarea tatălui său, că dreptul de proprietate al acestuia a fost înscris în cartea funciară și că autoritățile au fost induse în eroare prin faptul că moștenitoarea are același nume cu al mamei sale, respectiv și că numai aceasta din urmă ar avea dreptul înscris în cartea funciară, deși a dus la cunoștința autorităților prin adresa nr. 250/07.05.2002 că imobilul respectiv face parte din capitalul social al societății ce a fost privatizată în anul 2000, anterior apariției Legii nr. 10/2001 și față de care sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din legea menționată, condiții în care, viceprimar la acea dată, a încălcat flagrant legea și a semnat în locul primarului dispoziția de restituire în natură a imobilului teren către și mai mult că vânzătoarea ar fi pierdut cetățenia română la căsătoria cu cetățeanul, astfel că la data căsătoriei ar fi pierdut cetățenia română prin renunțare și din acest motiv nu figurează în certificatul de moștenitor determinând grupul infracțional să se folosească de numele mamei ei-, fostă.
În aceste condiții, petenta a arătat că a existat un grup infracțional și că rolurile fiecărui membru au fost împărțite, arătând în cuprinsil plângerii rolul îndeplinit de fiecare.
În motivarea ordonanței atacate s-a arătat că potrivit certificatului de moștenitor nr. 72667/1943 al Judecătoriei Mixte B, în urma defunctului, decadat la 29.11.1943 în B, se cuvin moștenitorilor, în sensul testamentului aflat la dosar, următoarele bunuri:
1. văduvei, născută, J din imobilul. În B, str. - (actual ) nr. 16;
2. fiicei, întregul rest al masei succesorale și anume toată averea mobilă și restul averii imobiliare, printre care și imobilul situat în B,-, cuprins în Codul Fiscal nr. 11510 nr. top. 2136/1, 2133/3.
Prin urmare, în baza certificatului de moștenitor în cartea funciară au fost operate sub nr. de înregistrare 1351/22.03.1944 modificările cuvenite, astfel că imobilul în litigiu a fost înscris la foaia de proprietate având ca proprietar pe, cu titlu de drept de moștenire, aceeași persoană indicată în certificatul de moștenitor ca fiică a defunctului.
Aceste documente dovedesc fără echivoc dreptul de proprietate al numitei, căsătorită și infirmă în totalitate ipoteza susținută de petentă că la foaia de proprietate figura de fapt mama acesteia - această persoană figurează la rubrica "fostul proprietar".
Așa fiind, notificatoarea a revendicat imobilul în litigiu în calitate de moștenitor al defunctului tată.
În ceea ce privește cetățenia ăaa cesteia, în dosarul format la nivelul Primăriei B în baza Legii nrf. 10/2001, există un extras din registrul de naștere pentru uz oficial din care rezultă că are cetățenia română, precum și o traducere legalizată a certificatului de căsătorie potrivit căruia notificatoarea s-a căsătorit în 1943 și a preluat numele soțului-.
Cu privire la locul nașterii notificatoarei, despre care petenta afirmă că au fost folosite acte false, procurorul a arătat că petenta a depus un extras din registrul de naștere al Primăriei B eliberat în anul 2005 în care se preciza că s-a născut la B, România, în loc de Budapesta, Ungaria; acest aspect a fost lămurit prin adresa nr. 1335/2006 a Consiliului Local al mun. B potrivit căreia, menționarea greșită a locului de naștere s-a realizat dintr-o regretabilă eroare însă, Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 i-a fost transmis un extras cu datele corecte, așa cum figurează în registrul de stare civilă aflat în arhiva proprie și oricum acest aspect era nesemnificativ în cadrul procedurii de restituire a imobilului câtă vreme notificatoarea are cetățenia română.
Referitor la declarația notificatoarei obținută de împuterniciții petentei la data de 22.01.2006 potrivit căreia nu a formulat nici o cerere de revendicare a imobilelor din România și nici nu a împuternicit vreo persoană în acest sens, iar pe de altă parte, că l-a împuternicit pe numitul drept reprezentant exclusiv pentru drepturile sale imobiliare, s-a constatat că acea procură a fost obținută prin inducerea în eroare a notificatoarei, profitând de vârsta ei înaintată și de absența tutorelui sau a avocatului său în momentul purtării discuțiilor și redactării documentului respectiv și ca dovadă, chiar a doua zi, la data de 23.01.2006 numita a dat o declarație notarială prin care a invalidat procura sub semnătură privată din data de 22.01.2006 pe considerentul că nu l-a citit și nu a înțeles conținutul acelui document însă, a acceptat să o semneze în condițiile în care persoanele respective i-au spus că vin din partea și cu însărcinarea fiului ei, prilej cu care notificatoarea a declarat că toate procurile și declarațiile anterioare datei de 22.01.2006 își mențin valabilitatea, că vânzarea parțială a proprietății imobiliare s-a realizat cu cunoștința și acordul ei și că are intenția de a continua litigiul de pe rolul instanțelor românești până la retrocedarea definitivă a averii sale din România.
