Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 36/R/2009
Ședința publică din 20 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către petenții, și împotriva sentinței penale nr. 570 din data de 7 octombrie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 13 ianuarie 2009, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 20 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Maramureș prin sentința penală nr.570 din 7 octombrie 2008 în temeiul art.2781alin.8 lit.a proc.pen.a respins ca nefondată plângerea formulată de petenții Conțiu, -, Conțiu - și -, împotriva rezoluției nr.263/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș și a rezoluției nr.379/II/2/2008 a aceluiași parchet, pe care le-a menținut ca legale și temeinice.
În temeiul art.193 alin.6 proc.pen.fiecare petent a fost obligat să plătească fiecărui intimat făptuitor (, respectiv ) câte 62,5 Ron cheltuieli judiciare.
În temeiul art.192 alin.2 proc.pen.fiecare petent a fost obligat la plata a câte 15 Ron cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rezoluția din 31 martie 2008 dată în dosarul 263/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureșs -a dispus confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale față de numiții și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 și 5 Cod penal, respectiv complicitate la infracțiunea menționată anterior.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că prin plângerea din 17.07.2007, persoanele vătămate Conțiu, -, Conțiu și - au solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 și 5 Cod penal și respectiv complicitate la aceeași infracțiune prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 3 și 5 Cod penal comisă de către numiții și.
În susținerea plângerii se arată că, prin împuternicirea din 31.07.2006 a mandatat-o pe soția sa să cesioneze părțile sociale ale B M, al cărui administrator era, către persoanele vătămate de la care a primit suma de 120.000 euro, iar cu ocazia încheierii actului autentic nr. 2881/2006 a dat asigurări persoanelor vătămate că dreptul de proprietate al societății asupra imobilelor Baza nu OG formează obiectul vreunui litigiu, însă le-au indus în eroare cu privire la acest aspect, deoarece pe rolul Judecătoriei Baia Mare exista un proces civil, având ca obiect constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilele mai sus amintite.
Din actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză, au rezultat următoarele aspecte:
Revolta BMp rin administrator a achiziționat potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 801/04.09.1998 de la B M, imobilele situate în Baza, înscrise în nr. 1101 nr. top. 1417/5/1, cu prețul de 111.000.200 ROL. Contractul a fost autentificat la biroul notarial sub nr. 2570/21.09.1998 (fila 107-109). Ulterior Revolta B M și-a schimbat denumirea în (filele 171, 182-187). Încheierea contractului de vânzare-cumpărare a fost urmarea participării de către Revolta la licitația publică organizată de către Fondul Proprietății de Stat, datorită faptului că B se afla în procedura falimentului.
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 4525/R/2005, Clubul Sportiv BMa solicitat instanței de judecată obligarea B M să-i predea în deplină proprietate Baza OG, susținând că această bază a fost constituită în anul 1974 în proprietatea AS Oțelul, iar în anul 1994 s-a transformat în AS B M, în proprietatea căreia a fost cuprinsă ca mijloc fix.
Judecătoria Baia Mare prin sentința civilă nr. 6090/22.11.2005 (definitivă și irevocabilă la 18.11.2005) a respins acțiunea în revendicare formulată de Clubul Sportiv B M în contradictoriu cu, și Primăria B M, apreciind că reclamanta nu are calitate procesuală activă, deoarece în coala funciară 1417/5/1 dreptul de proprietate asupra imobilului teren era înscris în favoarea Statului Român, iar dreptul de proprietate asupra imobilului clădire era înscris în favoarea pârâtei (fila 125-127).
În luna iunie 2006, persoanele vătămate interesate de achiziționarea clădirilor ce compun Baza Sportivă au făcut demersuri pentru identificarea proprietarilor acestor clădiri, sens în care au luat legătura cu administratorul B M, numitul, cât și cu soția acestuia, convenind în final înstrăinarea construcțiilor prin transfer integral al tuturor părților sociale deținute de la societatea administrată de acesta.
Întrucât numitul se afla în stare de deținere în Penitenciarul Baia Mare, acesta a mandatat-o pe soția sa, numita, prin procura autentificată cu nr. 2876/31.07.2006 să cesioneze părțile civile deținute la către persoanele vătămate Conțiu, Conțiu și (fila 110). Ca atare, prin actul adițional autentificat sub nr. 2881/31.07.2006 s-au retras din B M, asociații (reprezentat de ) și, iar această calitate a fost preluată de persoanele vătămate, cărora li s-au cesionat 100 de părți sociale pentru suma de 120.000 euro (filele 188-189).
Între timp Clubul Sportiv prin acțiunea înregistrată sub nr. 1657/2006 (-) a solicitat instanței de judecată în contradictoriu cu pârâtele și (prin lichidator) anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 801/14.09.1998, încheiat între cele două părți, având ca obiect Baza OG(filele 134-145).
