Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 360/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 360/R/2009
Ședința publică din 2 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Livia Mango Delia Purice
JUDECĂTORI: - -
: - -, Președinte Secția Penală
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către petenta SC SRL prin reprezentant legal împotriva sentinței penale nr. 135 din data de 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 28 mai 2009 note de ședință de către intimatul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreții - Credidam, solicitând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei. De asemenea, s-a depus la data de 2 iunie 2009 concluzii scrise de către petenta SC SRL, solicitând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 26 mai 2009, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 2 iunie 2009.
CURTEA
Prin sentința penală nr.135 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în temeiul art.278 alin.8 lit.a proc.pen. a fost respinsă plângerea formulată de petenta SC SRL prin administrator, împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș din 8 aprilie 2008.
Prin cererea înregistrată la instanță sub nr-, petenta SC SRL a formulat plângere împotriva ordonanței procurorului din 8 aprilie 2008 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art. 140 lit. c din Legea nr. 8/1996 și i s-a aplicat amendă administrativă în cuantum de 500 lei.
Examinând plângerea în baza actelor aflate la dosarul cauzei și a probelor administrate, tribunalul a constatat următoarele:
Prin rezoluția din 26 februarie 2008 față de petenta administrator la SC SRL s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 140 al.1 lit. c din Legea nr. 8/1996 pe motiv că a difuzat muzică ambientală în localul Albastru fără a deține autorizație în aceste sens de la organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor, cauzând acestora un prejudiciu cuantificat la 3331,40 lei.
În baza actelor și lucrărilor dosarului la data de 8 aprilie 2008 procurorul a dispus față de învinuită în temeiul art. 10 al.1 lit.1, art. 11 pct. 1 lit. b și art. 249 al.3 pr.pen. scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative având în vedere pe de-o parte cuantumul mic al prejudiciului și disponibilitatea acoperirii lui iar pe de altă parte lipsa antecedentelor penale.
La plângerea petentei, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureșa infirmat ordonanța de mai sus prin admiterea plângerii și a schimbat temeiul scoaterii de sub urmărire penală a acesteia din 10. lit.1pr.pen. în cel prev. de art. 10 lit. a pr.pen. reținând că nu există dovezi din care să rezulte că în localul respectiv se foloseau mijloace de înregistrare și redare a muzicii ambientale cu precizarea că în local se difuza doar muzica de la radio iar petenta achita în mod regulat taxa radio.
Împotriva acestei soluții date de prim-procuror prin ordonanța nr. 393/II/2/2007, CREDIDAM a formulat plângere la instanță, respectiv Tribunalul Maramureș.
Prin sentința penală nr. 551 din 24 septembrie 2008 dată în dosarul nr- instanța a constatat în temeiul art. 2781alin. 13.pr.pen. că plângerea a fost greșit îndreptată și a trimis-o spre soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ prin ordonanța din 11 noiembrie 2008 admis plângerea CREDIDAM, a infirmat ordonanța prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și a menținut ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative față de învinuita dată la 8 aprilie 2008 cu motivarea că orice difuzare de muzică ambientală într-un local public indiferent de modalitatea de difuzare (casetofon, radio, TV) fără autorizare din partea titularului constituie infracțiune.
În esență ca stare de fapt s-a reținut că petenta în calitate de administrator a difuzat muzică ambientală în localul societății chiar în momentul în care organele de poliție au efectuat un control pe linia drepturilor de autor deși nu avea aprobare în acest sens de la organele care gestionează aceste drepturi.
Petenta recunoaște că în local era muzică ambientală, dar se apără cu faptul că aceasta se difuza la radio și nu era redată de pe casete sau CD, iar pentru acest lucru firma achită lunar taxa radio.
Potrivit art. 140 lit. c din Legea nr. 8/1996 modificată "constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă fapta comisă fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de lege și anume aceea de a comunica public o operă sau produs purtător de drepturi conexe.
La alin.2 al articolului mai sus menționat prin produse purtătoare de drepturi conexe se înțelege interpretările sau execuțiile artistice fixate, fonogramele, videogramele și propriile emisiuni ori servicii de programe ale organismelor de radiodifuziune și televiziune.
Din analiza acestor texte legale rezultă în mod evident că apărările petentei sunt nefondate și urmează să fie respinse cu motivarea că orice difuzare de muzică ambientală într-un local deschis publicului fără autorizare din partea titularului dreptului de autor recunoscut de lege, indiferent de modul în care această operă este comunicată publicului și prin ce modalitate de difuzare, constituie infracțiunelegea nefăcând distincție în acest sens.