Din verificarea actelor depuse la dosar urmare a comisiei rogatorii dispuse de Serviciul Teritorial Brașov, respectiv a declarațiilor notificatoarei, martorului, adresa trimisă de, împuternicirile date de pentru fiul său, și, rezultă că notificatoarea a revendicat proprietățile imobiliare din B începând cu anul 2001 și a împuternicit persoane în acest sens, a avut cunoștință de procesele aflate pe rolul instanțelor și și-a dat acordul pentru vânzarea imobilului.
În ce privește solicitările petentei de constatare a nelegalității dispoziției prin care se atestă dreptul de proprietate al numitei și s-a restituit acesteia imobilul în litigiu, acestea au format obiectul unor acțiuni promovate către instanțele civile și de contencios administrativ începând cu anul 2001.
În cadrul acestor procese, instanțele au stabilit că petenta SC SA nu a putut face dovada existenței vreunui drept de proprietate asupra terenului în litigiu, iar Primăria Bar efuzat eliberarea avizului necesar obținerii certificatului de proprietate justificat de faptul că nu erau soluționate notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001 care aveau prioritate datorită caracterului reparator.
Mai mult, s-a constatat că în speță nu sunt aplcabile art. 27 din acest act normativ deoarece imobilul a fost preluat de stat cu titlu nevalabil, respectiv naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 de la numitul, care la data naționalizării nu mai era proprietar, deoarece trecuseră peste 8 ani de la decesul său și de la încheierea dezbaterii succesorale, astfel că petenta a avut doar un drept de administrare operativă de la stat și apoi în baza Legii nr. 50/1990 și a HG nr. 834/1991 a solicitat transformarea dreptului de administrare operativă în drept de proprietate, urmare a reorganizării societăților comerciale, iar faptul că în prezent acesta este ocupat de petentă, respectiv sucursala Ba I nstitutului nu poate ține loc de dovadă a dreptului de proprietate; instanțele au mai constatat și că încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din anul 2000 nu schimbă cu nimic această situație.
În aceste condiții, DNA Serviciul Teritorial Brașova constatat că nu există indicii de săvârșire a infracțiunii de abuz în serviciu de către numitul, care a semnat în calitate de viceprimar dispoziția nr. 1762/2002 de restituire în natură a imobilului teren în litigiu și în consecință a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta, urmare a plângerii formulate de aceeași petentă.
La pronunțarea ordonanței atacate au mai stat și dosarele și plângerile formulate de petentă la diverse instanțe și instituții, respectiv dosarl nr. 5982/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov în care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii formulate de petenta SC SA împotriva numitului; dosarele nr. 9144/P/2006 și nr. 9675/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov privind plângeri formulate împotriva aceleiași persoane pentru săvârșirea mai multor infracțiuni; aceste dosare au fost conexate și prin ordonanța din 26.01.2007 pronunțată în dos. nr. 9144/P/2006 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii către DNA Serviciul Teritorial Brașov deoarece are același obiect cu dosarul nr. 4/P/2006 al acestui din urmă parchet, fiind conexat la ultimul dosar.
Ulterior, în cursul lunii august 2007, petenra a mai formulat o plângere împotriva aceluiași și a notarului public, fiind format dosarul nr. 388/P/2007 care a fost conexat la dosarul nr. 336/P/2007, petenta reiterând pe calea acestor plângeri aceleași argumente din prezenta plângere, respectiv că numitul a obținut prin fraudarea legii la BNP legalizarea actului adițional redactat în ia pentru a eluda legea română care interzice redactarea unui asemenea act în condițiile în care procesul este în desfășurare și nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă, dar și comiterea unor infracțiuni de evaziune fiscală de către aceeași persoană, pe motiv că valoarea declarată pentru taxa de timbru a fost.
În ce privește faptele reclamate a fi fost comise de avocatul procurorul a constatat că activitatea acestuia s-a circumscris dispozițiilor legale și că nu există indicii din care să rezulte comiterea de către acesta a vreuneia din infracțiunile reclamate.
