Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 373/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR. -
58/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.373/
Ședința publică de la data de 13 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Raluca Moroșanu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și de petentul împotriva Sentinței penale nr.1494/16.XII.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-intimat-petent, personal, intimatul, personal și asistat de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.218.489/20.II.2009, aflată la fila 36, intimatul -, personal și asistat de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.434.339/30.2009, aflată la fila 14, lipsind intimații și -, pentru care a răspuns apărătorul ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că au fost depuse la dosar relațiile solicitate Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public critică sentința penală pentru greșita admitere, în parte, a plângerii formulată de petent, arătând că aceasta este tardivă, întrucât a fost introdusă cu nerespectarea termenului de decădere de 40 de zile prevăzut de art.2781alin.2 Cod procedură penală. Astfel, arată că rezoluția din data de 06.2006, adoptată de procurorul de execuție, i-a fost comunicată petentului pe data de 12.2006, iar acesta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior pe data de 13.IX.2007, plângere ce a fost soluționată de prim-procurorul adjunct pe data de 05.VIII.2008, împotriva acestei ultime rezoluții depunând plângere la instanță pe data de 09.IX.2008. În aceste condiții, plângerea declarată de petent la aproximativ un an de la rezoluția procurorului este tardivă, astfel că solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale și, pe fond, constatând că actul de sesizare este viciat, să fie respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petent.
Recurentul-intimat-petent, personal, arată că nu îl interesează recursul formulat de MINISTERUL PUBLIC, întrucât îi favorizează pe făptuitori în a se sustrage urmăririi penale, chiar dacă, pe fond, ar exista infracțiunea sau mai multe infracțiuni sau mai mulți făptuitori, pentru că nu au fost introduși în cauză, și alții, tocmai pentru a-i favoriza în a se sustrage urmăririi penale. polițiști i-au făcut un scenariu, în urmă cu 10 ani, că ar fi dezertat din poliție, și a venit, aseară, la el acasă.
Curtea atrage atenția recurentului-intimat-petent că nu interesează cauza vizitele pe care le primește acasă.
Recurentul-intimat-petent, intervenind, arată că trebuie judecat după lege.
Curtea atrage atenția recurentului-intimat-petent că este obligat să asculte instanța și să se supună legii.
Intervenind, recurentul-intimat-petent se plânge că Curtea dorește să-i insufle o stare de frică și solicită să fie respectată legea.
Curtea arată că recurentul-intimat-petent face afirmații grave și îi pune în vedere, o singură dată, să aibă o atitudine corespunzătoare și legală.
Intervenind peste președintele completului, recurentul-intimat-petent se plânge că este atenționat pentru că a făcut afirmația că MINISTERUL PUBLIC îi favorizează pe infractori.
Curtea, considerând suficiente susținerile recurentului-intimat-petent, acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pe recursul formulat de petent.
Recurentul-intimat-petent arată că nu mai este lăsat să vorbească și, în aceste condiții, recuză pe președintele completului de judecată și pe procuror.
Curtea, constatând că cererea de recuzare este formulată după începerea dezbaterilor, o consideră inadmisibilă și atrage atenția recurentului-intimat-petent că i-a fost luat cuvântul și va fi amendat și evacuat din sală dacă mai vorbește.
Recurentul-intimat-petent arată că asta urmărește instanța.
Curtea acordă din nou cuvântul reprezentantului Ministerului Public pe recursul formulat de petent.
Intervenind, recurentul-intimat-petent arată că a formulat cerere de recuzare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se constate tardivitatea declarării recursului.
Intervenind peste cuvântul procurorului, recurentul-intimat-petent arată că este măgărie ceea ce face instanța.
Curtea pune în vedere recurentului-intimat-petent să prezinte actul de identitate, solicitând ofițerului de sală să-l legitimeze.
, petentul arată că instanța dorește să-l sperie și amintește că a formulat cerere de recuzare.
Curtea precizează că cererea sa este inadmisibilă, fiind formulată în cursul dezbaterilor, și procedează la legitimarea recurentului-intimat-petent, care prezintă cartea de identitate seria - nr.-, eliberată pe data de 30.III.2004 de comuna, CNP.-, fiul lui și, domiciliat în sat, comuna, județul I și, în temeiul art.198 alin.4 lit.h Cod procedură penală, îi aplică acestuia, pentru atitudine ireverențioasă, amenda judiciară în cuantum de 5.000 lei, cu darea în debit a acestuia la administrația financiară de domiciliu.
