Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 360/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.33943/3/2009
262/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.360/
Ședința publică din data de 26 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul petent-persoană vătămată împotriva Sentinței penale nr.1/F din data de 04 ianuarie 2010 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul petent-persoană vătămată și intimații-făptuitori și, pentru care a răspuns apărătorul ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.65.095/25.II.2010, aflată la fila 11.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al intimaților-făptuitori solicită respingerea, ca nefondat, a recursului, întrucât soluțiile date de organul de urmărire penală și de instanța de fond sunt legale și temeinice, cu obligarea recurentului petent-persoană vătămată la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar, în original, chitanța nr.28/25.II.2010, privind onorariul de avocat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de cei doi intimați-făptuitori este legală și temeinică.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că, prin sentința penală nr. 1/F/4.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția tardivității plângerii, iar, în baza art. 2781alin. 8 lit. a) Cod procedură penală, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petentul împotriva rezoluției din data de 25.03.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, din dosarul nr. 3042/P/2008, fiind menținută soluția atacată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, petentul a fost obligat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală, la plata sumei de 1000 lei către intimații și, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a constatat, în ceea ce privește excepția tardivității plângerii invocată de reprezentantul Ministerului Public, că, rin p. rezoluția din data de 25.03.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștis -a dispus, în baza art. 228 alin. 4 raportat la art. 10 lit. b) Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de numiții și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174, 175 alin. 1 lit. b), c) Cod penal, iar, la dosarul de cercetare penală, este atașată o adresă din data de 9.04.2009, de comunicare a soluției, fără însă a rezulta dacă aceasta a fost efectiv comunicată.
Tribunalul a reținut că petentul a formulat plângere împotriva soluției la data de 19.06.2009, respinsă prin rezoluția prim - procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul București din 22.06.2009, iar împotriva acestei soluții a formulat plângere la data de 27.07.2009, îndreptată în mod greșit către Ministerul Justiției.
Tribunalul a apreciat că nu se poate reține în speță aplicabilitatea dispozițiilor art. 2781alin. 2 Cod procedură penală, potrivit cărora, în cazul în care prim-procurorul parchetului nu soluționează plângerea în termenul stabilit de art. 277 Cod procedură penală, termenul prevăzut în alineatul 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile, întrucât, în cauză, prim - procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștia soluționat plângerea petentului, depusă la data de 19.06.2009, în intervalul de 20 de zile prevăzut de lege, respectiv la data de 22.06.2009. În consecință, Tribunalul a arătat că, la calcularea termenului de sesizarea a judecătorului cu plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 2781Cod procedură penală, sunt aplicabile prevederile art. 2781alin. 1 Cod procedură penală, potrivit cărora, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva - rezoluției de neîncepere a urmăririi penale date de procuror, persoana vătămată, precum și alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278 Cod procedură penală.
Tribunalul a constatat că, la dosarul cauzei, există o adresă din data de 22.06.2009, de comunicare a rezoluției prim - procurorului din 22.06.2009, însă nu există nicio dovadă în sensul că rezoluția a ajuns în mod efectiv la cunoștința petentului, în lipsa unei astfel de dovezi, neputându-se imputa petentului depășirea termenului de 20 de zile prevăzut de art. 2781alin.1 Cod procedură penală, care, în opinia instanței, în lipsa dovezii de comunicare a rezoluției prim - procurorului, nu a început să curgă.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror este legală și temeinică, din certificatul medical constatator al morții numitului rezultând că acesta a decedat din cauza unui infarct miocardic acut postero - septal, la Institutul Național de Neurologie și Boli Cardiovasculare, din cauze patologice, neexistând nicio dovadă de moarte violentă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, petentul - persoană vătămată, pe motive de nelegalitate și netemeinicie, fără a indica, însă, în concret criticile aduse hotărârii atacate, conform dispozițiilor art. 38510alin. 1 sau art. 38510alin. 3 Cod procedură penală.