Astfel, acesta a depus la executorul judecătoresc, în temeiul contractului de asistență juridică nr. 35/2001, notificarea semnată personal de clienta și s-a ocupat de completarea dosarului de restituire a imobilului cu acte justificative potrivit solicitărilor Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă Primăria B; de asemenea, a susținut reprezentarea în fața instanțelor a intereselor clientei sale, respectiv în dosarul nr. 3363/2004 al Judecătoriei Brașov având ca obiect anularea dispoziției de restituire a imobilului situat în B,-, reclamantă fiind petenta SC SA, precum și în căile de atac exercitate în fața Curții de APEL BRAȘOV și la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde asistența juridică a fost acordată numai la primele termene de judecată, fiind preluată apoi de către Societatea de Avocați și Asociații din
Același avocat, în baza procurii autentice, apostilate conform Convenției d l Haga, emanată de la, a semnat contractul de vânzare-cumpărare al imobilului în litigiu autentificat la BNP și sub nr. 498/25.03.2005.
Făptuitorul a arătat că nu cunoaște nimic în legătură cu actul intervenit între și SC SRL încheiat în ia și nici despre rolul notarului public în respectiva tranzacție.
Notarul public a procedat la legalizarea traducerii cu nr. 4402/08.08.2006, la solicitarea SC International, traducător autorizat. în conformitate cu dispozițiile art. 94 din Legea nr. 36/1995 cu privire la reglementarea activității notariale; în acest sens, este de observat că notarul doar legalizează semnătura traducătorului după specimenul depus la biroul notarului public și atestă exactitatea traducerii de pe acel înscris care a fost vizat în acel scop de către traducător.
întocmește formula de certificare prin care atestă exactitatea traducerii cu textul înscrisului și care a fost vizat de traducător, iar legalizarea semnăturii traducătorului se face prin încheiere.
Prin urmare, activitatea notarului public s-a circumscris dispozițiilor legale menționate și nu îi poate fi antrenată răspunderea pentru conținutul actului, ci numai pentru certificarea semnăturii traducătorului, care trebuie să fie traducător autorizat de Ministerul Justiției ori interpreți și traducători autorizați în specialitatea științe juridice în statele membre UE sau aparținând, ale căror certificate sunt recunoscute de Ministerul Justiției; în speță, traducătorul este autorizat de Ministerul Justiției potrivit autorizației nr. 4988/2001 și prin urmare soluția procurorului în ce o privește este legală și temeinică.
Prin urmare, procurorul a constatat că și activitatea avocatului s-a circumscris dispozițiilor legale prevăzute în Legea nr. 255/2004 pentru completarea și modificarea Legii nr. 51/1995 privind reglementarea activității de avocatură, dar și contractului de asistență juridică.
Se constată că motivele avute în vedere de procuror la pronunțarea ordonanței atacate sunt fondate, considerentele au avut în vedere motivele invocate în plângere de către petentă.
Împotriva acestei ordonanțe petenta a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV care a fost respinsă prin ordonanța nr. 33/II/2/2008 din data de 14 ianuarie 2008.
Nu este de neglijat împrejurarea că petenta nu a reușit obținerea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu,motiv pentru care a formulat numeroase acțiuni civile și plângeri penale împotriva tuturor persoanelor care au avut legătură cu restituirea acestuia către proprietare de drept - .
Este de observat că petenta a arătat că aceasta și-a pierdut cetățenia română urmare a căsătoriei cu cetățeanul. În legătură cu acest aspect, se cuvin a fi menționate mai multe împrejurări: în primul rând, prin căsătoria cu un cetățean, notificatoarea, născută a dobândit potrivit legii e și cetățenia ă,ceea ce nu echivalează cu pierderea cetățeniei române, ambele legi - ă și română- permit dubla cetățenie și din acest punct de vedere trebuie precizat că și potrivit vechii legi a cetețniei, aceasta se pierdea fie în cazul în care persoana formula o cerere de renunțare la cetățenia română, fie când aceasta era retrasă urmare a unei condamnări pentru săvârșirea de infracțiuni contra statului.
În speță nu s-a făcut dovada că notificatoarea și-a pierdut cetățenia urmare a renunțării, caz în care ar fi trebuit să existe un Decret de renunțare sau pierdere a cetățeniei și conform certificatul de cazier eliberat de Biroul de și identificare al Parchetului de pe lângă tribunalul la data de 2 ianuarie 1951 rezultă că aceasta nu posedă cazier, nu a suferit nici o condamnare, nu a fost destituită din vreo funcție publică. acte emanate de la fostele organe ale miliției depuse de petentă nu dovedesc decât că notificatoare a dobândit cetățenia ă prin căsătoria cu un cetățean, nu că ar fi pierdut în vreo modalitate cetățenia română, ceea ce înseamnă că aceasta are dublă cetățenie.