Judecătoria Baia Mare prin sentința civilă nr. 8181/18.12.2006 a admis acțiunea Clubului Sportiv B M și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 801/14.09.1998, apreciind că Baza în OG mod ilicit a fost trecută în inventarul mijloacelor fixe ale (filele 129-133). De asemenea, s-a mai dispus radierea dreptului de proprietate al Revolta () asupra imobilelor înscrise în 1101. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, care a fost respins prin decizia civilă nr. 455/R/16.05.2007 (filele 165-175).
Față de starea de fapt menționată procurorul a apreciat că elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, respectiv complicitate la înșelăciune, în ceea ce o privește pe numita, nu sunt întrunite, susținerea părților vătămate în sensul că au fost în eroare de către numitul, au ajutorul numitei, fiind infirmată prin probele administrate în cauză.
Astfel, procurorul a reținut că la momentul cesionării părților sociale ale către persoanele vătămate, imobilele clădiri ce formează Baza se OG aflau în proprietatea acestei societăți, potrivit extrasului de carte funciară (filele 77-80). Dacă situația ar fi fost alta, notarul public nu proceda la încheierea actului autentic adițional nr. 2881/31.07.2006. existența și derularea procesului civil nr. 1657/2006 pe rolul Judecătoriei Baia Mare, având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare din anul 1998, încheiat între și nu au fost înscrise în coala funciară, iar finalitatea acestuia nu putea fi prevăzută la momentul încheierii actului adițional autentic din 31.07.2006.
Probele au mai stabilit că anterior încheierii actului adițional din 31.07.2006, persoanelor vătămate le-au fost puse la dispoziție timp de 30 de zile toate documentele societății ale cărei părți sociale le-au obținut și au fost verificate toate împrejurările și printr-o persoană de specialitate, un consilier juridic (a se vedea declarația persoanei vătămate Conțiu - filele 18, 19 și - - filele 19, 20). Martorul, consilier juridic a confirmat că la cererea persoanei vătămate a verificat actele și situația juridică a BM, singurele probleme existente fiind legate de o datorie a acestei societăți către Apele Române constând în neplata unei chirii, precum și în clarificarea situației juridice a terenului. Martorul a recomandat persoanei vătămate obținerea unui extras privitor la dreptul de proprietate a societății asupra terenului (fila 22). Persoana vătămată - a acceptat chiar varianta de a rambursa datoria pe care BMo avea față de Apele Române de 1,5 miliarde lei (fila 20).
Martora a confirmat că înainte de luna iulie 2006 pus la dispoziția persoanei vătămate toate documentele B M, întrucât societatea martorei funcționa în aceeași locație cu o altă societate a numitului, locație în care se aflau toate documentele societății și chiar a însoțit persoana vătămată la penitenciar unde a discutat cu susnumitul (filele 22,24).
Pentru toate considerentele expuse anterior, tribunalul a apreciat că rezoluția atacată este temeinică și legală, prezentând în continuare și alte motive pentru care susținerile petenților nu pot fi reținute de instanță.
În primul rând, infracțiunea de înșelăciune presupune sub aspectul laturii obiective o acțiune de inducere în eroare, iar art. 215 alin. 3 Cod penal prevede o formă specială, care potrivit textului constă în inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.
Pentru existența infracțiunii de înșelăciune este necesar ca victima să fi fost indusă în eroare, să fi ajuns la o reprezentare greșită a unei situații sau împrejurări, ca rezultat al activității făptuitorului, ori în cauză o astfel de inducere sau menținere în eroare a părților vătămate cu prilejul încheierii contractului nu a fost dovedită.
Făptuitorii nu au indus în eroare pe părțile vătămate la încheierea contractului de cesiune a părților sociale în condițiile stipulate, devreme ce toate documentele societății ale cărei părți sociale au fost cesionate, au fost puse la dispoziția petenților-părți vătămate.
Pe de altă parte,obiectul contractuluinumit "act autentic adițional" încheiat în fața notarului la data de 31.07.2006, constă în cesionarea integrală a părților sociale.
Așadat, obiectul contractului îl reprezintă transmiterea părților sociale și implicit, transmiterea calității de asociat în societatea cu răspundere limitată și nu transmiterea unor bunuri imobile care făceau parte din patrimoniul societății, entitate juridică distinctă.
Activele societății la care fac referire petenții, au fost în patrimoniul persoanei juridice, conform art. 65 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 unde se prevede "în lipsă de stipulație contrară, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul comerțului".
În raport de obiectul contractului, petenții nu au suferit nici o pagubă întrucât ei au dobândit părțile sociale de la făptuitorii și care deținuseră calitatea de asociați în societatea cu răspundere limitată.
În aceste condiții, patrimoniul persoanelor fizice - asociat nu se confundă cu patrimoniul persoanei juridice.