Verificând cauza din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază recursul declarat de petentul - persoană vătămată ca fiind fondat, însă în limitele ce se vor arăta și pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea constată că, prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 B și declinată spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Tribunalul București, unde a fost înregistrată sub nr. 3042/P/2008, petentul - persoană vătămată a solicitat efectuarea de cercetări și tragerea la răspundere penală a făptuitorilor, fosta sa noră, și, nepotul său, pentru comiterea infracțiunii de omor împotriva fiului său,.
rin rezoluția nr. 3042/P/2008 din 25.03.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, menținută de prim - procurorul acestei unități de parchet prin rezoluția nr. 1395/II-2/2009 din 22.06.2009, s-a dispus, în baza art. 228 alin. 4 raportat la art. 10 lit. b) Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de numiții și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174, 175 alin. 1 lit. b), c) Cod penal, reținându-se, în esență, că decesul numitului a avut cauze exclusiv patologice, străine oricărui act de conduită din partea vreunei persoane.
Examinând actele de cercetare penală efectuate în cauză, Curtea constată că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul - persoană vătămată împotriva rezoluției anterior menționate, din certificatul medical constatator al morții nr. 571/15.10.2007 eliberat de Institutul Național de Neurologie și Boli B (fila 10 dosar cercetare penală nr. 3042/P/2008) rezultând că moartea numitului s-a produs din cauza unui infarct miocardic postero-septal, pe fondul unei steatoze hepatice.
Așadar, în condițiile în care decesul numitului s-a datorat unor cauze medicale, fiind exclusă orice acțiune violentă sau de altă natură din partea vreunei persoane, în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații - făptuitori și, din datele existente în cauză nerezultând indicii ale comiterii de către aceștia a vreunei fapte prevăzută de legea penală, care să se circumscrie elementului material al infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 lit. b), c) Cod penal.
Ca urmare, față de aceste considerente, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic instanța de fond a respins plângerea formulată de petentul - persoană vătămată împotriva rezoluției de netrimitere în judecată dată de procuror, neexistând motive de desființare a acesteia, astfel cum s-a solicitat de către titularul plângerii.
Curtea constată, însă, că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată la plata cărora petentul a fost obligat către făptuitorii și, suma de 1000 lei acordată acestora fiind disproporționată în raport cu activitatea desfășurată efectiv de avocatul ales al intimaților. Astfel, se observă că avocatul, reprezentant convențional al intimaților - făptuitori, a fost prezent la un singur termen de judecată, cel din data de 4.01.2010, când a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată, "față de probele medicale existente la dosarul de fond, concluziile de specialitate arătând cauzele decesului".
Ca urmare, având în vedere gradul relativ redus de complexitate a cauzei și munca efectivă prestată de avocatul ales al intimaților, Curtea apreciază că suma acordată acestora de către Tribunal cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat, conform chitanței nr. 11/9.11.2009) este una excesivă, motiv pentru care, față de prevederile art. 193 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, se impune reducerea cuantumului ei proporțional cu activitatea desfășurată de apărător.
În consecință, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d) Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de petentul - persoană vătămată numai sub acest aspect, va casa în parte sentința penală atacată și, rejudecând în fond, va dispune, în temeiul art. 193 alin. 6 Cod procedură penală, obligarea petentului la plata sumei de 200 lei către intimații și cu titlu de cheltuieli judiciare. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Față de soluția ce urmează a fi pronunțată, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, va dispune rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de acesta.
Totodată, având în vedere că, față de soluția pronunțată în cauză, nu se poate reține nici o culpă procesuală în sarcina recurentului, Curtea nu îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecată solicitate de intimați, conform chitanței nr. 28/25.02.2010 depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul dispozițiilor art. 38515punctul 2 litera d) Cod procedură penală, admite recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 1/F din data de 4.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-.
Casează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:
În temeiul dispozițiilor art. 193 alin. 6 Cod procedură penală, obligă petentul la plata sumei de 200 lei către intimații și, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Dact./10.03.2010/ Ex.2
Red. -- I
Președinte:Cristina Carmen CraiuJudecători:Cristina Carmen Craiu, Magdalena Iordache, Ioana