Recurentul-intimat-petent, personal, arată că instanța a săvârșit un abuz în serviciu, iar Curtea îi atrage atenția că amenda poate fi repetată, dacă mai intervine peste cuvântul dat reprezentantului Ministerului Public.
Pe un ton ridicat, petentul arată că judecătorii au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu, l-au ținut acasă timp de 10 ani ca polițist dezertor și, acum, Curtea, fără bun simț, are pretenția să-i ceară bani.
Curtea atrage atenția petentului că este pasibil de arestare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj și dispune îndepărtarea sa din sală.
Reluând, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca tardiv, a recursului formulat de recurentul-intimat-petent, având în vedere faptul că sentința penală i-a fost comunicată pe data de 22.XII.2008, iar recursul a fost declarat pe data de 08.2009, cu nerespectarea termenului de decădere de 10 zile.
Apărătorul ales al intimatului solicită admiterea recursului declarat de MINISTERUL PUBLIC și respingerea, ca tardiv, a recursului declarat de recurentul-intimat-petent.
Apărătorul ales al intimaților -, și - arată că sentința penală este nelegală și netemeinică, motive pentru care solicită admiterea recursului declarat de MINISTERUL PUBLIC și respingerea, ca tardivă a plângerii, cu respingerea, ca tardiv, a recursului declarat de recurentul-intimat-petent.
CURTEA
Prin sentința penală nr.1494/16.12.2008, TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală a dispus în baza art.2781pct.8 lit.a și b Cod procedură penală admiterea în parte a plângerii formulate de petentul, a desființat rezoluția dată de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI la data de 16.10.2006 în dosarul nr.3336/P/2006 și rezoluția prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI din data de 5.08.2008 și a trimis cauza procurorului pentru completarea activității de cercetare penală și a respins totodată ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din data de 19.06.2008 dată în dosarul 1070/P/2008 și a ordonanței prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI nr.2055/II-2/2008, pe care le-a menținut, obligând totodată petentul la cheltuieli judiciare față de soluția de respingere a plângerii.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
La data de 22.09.2008 sub nr- a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a Penala plângerea formulată de petentul împotriva soluțiilor pronunțate de procuror în dosarele penale cu nr.3336/P/2006 i 1070/P/2008 ale Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
În considerentele plângerii formulate petentul a învederat în esență faptul că în cele doua dosare cercetarea penală a fost efectuată superficial, nefiind administrate probe ori în cazul în care s-au administrat, acestea au fost doar "în favoarea infractorilor". Petentul a arătat că nu au fost administrate probe ca: reconstituirea și confruntarea, nu au fost audiați martorii și.
În vederea soluționării judicioase a cauzei, Tribunalul a dispus atașarea dosarului nr.3336/P/2006 precum și a dosarului nr.1070/P/2008.
Analizând plângerea formulată de petent în raport de aspectele învederate precum și față de dispozițiile legale incidente în cauza tribunalul a constatat următoarele:
Prin rezoluția din data de 6.10.2006 întocmita în dosarul nr. 3336/P/2006 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTIa dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții, și cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.259 alin.1 și 2 și art.289 Cod penal, în drept, fiind reținute dispozițiile art.228 alin.4 rap. la art.10 lit.a Cod procedură penală.
S-a reținut, în fapt, că la data de 2.05.2006 02.05.2006 la Inspectoratul de Poliție al Județului Iaf ost înregistrată plângerea numitului formulată împotriva susnumiților cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.259 alin.1 și 2 și 289 Cod penal, precizând că aceștia au întocmit împotriva lui, în fals, procese-verbale de contravenție și îl cercetează pe nedrept într-un dosar penal.
Efectuându-se cercetări în cauză s-a stabilit că pe data de 27.03.2006 lucrătorii din cadrul Postului de Poliție au fost sesizați, despre faptul că numitul a sustras un gard de plasă pe care I-a vândut unei familii de romi, aceștia, respectiv și s-au deplasat la fața locului unde au identificat gardul. Văzând acest lucru a avut un comportament violent și i-a acuzat pe polițiști că iau sustras gardul din curte și a încercat să tragă de gard. Fiind îndepărtat a apelat numărul 112, comunicând că polițiștii sunt sub influența băuturilor alcoolice. Ca urmare lui i s-a întocmit dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii de flirt și a fost sancționat contravențional pentru tulburarea ordinii și liniștii publice.