Pentru toate considerentele de mai sus, tribunalul a respins prezenta plângerea apreciind soluțiile procurorului ca fiind temeinice și legale.
În temeiul art. 193 alin. 6. pr. pen. a fost obligat fiecare petent să plătească fiecărui intimat făptuitor (, respectiv ) câte 62,5 RON, cheltuieli judiciare.
Împotriva soluției primei instanțe, au declarat recurs petenții Conțiu, Conțiu și solicitând casarea ei și rejudecând cauza, trimiterea dosarului la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii și pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în convenții în forma autoratului în privința lui și complicitate la aceeași infracțiune în privința numitei, fapte prev.și ped.de art.215 alin.1,3 și 5 și respectiv 26 pen.raportat la art.215 alin.1,3 și 5 pen.
În esență, recurenții susțin că activitatea desfășurată de cei doi făptuitori constituie din punct de vedere obiectiv și subiectiv infracțiunea de înșelăciune, apreciind că au fost indusi in eroare de către făptuitori la încheierea contractului de cesiune a părților sociale în condițiile stipulate în contractele depuse la dosar, documente care nu au fost puse la dispoziția recurenților.
Curtea, examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Plângerea adresată instanței de judecată competente, prin care persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art.275-278 din Codul d e procedură penală, are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art.2781din Codul d e procedură penală, de natură a da eficiență dispozițiilor art.21 din Constituția României și art.13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate.
Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă, regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.
Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.
În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art.2781alin.8 din Codul d e procedură penală.
Curtea reține că plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior și apoi, în caz de respingere, instanței de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul în plângerea inițială cu care a sesizat parchetul.
Examinând dosarul cauzei, se constată că în speță actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunii cu a cărei săvârșire organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile reglementate în art.10 din Codul d e procedură penală, în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și, respectiv, declanșarea procesului penal se dispune când urmărirea penală este de competența procurorului, neînceperea acesteia.
În cazul contestării acestei soluții, prin formularea plângerii prevăzute de art.2781din Codul d e procedură penală, controlul judecătoresc privește temeinicia rezoluției în raport de cercetările efectuate.
După cum rezultă din însăși denumirea lor, actele premergătoare, la care face referire textul art.224 proc.pen. preced începerea urmăririi penale și sunt efectuate anume în vederea acestei începeri.
Curtea examinând probatoriul administrat și depus la dosar reține că acesta nu demonstrează existența infracțiunilor reclamate de petenți în sarcina celor doi făptuitori și drept urmare, apreciază că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 31 martie 2008 dată în dosar 263/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, confirmată de prim procurorul aceluiași parchet din 23 aprilie 2008 cu nr.369/II/2/2008 este temeinică și legală.
Din actele de la dosar, rezultă că petenții recurenți au solicitat efectuarea de cercetări penale față de făptuitorii și pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în convenții și respectiv complicitate la această infracțiune prev.de art.215 alin.1, 3 și 5 pen. cerând restabilirea situației anterioare și restituirea sumei de 120.000 euro.
Recurenții au susținut că prin împuternicirea autentificată la 31 iulie 2006 a mandatat-o pe soția sa să cesioneze părțile sociale ale SC Turism SRL BMp entru care părțile vătămate au achitat suma de 120.000 euro, necunoscând faptul că pe rolul Judecătoriei Baia Mare se aflau în proces civil având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare prin care făptuitorii au dobândit dreptul de proprietate asupra. Inițial, la 6 decembrie 2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureșa dispus neînceperea urmăririi penale conform art.10 lit.d proc.pen. apreciind că susținerile părților vătămate în sensul inducerii în eroare de către făptuitori sunt infirmate de probele de la dosar. Această soluție, a fost infirmată la plângerea persoanelor vătămate prin rezoluția nr.1165/II/2/2007 din 3 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, apreciindu-se că nu au fost administrate toate probele necesare, iar pe de altă parte, s-a apreciat că a fost eronată interpretarea dată acestor probe prin soluția atacată.
După infirmarea soluției, au fost reaudiate toate părțile, precum și martorii și, efectuându-se și confruntări între persoanele audiate depunându-se și acte scrise la dosarul cauzei.
În urma reexaminării probatoriului, s-a dovedit imposibilitatea acțiunii de inducere în eroare din partea făptuitorilor asupra părților vătămate.
