Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 36/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(2774/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR.36/
Ședința publică de la 02 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florentina Dragomir
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea plângerii formulată de petentul împotriva rezoluției din 12.11. 2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 2119/P/2007.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde petentul personal, lipsă fiind intimații,
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fond.
Petentul, personal, solicită admiterea plângerii împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București astfel cum a fost formulată și depusă în scris la dosar și condamnarea intimaților.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea plângerii formulată de către petent, ca fiind nefondată și menținerea rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București ca fiind legală și temeinică.
Astfel, din actele de cercetare efectuate în prezenta cauză nu rezultă indicii de comitere a infracțiunii de furt calificat pretins a fi fost săvârșite de făptuitorii intimații, au fost verificate înscrisurile depuse, au fost audiate persoanele care au participat la executarea silită efectuată de executorul judecătoresc, au fost examinate planșele foto atașate și procurorul a constatat în mod justificat că faptele pretinse în plângerea penală nu s-au săvârșit în realitate.
Cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată că prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, petentul a solicitat desființarea rezoluției nr. 2119/P/2007 din 23 octombrie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, precum și a rezoluției nr. 1683/II/2/2009 din 12 noiembrie 2009 procurorului general al acestei unități de parchet, solicitând, ca efect al admiterii plângerii și desființării actelor atacate, fie retrimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în vederea completării cercetărilor în conformitate cu dispozițiile art. 62 și următoarele Cod procedură penală, fie reținerea de către instanță a cauzei pentru judecarea pe fond a acesteia și condamnarea intimaților pentru furtul comis.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că procurorul care a instrumentat dosarul penal soluționat prin rezoluția atacată nu s-a efectuat nici un act de cercetare pentru stabilirea vinovăției intimaților -executor judecătoresc, și G și trimiterea lor în judecată, încălcând, astfel, prevederile art. 62 și următoarele Cod procedură penală.
Totodată, s-a susținut că nu au fost depuse diligențele necesare în vederea identificării bunurilor sustrase de către executorul judecătoresc cu ocazia executării silite împreună cu și G, bunuri lăsate în custodia lui.
Cu privire la rezoluția nr. 1683/II/2/2009 din 12 noiembrie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr. 2119/P/2007 din 23 octombrie 2009 aceleiași unități de parchet, s-a arătat că aceasta a fost emisă de procurorul general fără a fi administrată vreo probă în vederea aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele, motiv pentru care s-a apreciat că se impune desființarea acesteia, cu consecința retrimiterii cauzei la parchet sau a reținerii ei de către instanță în vederea judecării pe fond.
Aceleași critici au fost reiterate de petiționar în ședința publică din 02 februarie 2010 precum și în înscrisurile depuse la aceiași dată, acesta învederând Curții că nemulțumirile sale față de cele două rezoluții atacate vizează împrejurarea că procurorul nu a administrat probe în vederea condamnării intimaților, și G pentru sustragerea bunurilor sale cu ocazia executării silite din data de 07 august 2006.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2781Cod procedură penală.
La solicitarea instanței, au fost atașate dosarul de cercetare penală nr. 2119/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, lucrarea nr. 1683/II/2/2009 a aceleiași unități de parchet, au fost depuse la dosar mai multe înscrisuri în copie, respectiv: procesele verbale întocmite de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 63/2006, procese verbale de scoatere la licitație a bunurilor petentului din data de 14.02.2007 și 26.01.2007, acte întocmite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită în dosarul execuțional nr. 63/2006, tabele cu bunurile aflate sub sechestru aparținând petentului, copia rezoluția nr. 467/P/2007 din 19.06.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, comunicări ale soluției către petent.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, la data de 19.01.2007, petentul s-a adresat cu o plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrată sub nr. 2119/P/2007, prin care a solicitat efectuarea de cercetări și tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc, a numiților și G pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit.a din Cod penal.
În motivarea plângerii penale (filele 71-73 p) și ulterior cu ocazia precizării obiectului sesizării (filele16-18 ), s-a arătat de către petent că, în momentul în care a luat cunoștință de executarea silită din data de 07 august 2006, la care nu a putut participa din motive obiective, a constatat lipsa unor bunuri care se aflau în locuința numitului, din or.,-, județul C, imobil în care petentul a locuit p-nă la evacuarea sa de către instanța civilă( nr. 224/16.04.2004), respectiv: un congelator marca, două mașini de tocat, două tuciuri, vase de aluminiu, farfurii și servicii de cafea, aspirator, telefon fix, pături, lenjerii prosoape, covoare, plăpumi etc. bunuri pe care acesta le-a evaluat la suma de 100 milioane lei (ROL).
În urma cercetărilor efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia dispus, prin rezoluția nr. 2119/P/2008 din 23 octombrie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. 1 și art. 10 lit. a) Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de - executor judecătoresc și față de intimații și G, sub aspectul infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal, întrucât fapta nu există.
S-a reținut, în esență, în considerentele rezoluției că, bunurile menționate în lista de inventar de către executorul judecătoresc, activitate la care au participat și intimații și G, au fost identificate în magazia unde au fost depozitate după inventariere și lăsate în custodia numitului .