Cu privire la agentul de poliție a rezultat că pe data de 01.04.2006 fiind de serviciu la permanență a fost sesizat că numita a fost amenințată de către. În consecință, subofițerul s-a deplasat la locuința numitei și a constat că geamurile de la locuința acesteia sunt sparte. După ce a întocmit actele necesare, acesta a încercat să poarte o discuție si cu numitul care i-a adresat injurii.
i-a fost întocmit dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și a fost sancționat contravențional.
Soluția a fost comunicata petentului, acesta exercitându-și dreptul de a formula plângere împotriva sa, plângere respinsă prin rezoluția prim procurorului Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI din data de 5.08.2008 (1919/VIII-1/2007).
Tribunalul a constatat fondată plângerea petentului împotriva rezoluției descrise anterior motivat de faptul ca in cauza cu nr.3336/P/2006 nu s-a procedat la efectuarea cercetării penale, organele de urmărire penală procedând dosar la audierea petentului, precum și a celor trei făptuitori fără însă a se verifica aspectele de fapt invocate de petent cu atât mai mult cu cât prin sentința penală nr.4841/20.10.2006 și 4850/20.10.2006 Judecătoria Buftea urmare admiterii plângerii petentului a procedat la anularea procesului verbal de contravenție seria - nr.- întocmit de agentul constatator I - Postul de Poliție la 29.03.2006 privind fapta din data de 27.03.2006 (agenții de poliție și ) precum și procesul verbal seria - nr.- întocmit la data de 1.04.2006 (agentul de politie ).
În consecința, în vederea aflării adevărului și soluționării legale și temeinice a plângerii formulate de petent tribunalul a apreciat ca se impun a fi efectuare următoarele activități:
- audierea numitului -, persoana ce a reclamat sustragerea gardului (fapta din 27.03.2006).
- depunerea la dosar a unei copii de pe plângerea formulata de -;
- identificarea și audierea persoanei care a cumpărat gardul de la (făptuitorul face referire la acest aspect).
- identificarea și audierea de martori ce au asistat la incidentul din 27.03.2006;
- audierea numitului;
- audierea martorului, audiata de Judecătoria Buftea în dosarele nr- și -;
- depunerea la dosar a copiilor de pe rechizitoriul (ordonanța, rezoluție) în cazul în care a fost sesizata instanța privind infracțiunea de furt și distrugerea la care se face referire în rezoluția atacată ("lui i s-a întocmit dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii de furt" si "i-a fost întocmit dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere");
- orice alte activități de cercetare apreciate ca utile, concludente în vederea aflării adevărului.
Prin rezoluția din 19.06.2008 data de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI în dosar nr.1070/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de ag. șef adj., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, fapte prev. de art.246 Cod penal, art.250 alin.1 Cod penal și art.289 alin.1 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că la data de 27.08.2007 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Baf ost înregistrată plângerea numitului domiciliat în sat.., județul I B, formulată împotriva ag. șef adj. din cadrul - Poliția Sector 1 B - de Poliție Rutieră - Serviciul IV Accidente Ușoare, sub aspectul săvârșirii sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.250 alin.1 din Cod penal și art.289 din Cod penal.
Din conținutul plângerii rezultă că petentul la data de 20.07.2007 a fost implicat într-un accident rutier soldat cu avarierea autoturismului pe care îl conducea, marca Renault cu numărul de înmatriculare B--, fiindu-i întocmit proces verbal de contravenție pe nedrept deși nu era vinovat de producerea accidentului, de către ag. șef adj..
Petentul a mai arătat că, persoana vinovată de producerea accidentului ar fi fost conducătorul autoturismului Volkswgen de culoare galbenă de transport persoane (tip Taxi) cu numărul de înmatriculare B-82-, dar lucrătorul de poliție în fața căruia a declarat accidentul rutier ar fi stabilit în mod greșit cupla petentului în producerea accidentului și "ar fi comis infracțiunea de amenințare împotriva sa".
Fiind audiat de procuror la data de 17.06.2008 numitul, a declarat că la data de 20.07.2007 în timp ce își desfășura activitatea în cadrul Serviciului Accidente Ușoare - Poliția Sector 1 B din calea, nr.355-357, s-au prezentat la biroul său numiții și, care au declarat producerea unui accident rutier ușor în care au fost implicați, soldat doar cu avarii la autovehiculele implicate. Accidentul rutier declarat a avut loc în cursul aceleiași zile în jurul orelor 09,30 pe str. - -.