Raportat la fapta reținută a fi comisă de petentă și persoana acesteia, împrejurarea că a recunoscut difuzarea muzicii ambientale în localul societății, însă a justificat-o cu plata taxei radio, instanța a apreciat că soluția procurorului de scoatere de sub urmărire penală a acesteia pentru infracțiunea prev. de art. 140 lit. c din Legea nr. 8/1996 modificată, în temeiul art. 10 lit.1și art. 11 pct. 1 lit. b pr.pen. este întemeiată iar sancțiunea aplicată a fost judicios individualizată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen legal petenta SC SRL criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs petenta a precizat că plângerea formulată de Credidam este inadmisibilă pentruu următoarele considerente:
Astfel, s-a susținut că această plângere, este formulată de o persoană fără calitate, astfel cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art.123, 123/3, 124, 125, 129 și 139/1 din Legea 8/1996, dispoziții din coroborarea cărora rezultă în mod neechivoc că organismele de gestiune colectivă își legitimează calitatea prin contractul de mandat materializat în scris, mandat care trebuie să fie special. De asemenea, s-a invocat faptul că intimata nu a făcut dovada formulării în termen a plângerii, iar din actele existente la dosarul cauzei, rezultă că aceasta a fost formulată cu mult peste termenul prevăzut de lege.
S-a apreciat de asemenea că plângerea formulată de Credidam a fost soluționată în mod nelegal de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, întrucât în condițiile în care plângerea împotriva rezoluției procurorului, respectiv a ordonanței 406/P/2007 din 8.04.2008 a fost soluționată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș raportat la dispozițiile art.278 alin.3 și 278/1 proc.pen.o nouă plângere împotriva acestei din urmă soluții, nu era de competența procurorului ierarhic superior ci a instanței de judecată.
Atât ordonanța nr.911/2008 cât și hotărârea atacată, sunt nelegale întrucât deși plângerea Credidam se referea la dispoz.art.140 lit.d din Legea 8/1996, pronunțarea s-a făcut din perspectiva dispozițiilor art.140 lit.c din Legea 8/1996. De asemenea, s-a reținut incidența infracțiunii prev.de art.140 lit.c din Legea 8/1996 în considerarea faptului că administratorul societății a permis funcționarea unui aparat de radio fără să dețină din partea titularului dreptului de autor, o autorizație de utilizare a fonogramelor publicate în scop comercial, s-a susținut astfel că fapta nu există întrucât comunicarea publică ca act material al laturii obiective, s-a realizat prin punerea în eter de către posturile de radio a emisiunilor muzicale, astfel că nu putem vorbi de o nouă comunicare publică.
Recursul declarat în cauză este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește calitatea procesuală a petentei CREDIDAM Curtea reține următoarele:
Potrivit disp.art.123 din Legea 8/1996, titularii dreptului de autor și ai drepturilor conexe își pot exercita drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod individual sau pe bază de mandat, prin organismele de gestiune colectivă în condițiile prezentei legi.
Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin.1 organismele de gestiune colectivă îi reprezintă numai pe titularii de drepturi care le-au acordat mandat și elaborează metodologii în limita repertoriului gestionat. De asemenea, organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor și ai drepturilor conexe sunt în sensul prezentei legi, persoane juridice constituite prin libera asociere care au ca obiect de activitate în principal colectarea și repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încreidnțată de titulari.
Prin decizia nr.149 din 8 septembrie 2003, emisă de Oficiul Român pentru drepturile de autor, s-a desemnat Uniunea Producătorilor de Fonograme din România să colecteze sumele datorate de utilizatori producătorilor de fonograme și Centrul român pentru administrarea drepturilor artiștilor interpreți să colecteze sumele datorate de utilizatori artiștilor interpreți sau executanți stabilită prin HG 143/2003 pentru aprobarea metodologiilor privind utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial.
Ca atare, din examinarea dispozițiilor art. unic al Deciziei 149/2003 rezultă că, sumele datorate de utilizatori artiștilor interpreți sau executanți sunt colectate de CREDIDAM, entitate menită să administreze drepturile artiștilor interpreți. În consecință, în virtutea dreptului său de administrare CREDIDAM este îndreptățită să formuleze plângeri și să reprezinte artiștii interpreți, având în consecință calitate procesuală.
În ceea ce privește tardivitatea formulării plângerii de către petenta CREDIDAM Curtea reține următoarele:
Prin Ordonanța nr. 406/P/2007 din 8.04.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureșs -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei, în temeiul art. 18/1 Prin C.P.P. ordonanța nr. 393/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureșs -a admis plângerea petentei și s- infirmat Ordonanța 406/P/2007. Soluția a fost comunicată intimatei CREDIDAM la 15.05.2008 astfel cum rezultă din dovada de comunicare anexată în cauză ( fila 22). Plângerea formulată de intimată împotriva acestei din urmă ordonanțe a fost înregistrată la data de 4.06.2008 ( fila 21) deci in cadrul termenului legal prevăzut de dispozițiile în materie. În consecință nu pot fi primite susținerile potrivit cărora plângerea a fost făcută cu depășirea termenului de 20 de zile prevăzut de lege.