Împrejurarea că notificatoarea a solicitat în acea vreme să fie înscrisă în registrul de evidență al străinilor nu dovedește decât că dorea să plece din țară împreună cu fiul ei, ceea ce a și făcut și este de notorietate că la acea vreme persoanele care aveau și altă cetățenie puteau părăsi țara mult mai ușor decât persoanele care aveau numai cetățenia română și în acest scop i-a fost trimis de către soțul său un pașaport prin Legația Franceză de la B, persoana respectivă părăsind țara împreună cu fiul ei la data de 20 martie 1951, însă potrivit actelor aflate la dosar a continuat să-și viziteze mama rămasă în România.
Prin urmare, cea ce este esențial pentru dezlegarea pricinii este faptul că nu s-a făcut dovada că notificatoarea a renunțat sau i-a fost retrasă cetățenia română și în acest sens, se impune a fi menționată adresa Ministerului Administrației și Internelor nr. - din 25.10.2005 (depusă chiar de petentă) din care rezultă că ", fiica lui și, la 09.11.1916 în Budapesta, Ungaria, cu ultimul domiciliu în mun. B,-,. 1,. 3, posedat buletinul de identitate seria I a nr. - și nu a avut atribuit cod numeric personal; figurează cu mențiunea de emigrare, fără a fi precizate anul și țara de destinație a fost căsătorită și figurează fugită din România în 1951 și nu rezultă date certe privind eventuala pierdere sau retragere a cetățeniei române"- fila 459 dosar instanță.
Aceleași aspecte sunt reiterate în nota întocmită de Corpul de Control al Ministerului Administrației și Internelor nr. 32970 din 14.12.2005, aflată la fila 461 dosar instanță, din care rezultă că a fost efectuată o anchetă de Corpul de Control cu privire la modul în care Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă Primăria Bap rocedat la restituirea imobilului către și nu s-a constatat nici o deficiență în activitatea comisiei cu privire la restituirea efectuată.
S-au efectuat verificări și cu privire la faptul că în imobilul construcție "ar funcționa de zeci de ani, singurul spital de pneu-ftiziologie din jud. B", constatându-se la fața locului că de 4 ani, în acest imobil, nu se desfășoară nici o activitate. În prezent, clădirea face obiectul unei revendicări din partea SN SA care o are în evidență ca sediu al sucursalei, fără personalitate juridică. Nu a fost niciodată spital"- fila 461 dosar verso.
Prin urmare, corect s-a constatat de către procuror că nu există acte false cu privire la cetățenia numitei din moment ce în arhivele MIRA nu există documente care să ateste pierderea sau retragerea cetățeniei române a acestei persoane. Se mai cuvine a se menționa că notificatoare, pe calea unei declarații autentificate în fața unui notar (fila 478 verso) a arătat că nu a renunțat niciodată la cetățenia română și nu are cunoștință de faptul că i-a fost retrasă vreodată.
Acest aspect este esențial, deoarece în viziunea petentei ar constitui o împrejurare care intră în conținutul constitutiv al tuturor infracțiunilor reclamate, dar este cu desăvârșire nedovedit. Mai mult, la restituirea imobilului în litigiu, potrivit legii nr. 10/2001 care un caracter raparator, nu este necesar decât ca persoana care solicită restituirea să aibă cetățenia română, fiind fără relevanță împrejurarea că mai are și o altă cetățenie, câtă vreme nu a renunțat și nu a pierdut cetățenia română, astfel că au fost îndeplinite condițiile cerute de lege pentru restituire.
În fapt, petenta nu dorește altceva decât să devină proprietara unui teren care nu i-a aparținut niciodată și asupra căruia a avut un drept de administrare operativă conferit după naționalizarea din 1952 și cererea sa de dobândire a dreptului de proprietate a fost soluționată în sensul respingerii prin sentința civilă nr. 5759/2004 a Judecătoriei Brașov, irevocabilă în prezent, care statuează cu putere de lucru judecat că imobilul a fost naționalizat fără titlu valabil, fiind preluat în temeiul art. I pct. 1, 2, 4 și 5 din Decretul nr. 92/1952 și care fac obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001.