Din cuprinsul celor declarate de numitul, cu ocazia înregistrării evenimentului a rezultat că în ziua de 20.07.2007 în jurul orelor 0930în timp ce acesta se deplasa cu autovehiculul marca Renault, de culoare alb, cu numărul de înmatriculare B--, pe str. - - dinspre str. -. - către, un alt autovehicul marca Volkswgen de culoare galbenă de transport persoane (tip Taxi) cu numărul de înmatriculare B-82-, care nu s-ar fi asigurat la plecarea de pe loc i-a șters ușor aripa spate dreapta a autovehiculul pe care îl conducea, în urma impactului agentul constatator a consemnat următoarele avarii constatate la autovehiculul condus de numitul:- bandou aripă dreapta spate, flaps dreapta spate.
Din cuprinsul celor declarate de numitul, cu ocazia înregistrării evenimentului a rezultat că în ziua de 20.07.2007 în jurul orelor 0930în timp ce era staționat la intersecția str. - - cu str. -. -, cu autovehiculul marca Volkswgen de culoare galbenă de transport persoane (tip Taxi) cu numărul de înmatriculare B-82-, moment în care un alt autovehicul marca Renault, de culoare alb, cu nr. de înmatriculareB-, care vira la dreapta i-a atins mașina zgâriiu-i bandoul pe din față.
În urma impactului agentul constatator a consemnat următoarele avarii constatate la autovehiculul condus de numitul - bandoul de pe din față din partea.
Numitul a declarat că, din declarația numitului, rezultă că autovehiculul marca Volkswgen de culoare galbenă de transport persoane (tip Taxi) cu numărul de înmatriculare B-82- s-ar fi aflat parcat la cca. 10 m de intersecție, între alte autovehicule parcate foarte aproape una de cealaltă, iar pentru a putea ieși dintre acestea trebuia să vireze spre stânga ieșind astfel cu stânga față din ecartamentul auto B-82-, ceea ce ar fi condus la atingerea roții și la lipsa avariei de pe bandoul stânga față al barei.
Având în vedere faptul că cei doi conducători auto nu au propus martori în sprijinul celor afirmate, agentul constatator bazându-se pe cele constatate de el și declarațiile celor doi în cauză, a concluzionat că accidentul rutier s-a produs în momentul în care autovehiculul marca Renault, de culoare alb, cu numărul de înmatriculare B-- condus de numitul efectua virajul către dreapta, iar autovehiculul marca Volkswgen de culoare galbenă de transport persoane (tip Taxi) cu numărul de înmatriculare B-82- se afla staționat.
În consecință stabilind culpa exclusivă, a numitului în producerea accidentului rutier, agentul constatator a întocmit proces-verbal de constatare a contravenției pentru numitul conform disp. art. 54/1 din OUG195/2002 sancționat de art. 100/2 și 108b/3 din OUG195/2002.
Numitul a mai arătat că nu se consideră vinovat de cele sesizate de numitul în plângerea sa, dat fiind faptul că nu ar fi putut să aibă o atitudine necorespunzătoare față de cei doi în cauză, întrucât spațiul din incita Serviciului Accidente Ușoare, în care se soluționează accidentele, unde își desfășoară activitatea este supravegheat video.
Plângerea formulata de petent împotriva rezoluției anterior menționată a fost respinsa de prim procurorul adjunct din cadrul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI fiind apreciată ca legala și temeinică (2055/II-2/2008).
Tribunalul a privit ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva acestei ordonanțe, motivat de faptul că agentul constatator s-a bazat pe aspecte de fapt constatate: starea celor doua mașini și pe declarația celor doi șoferi implicați în accident în lipsa martorilor care să confirme sau sa infirme susținerile părților, nici una din părțile implicate în evenimentul rutier produs în data de 20.07.2007 nepropunând martori la acea dată, iar petentul nu a făcut referire la numele vreunor persoane care ar putea confirma susținerile sale cu ocazia formulării plângerii în data de 18.04.2008, martorii la care face referire în cuprinsul plângerii adresate instanței fiind în mod evident pro cauza, motiv pentru care a respins plângerea petentului împotriva acestei din urmă soluții.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și petentul.