Procurorul a reținut că la 31 iulie 2006 a împuternicit-o prin procură autentică pe soția sa să-l reprezinte în fața notarului public și oriunde va fi nevoie pentru retragerea sa din calitatea de asociat și administrator al SC Turism SRL BMr espectiv, să dispună cesionarea părților sociale în schimbul sumei de 120.000 euro. La aceeași dată, s-a încheiat în formă autentică, actul adițional prin care părțile vătămate au cumpărat 100 părți sociale în schimbul sumei de 120.000 euro, bani primiți de, în numele soțului său, la data încheierii acelui act. Este adevărat că la acea dată exista pe rolul Judecătoriei Baia Mare dosarul nr.1657/2006 având ca obiect acțiunea civilă înregistrată la 7 februarie 2006 prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare din anul 1998, în baza căruia a dobândit dreptul de proprietate asupra acelei baze nautice. Părțile vătămate recurente, au susținut că făptuitorii și au ascuns existența aceastui proces civil pe rolul Judecătoriei Baia Mare în momentul achiziționării părților sociale. Făptuitorii nu au recunoscut comiterea faptelor susținând că nu aveau cunoștință de existența procesului, iar pe de altă parte, părților vătămate li s-a pus la dispoziție întreaga documentație a firmei respective.
Din declarația martorei rezultă că aceasta nu a avut cunostință despre faptul că în momentul cesionării părților sociale, făptuitorii dețineau informații despre existența procesului civil pe rolul Judecătoriei Baia Mare. A fost audiat și martorul, care a acordat consultanță juridică persoanelor vătămate cu ocazia acelei tranzacții și care precizează că avea cunoștință de existența acelui proces pe rolul instanței. Singura probă care a fost invocată de părțile vătămate în sprijinul plângerii a constat în audierea avocatului făptuitorilor numitul, care a prezentat în acel dosar civil delegație de acordare a asistenței juridice întocmită la 2 iunie 2006, existând presupunerea că din moment ce au angajat avocat, făptuitorii aveau cunoștință de existența procesului, acest lucru întâmplându-se înainte de tranzacționarea părților sociale.
In legătură cu audierea fostului avocat, în prezent procuror, se constată că potirvit art.79 proc.pen."persoana obligată a păstra secretul profesional nu poate fi ascultată ca martor cu privire la faptele și împrejurările de care a luat cunoștință în exercițiul profesiei, fără încuviințarea persoanei sau a organizației față de care este obligată a păstra secretul".
În speță, neexistând o asemenea încuviințarea din partea făptuitorilor, Parchetul nu a putut proceda la audierea d-nului.
Organul de urmărire penală a statuat că probele sunt insuficiente pentru a concluziona că a existat o inducere în eroare din partea făptuitorilor, sub aspectul unei asemenea intenții, fiind relevant și faptul că în contractul de cesionare a părților sociale, nu se face mențiune despre inexistența procesului civil pe rolul instanței și nici că făptuitorii își asumă o anumită răspundere în acest sens. Nu se poate concluziona că a existat o inducere în eroare prin omisiune, în sensul că făptuitorii nu au înștiințat persoanele vătămate, despre acel proces, raportat doar la existența declarațiilor contradictorii ale părților, nesusținute de alte probe, orice dubiu profitând făptuitorilor.
Curtea de APEL CLUJ, la rândul său în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor dosarelor parchetului, constată că, nu rezultă existența faptelor reclamate de către petenți în sarcina făptuitorilor deoarece făptuitorii nu au indus in eroare părțile vătămate la încheierea contractului de cesiune a părților sociale, în condițiile stipulate, devreme ce toate documentele societății au fost puse la dispoziția părților vătămate.
Obiectul contractului numit "act autentic adițional" încheiat în fața notarului la 31.07.2006 constă în cesionarea integrală a părților sociale. Așadar, obiectul contractului reprezintă transmiterea părților sociale și implicit transmiterea calității de asociat în societatea cu răspundere limitată și nu transmiterea unor bunuri imobile care făceau parte din patrimoniul societății, entitate juridică distinctă. Activele societății, au fost în patrimoniul persoanei juridice SC Turism SRL, conform art.65 alin.1 din Legea nr.31/1990 unde se prevede "în lipsă de stipulație contrară, bunurile constituite ca aport în societate, devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul comerțului".
În raport de obiectul contractului, petenții recurenți nu au suferit nici o pagubă întrucât ei au dobândit părțile sociale de la făptuitorii și, care deținuseră calitatea de asociați în societatea cu răspundere limitată. În aceste condiții, patrimoniul persoanelor fizice - asociate nu se confundă cu patrimoniul persoanei juridice.
Astfel, curtea consideră, că în mod corect și motivat s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de făptuitorii și pentru infracțiunile mai sus arătate, ca urmare a lipsei laturii obiective și subiective a faptelor, potrivit art.228 alin.6 rap.la art.10 lit.d proc.pen.
Pentru motivele ce preced, recursul petenților se constată a fi nefondat și se va respinge ca atare în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen. urmând a fi menținută ca legală și temeinică sentința penală 570/2008 a Tribunalului Maramureș.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.petenții vor fi obligați să achite statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenții, și împotriva sentinței penale nr.570 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Maramureș.
Obligă pe petenți să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.PD./CA
2 ex. - 28.01.2009
Jud.fond.
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
