Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 368/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 368
Ședința publică de la 24 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Tatiana Juverdeanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind pronuntarea asupra recursului penal, avand ca obiect "art.278 ind.1 Cod procedura penala - plângere impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata", formulat de către petentul impotriva sentintei penale nr.97 din data de 20.02.2008, pronuntata de tribunalul Vaslui, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, lipsesc partile.
Procedura completa.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 12.06.2008, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta a prezentei decizii, cand din lipsa de timp pentru deliberari, instanta a amanat pronuntarea pentru azi, 24.06.2008.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 97 din 20.02.2008 a Tribunalului Vasluia fost respinsă plângerea formulată de petentul G, împotriva rezoluției de neîncepere a u8rmăririi penale din 30 oct.2007 a Parchetului de pe lângă tribunalul Vaslui, dată în dosarul nr. 115/P/2007 cu privire la persoana cercetată, sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 254 Cod penal cu referire la art. 7 al. 1 din Legea nr. 78/2000, art. 289 și 291 Cod penal.
În motivarea acestei hotărâri, prima instanță a argumentat după cum urmează:
La data de 26.04.2007 organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu ca urmare a unui articol apărut în ziarul "Adevărul de V" cu faptul că, ajutor șef-post la Postul de poliție D, ar fi pretins și primit bani și bunuri de la două persoane pentru a soluționa favorabil un dosar aflat în lucru la același post de poliție.
S-au efectuat actele de cercetare în sensul că a fost audiat petentul G, a fost audiat făptuitorul, martorii, a fost efectuată a constatare tehnico-științifică, s-au depus acte, articole din ziar.
Prin rezoluția din 30 octombrie 2007, dată de procuror în dosarul nr. 115/P/2007 al Parchetului de pe lângă tribunalul Vasluis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 254 Cod penal cu ref. la art. 7 alin.1 din Legea 78/2000, 289 și 291 Cod penal.
S-a motivat că nu sunt suficiente dovezi care să conducă la concluzia că agentul de poliție a falsificat semnăturile contestate de De asemenea, s-a apreciat că nu se poate reține în sarcina agentului de poliție însușirea sumei de 2 milioane lei întrucât în afară de susținerea denunțătorului nu existau alte probe.
Soluția procurorului a fost menținută prin rezoluția dată de Prim procurorul parchetului, din 4.12.2007, prin care a fost respinsă plângerea petentului
Examinând plângerea petentului prin prisma actelor de cercetare efectuate, precum și a actelor depuse de către petent în susținerea plângerii, tribunalul constată că aceasta este nefondată.
Soluția dată de procuror se întemeiază pe acte de cercetare complete și prin care s-a stabilit că faptele reclamate de petent, respectiv luare de mită, fals intelectual și uz de fals nu există, nefiind suficiente probe care să dovedească săvârșirea vreuneia dintre aceste fapte.
Petentul a reclamat că agentul de poliție a falsificat procesul-verbal prin care - persoana cu care el se află în conflict - a fost avertizat de către organele de poliție să nu mai creeze situații conflictuale cu petentul, precum și dovada prin care petentul ar fi primit suma de 2 milioane lei vechi de la. Constatarea tehnico-științifică efectuată arată că semnătura de pe acest din urmă act nu-i aparține petentului însă nu rezultă suficiente elemente că această semnătură ar fi fost falsificată de lucrătorul de poliție. Din declarația șefului Postului de poliție al comunei D rezultă că cele două părți, și G, s-au împăcat. Martorul cunoaște acest lucru atât de la părți cât și de la persoana cercetată.
A fost audiat care a arătat că s-a înțeles cu petentul G să se împace pentru suma de 2 milioane lei. a lăsat banii lucrătorului de poliție care ulterior a predat banii petentului, care a dat un supliment de declarație unde a scris personal "declar și semnez". Dovada din care rezultă că petentul ar fi primit suma de 2 milioane poartă aceeași dată cu suplimentul de declarație pe care petentul a semnat-o pe un de birou, în picioare, ceea ce ar putea explica diferența dintre semnătura obișnuită a petentului și cea de pe dovadă. Nu rezultă elemente că persoana cercetată ar fi falsificat vreunul dintre documente și nici că nu ar fi complete cercetările în acest sens.
Petentul Gaf ormulat recurs împotriva acestei sentințe, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică fiind nemulțumit că plângerea i-a fost respinsă, susținând aceleași motive ca și în fața instanței de fond, că persoana cercetată a comis faptele reclamate.
Susține petentul prin avocatul său că expertizarea înscrisurilor nu a fost făcută cum trebuia și este neconcludentă deoarece trebuia să se compare semnătura între cea de pe procesul verbal și cele de pe cele două dovezi și nu numai cu una dintre acestea, deoarece există două dovezi cu semnăturile care se presupune că ar fi contrafăcute.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate și având în vedere actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat din următoarele motive:
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, nu există nici o probă din care să rezulte că persoana cercetată ar fi falsificat vreun document dintre cele amintite de petent.