Petentul a criticat soluția dispusă fără a indica în concret motivele pentru care o apreciază nelegală și netemeinică, prin cererile depuse la dosar invocând încălcarea tuturor drepturilor sale și arătând că intimații, ca și instanțele de judecată îl împiedică să desfășoare o activitate legală, toate instituțiile statului favorizând infractorii din cauză.
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTIa criticat sentința doar ceea ce privește soluția de admitere a plângerii împotriva rezoluției nr.3336/P/2006 din 16.10.2006 și a rezoluției nr.1919/VIII-1/20007 din data de 5.08.2008 a prim procurorului adjunct.
În dezvoltarea scrisă a motivelor de recurs, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTIa arătat că sentința este nelegală și netemeinică deoarece pe de o parte, administrarea probelor nu are relevanță sub aspectul soluției dispuse de procuror, iar pe de altă parte, probele puteau fi administrate și de instanță.
A mai arătat parchetul că față de actele dosarului nici nu se impuneau activitățile arătate de instanță ca fiind necesare pentru că fie rezultau din dosar fie se puteau obține printr-o simplă adresă la organele de poliție și față de soluția legală erau nerelevante, așa cum trebuiau apreciate și sentințele civile ale Judecătoriei Buftea, prin care au fost admise plângerile contravenționale ale petentului și a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri legale.
În susținerea orală a motivelor de recurs, parchetul a invocat - în raport de actele depuse de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI - tardivitatea plângerii petentului față de rezoluția 3336/P/2006 și respectiv rezoluția 1919/VIII-1/5.08.2008 existând astfel motivele de recurs, recurs formulat în defavoarea petentului.
Analizând actele dosarului și sentința penală recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în conformitate cu disp.art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de petentul, Curtea reține că acesta este tardiv formulat.
Astfel, sentința penală recurată nr.1494 a fost pronunțată la data de 16.12.2008, dezbaterile având loc la data de 9.12.2008, iar petentul a fost lipsă atât la dezbateri cât și la pronunțare, așa cum rezultă din practicaua încheierii de amânare de pronunțare. În consecință, hotărârea a fost comunicată petentului la data de 22.12.2008, aspect care rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de înmânare a hotărârii penale nr.1494/16.12.2008, care se află la fila 12 din dosarul de recurs, la rubrica destinatar semnând soția petentului, care a primit personal copia sentinței.
Cererea de recurs a fost depusă de petent la data de 7.01.2009, așa cum rezultă din ștampila oficiului poștal de expediere, ștampilă aplicată pe plicul de trimitere a cererii de recurs, aceasta fiind ajuns la destinatar (conform ștampilei oficiului de destinație) la data de 8.01.2008, dată la care a fost și înregistrat la TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, instanța a cărei hotărâre s-a atacat, conform vizei de primire.
Termenul de declarare a recursului este de 10 zile și începe să curgă, conform art.3853alin.2 rap. la art.363 alin.3 teza finală Cod procedură penală de la data comunicării, în speță Curtea reținând că petentul a fost personal în fața tribunalului la termenul din data de 14.10.2008, astfel cum rezultă din încheierea de ședință, astfel încât ne este incident în cauză cazul de recurs peste termen, prev. de art.3853alin2 raportat la art.365 alin.1 Cod procedură penală și termenul curge de la data de 22.12.2008, dat comunicării.
La calcularea termenului pentru exercitarea căi de atac nu se socotește ziua de la care aceasta începe să curgă, astfel încât termenul de 10 zile a început să curgă de la data de 23.12.2008 și s-a împlinit la data de 2.01.2009 (termenul socotindu-se împlinit la sfârșitul ultimei zile). Curtea reține că ziua de 01.01.2009 a fost una nelucrătoare, astfel încât termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează, iar conform art.186 alin. 4 Cod procedură penală, iar prima zi lucrătoare a fost în data de 05.01.2009, dată la care termenul s-a împlinit.
Curtea constată așadar că recursul depus la data de 07.01.2009 este tardiv, fiind depășit termenul prevăzut de lege, iar termenul de declarare a recursului, fiind unul de decădere, are (ca efect decădere) ca efect decăderea din însuși exercițiul dreptului la calea de atac.
În consecință, Curtea va respinge ca tardiv recursul petentului, conform art.38515pct.1 lit.a Cod procedură penală.