Cum petenta prin HG 834/1991 a cuprins acest imobil în capitalul social, avea tot interesul de a transforma dreptul de administrare operativă în drept de proprietate, deși s-ar putea ridica întrebarea asupra modului în care a cuprins în capitalul social un imobil asupra căruia nu avea drept de proprietate, cu atât mai mult cu cât certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis în baza acestei HG este doar un instrument probator și nu un mijloc de dobândire a proprietății, legea fiind modul de dobândire și actele de înstrăinare, cunoscut fiind faptul că potrivit regimului de carte funciară numai înscrierea în cartea funciară are caracter constitutiv de drept și nu declarativ, cum este cazul registrului de transcripțiuni imobiliare.
De altfel, această hotărâre judecătorească a demonstrat motivele pentru care petenta nu poate dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului, că că imobilul nu se află în patrimoniul său cu nici un titlu valabil, nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni și în aceste condiții, petenta nu mai avea la îndemână decât posibilitatea formulării acestor plângeri penale.
Celelalte aspecte invocate au mai fost analizate și pe calea altor plângeri formulate de petentă în condițiile art. 278/1 Cod procedură penală împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DNA - sentința penală nr. 1612/28.09.2007 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 55/21.01.2008 a Tribunalului Brașov.
De asemenea, nu s-a dovedit că semnăturile de pe actele emanând de la notificatoare ar fi false ori că ar fi fost executate de avocatul, notificatoarea a declarat că a semnat procurile; câtă vreme nu se contestă semnăturile de către persoana care le-a executat sau presupus că le-a executat, afirmațiile petentei în sensul că a semnat diferit și că seamănă mai degrabă cu scrisul avocatului, reprezintă doar simple speculații.
În legătură cu extrasul din registrul de naștere și despre care petenta afirmă că ar fi fals pe motiv că în mod greșit s-a trecut la rubrica locul nașterii B, România în loc de Budapesta, Ungaria, este de observat că potrivit adresei menționate anterior, este vorba de o eroare materială; mai mult, în toate actele aflate la dosar la rubrica locul nașterii apare Budapesta, Ungaria și acest loc nu are nici o relevanță asupra cetățeniei, care nu este conferită de locul nașterii, ci de cetățenia părinților. De altfel, puține state conferă propria cetățenie persoanelor care se pe teritoriul lor având ca părinți persoane de altă cetățenie și potrivit legii române (și cea anterioară și cea în vigoare) copilul dobândește cetățenia părinților ca lex personalis și lex patriae, indiferent de locul nașterii, iar actele aflate la dosar și depuse de petentă confirmă că părinții notificatoarei au avut cetățenia română, astfel că nu s-a eludat Legea nr. 10/2001 în nici un mod.
Celelalte afirmații din cuprinsul plângerii și concluziile scrise depuse de petentă nu reprezintă decât întrebări fără relevanță sub aspect penal și care au fost avute în vedere pe parcursul derulării proceselor civile și al celorlalte plângeri deja soluționate și intrate în puterea lucrului judecat și care nu se pot constitui în împrejurări ce ar intra în conținutul constitutiv al infracțiunilor reclamate, de complicitate la înșelăciune, fals și uz de fals.
În ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, aceasta nu a făcut obiectul cercetării procurorului și invocarea sa pentru prima dată pe calea plângerii împotriva ordonanței este inadmisibilă.
Cu privire la infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, este evident că, din moment ce nici o persoană în legătură cu care s-au efectuat acte premergătoare nu a comis nici o faptă prevăzută de legea penală și nu există indicii de comitere, infracțiunea nu există.
De altfel, petenta, pe parcursul soluționării plângerii a depus la dosar încă un set de acte, care se aflau deja la dosar și care au constituit dosarul de urmărire penală, actele nou depuse fiind evidențiate în încheierile de ședință și care nu schimbă cu nimic soluția pronunțată de procuror, dimpotrivă, unele dintre acestea vin în sprijinul soluției.
Așa fiind, instanța constată că plângerea este neîntemeiată, soluția atacată fiind legală și temeinică, în speță nu se conturează nici un indiciu referitor la săvârșirea vreunei fapte de natură penală de către sau și în consecință, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală va respinge plângerea formulată de petenta SC SA B împotriva ordonanței menționate.
Cu aplicarea art. 192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTÂRÂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta SN SA B împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV pronunțată la data de 7 decembrie 2007 în dosarul nr. 336/P/2007, pe care o menține.
Obligă petenta să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar făptuitorului suma de 1000 lei cu același titlu, reprezentând onorariul de avocat.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 aprilie 2008.
PREȘEDINTE
GREFIER
red./16.05.2008
dact.Gh./23.05.2008
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Claudia Ghinea