Potrivit art. 3 din Codul d e procedură penală, în desfășurarea procesului penal trebuie să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Potrivit art. 62 Cod procedură penală, lămurirea cauzei sub toate aspectele se face pe bază de probe.
Potrivit art. 63 Cod procedură penală, constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit- și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Ele constituie atât un mijloc prin intermediul căruia se află adevărul cât și un instrument de dovedire a susținerilor părților într-o cauză.
Probele nu au o valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală și instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor.
În orice cauză penală trebuie dovedite, faptele principale, care permit rezolvarea directă a cauzei (existența elementelor constitutive ale infracțiunii, vinovăției sau nevinovăției, mobilul și urmările faptei, date care caracterizează pe inculpat sau învinuit și pe celelalte părți etc) și care reprezintă probe directe; faptele probatorii prin care se stabilesc indirect faptele principale și care reprezintă probe indirecte, indicii; faptele negative care pot fi dovedite prin fapte pozitive (ex. dovedirea unui alibi).
legale absolute, faptele notorii și faptele necontestate, de regulă, nu trebuie dovedite.
Instanța de judecată în majoritatea membrilor completului constată că organul de cercetare penală a lămurit cauza sub toate aspectele pe bază de probe coroborate între ele și a stabilit că persoana reclamată nu a comis faptele penale reclamate de petent.
În susținerea acestor constatări argumentăm că:
Petentul G, și-a manifestat intenția încă de la început să se împace cu. Această împrejurare rezultă atât din declarațiile agentului de poliție și concubina lui pe nume, cât și din declarațiile persoanei cercetate.
Motivul de recurs invocat de recurent cu privire la expertiza grafoscopică nu este întemeiat deoarece chiar dacă s-a constatat că între semnăturile executate de petent ca probe de scris și cele de pe procesul -verbal și acea dovadă nu sunt asemănări existând chiar diferențieri, această constatare nu poate constitui o probă care să dovedească comiterea infracțiunilor de către subofițerul de poliție cercetat.
Suntem convinși că diferențierile dintre acele semnături există datorită faptului că petentul a făcut semnăturile ca probe de scris au fost făcute din diferite poziții dar descifrabil și cele de pe procesul verbal și dovadă au fost făcute indescifrabil. În atare situație era mai mult decât evident să se constate diferențieri la expertiză.
Ne formăm convingerea că petentul în mod deliberat a făcut semnăturile in descifrabil și la probele de scris le-a făcut descifrabil.
De altfel, se poate observa ușor abilitatea petentului de a se posta în poziția de " victimă", Astfel, după ce la termenul de judecată din 17 aprilie, depune la dosar motivele de recurs, învederează instanței că ei nu își poate face apărarea singur și a solicitat asigurarea asistenței juridice gratuite. La aceasta mai adăugăm împrejurarea că într-un ziar local din V apar unele dezvăluiri cu privire la acest caz de "corupție" la care inițiativa a avut-o tot petentul. În acel articol de ziar se vorbește de bani și alte bunuri. Când a fost întrebată concubina lui cu privire la aceste aspecte, aceasta a declarat că nu se confirmă nimic din cele scrise în ziar.
Nu se impune efectuarea unei noi expertize grafoscopice, deoarece așa cum s-a arătat mai sus petentul a căutat să denatureze aflarea adevărului în această speță.
Numai dacă ne gândim și la instinctul de conservare a agentului de poliție cercetat, care primează la fiecare individ, mai abitir la persoana domniei sale care are și o instrucție specială ne putem da seama că în circumstanțele amintite el nu putea comite faptele reclamate.
Concluzionăm că adevărul în această speță a fost stabilit, pe bază de probe coroborate între ele și actul de justiție nu are de suferit.
În atare situație, sentința instanței de fond este temeinică și legală, iar recursul petentului urmează să fie respins conform articolului 385 ind. 15 pct. 1 lit. b din Codul d e procedură penală.
Văzând și dispozițiile articolului 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de petentul G împotriva sentinței penale nr.97 din data de 20.02.2008, a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obliga recurentul sa plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, onorariu de avocat oficiu, care va fi avansat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publica azi, 24.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Cu opinie separată
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
10.07.2008
tribunalul Vaslui:
-
Opinie separată
Opinia separată vizează soluția de respingere a recursului petentului. Datele și probele cauzei analizate împreună precum și criticile petentului, fiind indiferente pentru soluționarea cauzei, aspectele subiective privind date ce țin de persoana petentului sau intimatului, duc la soluția admiterii recursului petentului, casării hotărârii și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului, ajutor de șef de post la Postul de Poliție D, pentru luare de mită și fals.