Cu privire la recursul declarat de procuror în defavoarea petentului, Curtea va analiza cu prioritate motivul referitor la tardivitatea plângerii petentului în ceea ce privește rezoluția Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI nr.3336/P/2008 respectiv rezoluția prim procurorului nr.1919/VIII-1/2008, având în vedere că în motivele dezvoltate în scris se critică soluția pe fondul său.
Curtea reține astfel că prin rezoluția nr.3336/P/2008 din data de 06.10.2006, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTIa dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații, și sub aspectul săvârșirea infracțiunilor prev. de art.259 alin.1 și 2 și art. 289 Cod penal, în temeiul art.228 alin.4 rap. la art.10 lit.a Cod procedură penală, reținând că faptele nu există.
Această soluție a fost comunicată petentului la data de 13.10.2009, astfel cum rezultă din copia borderoului depus de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI unde la poziția nr.17 se găsește numele petentului. În ceea ce privește nr.3879/P/2005, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTIa precizat că este o eroare materială, numărul real fiind 3336/P/2006, aspect ce poate rezulta din analiza tuturor numerelor din borderou.
Curtea constată că la același număr (eronat în speță) 3879/P/20005 se regăsesc de fapt alte două persoane, (poziția 16) și (poziția 20) care nu au nici o legătură cu petentul și plângerea sa. Pe de altă parte, Curtea apreciază că este într-adevăr o eroare materială menționarea unui alt număr pentru că petentul însuși în fața Curții a precizat că la data respectivă i s-a comunicat rezoluția, iar faptul că într-adevăr i s-a comunicat este dovedit o dată în plus de depunerea plângerii împotriva acestei rezoluții; or, dacă nu i s-ar fi comunicat, nu ar fi putut să o atace la primul procuror pentru că nu ar fi cunoscut consecințele avute în vedere și la care s-a referit.
După comunicarea acestei rezoluții (la data de 13.10.2006) petentul a formulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI la data de 12.09.2007 (plângerea fiind trimisă greșit de petent inițial, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B) și a fost trimisă la de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI imediat, la data de 13.09.2009, fiind în final înregistrată la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI la data de 26.09.2007, așa cum rezultă din adresa de trimitere a plângerii. Curtea va reține ca dată a depunerii plângerii pe ceea inițială din 12.09.2007, chiar dacă aceasta a fost greșit îndreptată.
Plângerea a fost soluționată prin rezoluția nr.1919/VIII-1/2008 din data de 5.08.2008 a primului procuror al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și a fost respinsă, fiind comunicată petentului la data de 1.09.2008 așa cum rezultă din copia adresei și borderoului depuse la dosar, petentul formulând plângerea împotriva acestei rezoluții în fața instanței la data de 09.09.2008.
Art.2781Cod procedură penală instituie două momente de curgere a termenului de formulare a plângerii, respectiv data comunicării soluției dispuse de primul procuror, ipoteza alin.1 și data expirării termenului de 20 de zile prev. de art.277 Cod procedură penală, pentru situația în care primul procuror nu soluționează plângerea în termenul prevăzut de lege - alin.2.
Potrivit art.2781Cod procedură penală, după plângerea făcută conform art.275 - 278 Cod procedură penală, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare potrivit art.277 și 278 la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
În cazul în care primul procuror nu a soluționat plângerea în termenul de 20 de zile prev. de art.277 Cod procedură penală, termenul de 20 de zile curge de la data expirării termenului de 20 de zile.
Curtea reține așadar că legiuitorul a fixat un termen procedural de 40 de zile în cazul necomunicării soluției de către primul procuror, interval de timp în cadrul căruia trebuie exercitat dreptul procesual de a formula plângere cu consecința, în cazul nerespectării sale, a decăderii din exercițiul dreptului, sancțiune stipulată expres în disp. art.185 Cod procedură penală.
În situația de față, rezoluția primului procuror al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTIa fost dispusă la data de 05.08.2008, iar plângerea petentului împotriva rezoluției inițiale a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, nr.3336/P/2006 adresată primului procuror a fost depusă la data de 12.09.2007.
Or, de la această dată, reținând că primul procuror nu a soluționat plângerea în termen de 20 de zile,adică până la data de 01.10.2007, de la această dată, potrivit art2781alin.2 Cod procedură penală pentru petent a început să curgă termenul de 20 de zile pentru a depune plângere în fața instanței, acest termen împlinindu-se la data de 21.10.2007.