Rezoluția nr. 2119/P/2007 din 23 octombrie 2009 fost comunicată petentului pe 10 aprilie 2009, iar la data de 26 octombrie 2009, acesta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București care, prin rezoluția nr- din 12 noiembrie 2009 dispus respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Rezoluția dată de procurorul general a fost expediată petentului la data de 13 noiembrie 2009 și primită de către acesta pe 18 noiembrie 2009, iar la data de 27 noiembrie 2009, în termenul de 20 de zile prevăzut de art. 2781alin. 1 Cod procedură penală, petiționarul s-a adresat cu plângere la instanța de judecată competentă - Curtea de Apel București.
Verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, conform art. 2781alin. 7 Cod procedură penală, Curtea apreciază că aceasta este legală și temeinică, făcându-se, în speță, o corectă aplicare a dispozițiilor art. 228 alin. 6 și art. 10 lit. a) Cod procedură penală.
Astfel, potrivit art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal, infracțiunea de furt calificat comis în împrejurarea menționată la lit. a) presupune luare unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, cu scopul de a îl însuși pe nedrept, de două sau mai multe persoane împreună.
În cauză, însă, se constată, așa cum a reținut și procurorul în considerentele rezoluție atacate, că executorul judecătoresc în ziua de 07.08.2006 fiind în continuare executării în dosarul de executare silită nr. 63/2006 s-a deplasat în or., pe-, jud. C, la domiciliul creditorului, unde în prezența martorilor și Gap rocedat la identificarea bunurilor aparținând petentului și soției acestuia, aceștia deși legal înștiințați nu s-au prezentat la locul și ora indicată de executor în înștiințările remise. În realizarea activității de inventariere a acestor bunuri ale petentului a fost întocmită o listă de inventar care cuprinde date despre fiecare bun identificat (numărul bunurilor de același fel, felul bunului, marca, etc.), listă semnată de cei trei intimați și numitul care a fost numit custode(filele 103-109 p).
Cu privire la frigiderul marca despre care petentul susține că a fost sustras întrucât nu este menționat în lista de inventar dar în planșele foto realizate la scurt timp după inventariere apare ca fiind în încăperea unde se afla un alt frigider marca Arctic, Curtea constată că, din verificările efectuate de organele de cercetare penală acest bun a fost identificat în magazia unde se aflau depozitate și celelalte bunuri aflate în custodia lui ( filelel 30-46 p), neincluderea bunului în lista cu bunuri fiind doar o omisiune a executorului, fără vreo intenție din partea acestuia ori a celorlalți intimați de a-l sustrage și însuți pe nedrept.
Împrejurarea că intimații nu au urmărit sustragerea bunului rezultă și din faptul că de la data inventarierii bunurilor petentului (07.08.2006) și până la data verificării fizice prin comparare efectuat de organele de cercetare(16.01.2008), bunul pretins a fi sustras, s-a aflat în incinta depozitului aparținând, care era asigurat cu un lacăt, iar acces la depozit avea doar custodele.
Referitor la fierul de călcat marca, se reține că acesta nu a fost identificat nici la inventarierea bunurilor și nici ulterior, în realitate, la fostul domiciliu al soților și fiind găsit doar ambalajul unui asemenea produs așa cum se poate observa și din planșa foto (fila 82 dosar).
Toate celelalte bunuri la care petentul face referire nu au fost menționate în procesul verbal de inventariere și nici nu se regăsesc între cele lăsate în custodie numitului iar, din planșele foto și declarațiile celorlalți intimați precum și a custodelui nu rezultă că astfel de bunuri, reclamate de petent ca fiind sustrase, s-ar fi aflat în imobilul nr. 132 din B- 22 decembrie, la data când intimații au identificat și inventariat bunurile aparținând soților.
Ca urmare, constatând că, în cauză, fapta sesizată de petent privind furtul unor bunuri ce-i aparțineau, de către executorul judecătoresc și ceilalți doi intimați, cu ocazia inventarierii lor, nu există, Curtea apreciază că în mod corect s-a dispus de către procuror, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. 1 și art. 10 lit. a) Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de intimații -executor judecătoresc, G, pentru comiterea respectivei infracțiuni.
În ceea ce privește susținerea petiționarului în sensul că, în cauză, nu a fost efectuat nici un act de cercetare în vederea stabilirii vinovăției intimaților iar procurorul care a instrumentat dosarul soluționat prin rezoluția atacată a ignorat toate probele administrate în sens de petent, Curtea, nu o poate reține și, ca urmare, o va înlătura, având în vedere împrejurarea că, la data de 28.02.2007 și 07.02.2008, a fost audiat, în calitate de făptuitor, executorul judecătoresc, la data de 16.01.2008 au fost audiați intimații și precum și custode al bunurilor aparținând petentului, au fost atașate, în copie, înscrisuri din dosarul de executare silită, au fost comparate fizic bunurile înscrise în tabel cu cele aflate în custodia lui, iar, în funcție de conținutul înscrisurilor atașate, procurorul a apreciat, în mod întemeiat, că nu se impune suplimentarea cercetărilor efectuate împotriva intimaților.
În consecință, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Curtea, în baza art. 2781alin. 8 lit. a) Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petent și ținând seama de faptul că acesta este cel care se află în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 2781alin. 8 lit. a) Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul - persoană vătămată împotriva rezoluției nr. 2119/P/2007 din 23 octombrie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr. 1683/II/2/2009 din 12 noiembrie 2009 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe petentul - persoană vătămată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.02.2010.
PREȘEDINTE
GREFIER
Red.și dact.: jud.
2 ex./10.02.2010
Președinte:Florentina DragomirJudecători:Florentina Dragomir