Cercetarea penală efectuată de procuror în cauză este necompletă și nu dovedește cu certitudine nicio situație juridică invocată. doar că afirmațiile petentului se susțin și anume că nu s-a împăcat cu, că suma pentru care a convenit anterior să se împace și împotriva tuturor uzanțelor a fost predată de agentului de poliție intimat și mai ales primită de către acesta. Că acesta, agentul de poliție, a încheiat o dovadă în 2 exemplare din care rezultă predarea și primirea sumei de 2 milioane lei vechi între și G, deși G nu se afla la postul de poliție. Agentul de poliție susține că mai târziu a venit și G petentul și ar fi semnat dovada din poziția în picioare la rubrica "am primit" și i-a înmânat o copie după acea dovadă și că i s-a înmânat și suma de 2 milioane lei vechi. Se susține că tot în aceeași zi agentul de poliție i-a luat denunțătorului și un supliment de declarație că își retrage plângerea penală împotriva lui, punându-l să scrie și să semneze că a luat la cunoștință de conținutul declarației.
În cauză s-a efectuat o constatare tehnico-științifică grafologică pentru a se stabili dacă scrisul de pe dovada de primire bani și procesul verbal din 27 martie 2005 aparțin agentului de poliție, dacă semnătura la rubrica organ de poliție este a agentului, dacă semnăturile de la rubrica am predat este a numitului și cea de la rubrica am primit a lui
Concluziile raportului sunt următoarele: olograf de pe dovadă a fost executat de, la fel cel de pe procesul verbal precum și semnătura agentului de poliție executată de agent, semnătura de la rubrica am predat din dovadă aparține numitului. Între semnătura de la rubrica am primit și cea de la rubrica persoana avertizată din procesul verbal și semnătura model de comparație executat de G nu există asemănări grafice în condițiile în care cele dintâi sunt semnături descifrabile iar ultimele sunt semnături literale.
Așadar, reluând în nici un document nu se precizează predarea sumei de 2 milioane lei către petent; este dovedit faptul că suma de bani a fost primită de agentul de poliție peste atribuțiile legale și în afara lor; nu rezultă că procesul -verbal încheiat de agentul de poliție și dovada de primire a banilor au fost semnate de petent, dar e dovedit că sunt întocmite, scrise de agentul de poliție.
Acuzația formulată în cauză este de luare de mită de către agentul de poliție, fals intelectual și uz de fals.
Actele premergătoare sunt insuficiente iar față de datele de fapt pentru care există cel puțin indicii temeinice se impune trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Față de acuzația și obiectul probațiunii, este necesară în cauză administrarea unei expertize tehnice grafologice prin care să se stabilească dacă pe procesul verbal din 27 martie 2005 încheiat de agentul de poliție și scris de acesta există vreo semnătură a petentului, dacă semnătura de pe dovadă este a petentului prin compararea lucrurilor comparabile, respectiv a probelor de scris cu semnături indescifrabile așa cum apar în actele incriminate și nu cu probe de scris ce conțin semnături literale așa cum s-a procedat în constatarea tehnico -științifică, precum și a scrisului din partea finală de pe declarația din 21 ianuarie 2005 luată așa cum se pretinde petentului.
Este necesar a se determina prin aceeași procedură a comparării probelor de scris și semnătură a agentului de poliție cu proba de semnătură indescifrabilă de pe acte.
Este necesară clarificarea și motivarea prin declarații a primirii de către agentul de poliție a sumei respective de bani prin raportare la uzanța și competențele acestuia bine determinate prin lege.
Se impune aprofundarea probatoriului prin audierea de martori prin care să se verifice susținerile petentului pe situații circumstanțiale conexe cu atât mai mult cu cât nici un martor nu a fost prezent la pretinsa semnare a actelor incriminate de către petent, iar constatarea tehnico - științifică așa cum a fost ea dispusă îl exclude că le-ar fi semnat, ceea ce exclude prezența sa la locul pretins, respectiv în sediul poliției în ziua în care mai devreme se dăduseră bani se primiseră bani, se încheiase dovezi de predare -primire în dublu exemplar, existau indicii că petentul nu se afla la sediul poliției în timpul acestor operațiuni.
Pentru aceste motive, soluția legală și temeinică este de admitere a recursului de față, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, conform art. 278 ind. 1 alin.
8 Cod procedură penală împotriva numitului. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 254 Cod penal, cu referire la art. 7 alin. 1 din Legea 78/2000, art. 289, 291 Cod penal.
Judecător
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
01.09.2008
Președinte:Elena ScrimințiJudecători:Elena Scriminți, Dan Anton, Tatiana Juverdeanu