Petentul a depus însă plângerea în fața instanței (împotriva rezoluției nr.3336/P/2006) la data de 09.09.2008, cu mult după împlinirea acestui termen.
Este adevărat că rezoluția primului procuror a fost dispusă la data de 05.08.2008 și i s-a comunicat petentului la data de 01.09.2008, dată în raport de care petentul s-ar afla în termen, însă situația incidentă în speță este cea prevăzută de art.2781alin.2 Cod procedură penală, care sancționează pe de o parte atitudinea de pasivitate a primului procuror care nu a înțeles să respecte termenul de 20 de zile. Pe de altă parte dispozițiile au fost prevăzute de legiuitor în favoarea părții nemulțumite de soluția procurorului, dându-se acesteia posibilitatea de a ataca în fața instanței de judecată soluția, indiferent dacă primul procuror a soluționat sau nu plângerea.
Legea nu a lăsat la latitudinea primului procuror dreptul persoanei vătămate de a se adresa instanței de judecată; în măsura în care s-ar admite teza contrară, s-ar ajunge la situația abuzivă de a se acorda practic primului procuror, libertatea, ca prin propria și exclusiva sa voință, să nu soluționeze plângerea, cu consecința imposibilității persoanei vătămate de a se mai adresa instanței de judecată.
Este evident că legiuitorul nu a urmărit această interpretare, ci dimpotrivă, prin acordarea posibilității persoanei vătămate să atace soluția procurorului în instanță, în absența soluționării plângerii de către primul procuror, a dat eficiență deplină dispozițiilor europene privind liberul acces la justiție.
Reținând aceste considerente, Curtea apreciază că plângerea adresată instanței de judecată este tardivă, depășind cu mult termenul de 40 de zile prev. de art.2781alin.2 Cod procedură penală, va respinge ca atare această plângere.
Curtea constată că prin analiza cu prioritate a acestui motiv de recurs și față de considerentele arătate, nu se impune analiza și a celorlalte motive vizând fondul cauzei.
De asemenea, Curtea, apreciază că nu se impune cercetarea fondului cauzei - în calea de atac a petentului - care a vizat soluția față de ambele rezoluții - deoarece recursul acestuia este tardiv.
În egală măsură, Curtea reține că dând eficiență și prioritate motivului de recurs invocat oral de procurorul de ședință nu a încălcat nici principiul "non reformatio in pejus" deși soluția de respingere ca tardivă a plângerii este mai puțin favorabilă decât aceea de respingere ca nefondată, însă atât în motivele scrise de recurs ale parchetului cât și susținerea extinsă orală a acestuia rezultă că recursul declarat de parchet a fost unul exclusiv în defavoarea petentului, sens în care pronunțarea în acest recurs a unei hotărâri mai puțin favorabile petentului nu poate fi apreciată ca o agravare a situației în propria cale de atac; recursul petentului nici nu a fost analizat pe fond, acesta fiind - pentru considerentele arătate, tardiv.
Față de toate cele arătate, în baza art.38515pct.1 lit.d Cod procedură penală va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr.1494/16.12.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală în dosarul -.
Va casa în parte sentința penală recurată și în fond rejudecând:
În baza art.2781alin8 lit.a Cod procedură penală va respinge plângerea petentului împotriva rezoluției nr.3336/P/2006 din data de 6.10.2006 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI ca tardivă.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga petentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art.38515pct.1 lit.a Cod procedură penală va respinge ca tardiv introdus recursul petentului împotriva sentinței penale nr.1494/16.12.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul la cheltuieli judiciare în recurs, cheltuielile judiciare privind recursul Parchetului rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.a Cod procedură penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr.1494/16.12.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală în dosarul nr -.
Casează în parte sentința penală recurată și în fond rejudecând:
În baza art.2781alin8 lit.a Cod procedură penală respinge plângerea petentului împotriva rezoluției nr.3336/P/2006 din data de 6.10.2006 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI ca tardivă.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă petentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art.38515pct.1 lit.a Cod procedură penală respinge ca tardiv introdus recursul petentului împotriva sentinței penale nr.1494/16.12.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs, cheltuielile judiciare privind recursul Parchetului rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
---
Red. -
Dact./31.03.2009
Ex.3
Red.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Mariana Constantinescu, Raluca Moroșanu