Mai mult însă, practica judiciară a statuat în mod constant că judecătorul investit cu soluționarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe prevederile art. 278/1 are C.P.P. obligația de a verifica rezoluția sau ordonanța sub aspectul legalității și al temeiniciei - ca act prin care s-a adus în mod efectiv o vătămare unei persoane - chiar dacă plângerea formulată conform art. 275-278 fost respinsă ca tardivă de conducătorul parchetului sau de procurorul ierarhic superior, întrucât din conținutul art. 278/1 rezultă că actul pe care judecătorul îl examinează este rezoluția sau ordonanța procurorului de netrimitere în judecată. Formularea " după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278.C.P.P. conținută în art. 278/1 alin. 1.în C.P.P. care nu se face nicio distincție despre respingerea plângerii ca nefondată sau ca tardivă are numai semnificația existenței obligației judecătorului de a verifica dacă etapa premergătoare a fost parcursă iar în caz afirmativ să procedeze la examinarea rezoluției sau ordonanței de netrimitere în judecată ( Decizia ICCJ nr. 5658/27 noiembrie 2008 ).
În ceea ce privește susținerea că soluționarea plângerii a fost făcută în mod nelegal de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ în condițiile în care suntem în prezența a două ordonanțe emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj se reține că plângerea împotriva ordonanței prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș dată în dosarul 393/II/2/9 mai 2008 fost trimisă spre soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ prin sentința penală 551/24 septembrie 2008. Vor fi avute în vedere și dispozițiile deciziei ÎCCJ nr. 1/2009 date în recurs în interesul legii, dispoziții prin care s-a statuat că organul judiciar competent să soluționeze plângerea împotriva rezoluției sau ordonanței prim procurorului prin care s-a infirmat rezoluția sau ordonanța procurorului de netrimitere în judecată și s-a dat aceeași sau altă soluție de netrimitere în judecată este procurorul ierarhic superior. Doar în situația în care procurorul ierarhic superior a respins plângerea și a menținut soluția prim procurorului sau nu a soluționat plângerea în termenul legal prev. de art. 277.C.P.P. persoana vătămată sau orice altă persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate se pot adresa cu plângere instanței competente.
S-a susținut de asemenea că în mod greșit, deși plângerea CREDIDAM face referire la infracțiunea prev. de art.140 lit. d din Legea 8/1996 pronunțarea s-a făcut pe dispozițiile art. 140 lit. Din examinarea sesizării inițiale formulate de Credidam rezultă că plângerea a fost formulată pentru infracțiunea prev. de art. 140 lit. însă cu referire la " comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial ". În cuprinsul tuturor memoriilor depuse ulterior plângerea vizează infracțiunea prev. de art. 140 lit. Mai mult, dispozițiile art. 140 din Legea 8/1996 au suferit modificări succesive prin. pct.116 al art. I din Legea 285/2004, pct. 56 al art. unic din Legea 329/14 iulie 2006 și pct.71 al art. I din OU 123/1 septembrie 2005 iar actuala prevedere a lit. c al art. 140 se regăsește în prevederile lit. dau neia din reglementările anterioare.
În ceea ce privește infracțiunea pentru care a fost cercetată petenta se rețin următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.140 lit. c din Legea 8/1996, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la o lună la 2 ani sau cu amenda, comunicarea publică a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe. Prin comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora se înțelege comunicarea acestora în spații publice, indiferent de modalitatea realizării comunicării prin întrebuințarea unor mijloace mecanice sau electroacustice, de asemenea sunt utilizatori în sensul prezentei metodologii orice persoane fizice sau juridice autorizate care folosesc cu orice titlu spații în care sunt comunicate fonograme publicate în scop comercial sau reproduceri ale acestora. au obligația de a obține din partea organismelor de gestiune colectivă autorizația pentru utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și să plătească remunerații lunare.
Din actele dosarului de urmărire penală, inclusiv din declarația petentei (filele 22-23 ) rezultă că în unitatea gestionată de aceasta se difuza muzică ambientală prin intermediul unei combine muzicale fără a exista o aprobare de la organele care gestionează drepturile de autor. Ca atare subzistă infracțiunea reglementată de dispozițiile art. 140 lit. c din Legea 8/1996 însă raportat la împrejurările comiterii faptei, la urmarea produsă și la persoana petentei s-a apreciat în mod corect că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 18/1
C.P.P.Raportat la toate considerentele expuse Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză de instanța de fond este legală și temeinică astfel că, având în vedere dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b p Cod Penal recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2.p Cod Penal petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta SC SRL prin reprezentant legal împotriva sentinței penale nr.135 din 12.03.2009 a Tribunalului Maramureș.
Obligă pe petentă să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.MB/CA
10.06.2009 - 3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Livia Mango Delia Purice
