Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 375/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 10532/2/2009
2617/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 375
Ședința publică din data de 21 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Găgescu Risantea
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate de petenta împotriva Rezoluției nr. 1501/II/-2/2009 din data de 05.10.2009 adoptată în dosarul nr. 856/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art. 306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 21.XII.2009 când în aceeași compunere,
CURTEA
Asupra cauzei penale de față:
La data de 12.05.2009 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI plângerea formulată de împotriva intimatului, avocat în cadrul Baroului B, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții prev. de art. 215 alin. 3 Cod penal, întrucât nu și-a respectat obligația asumată prin contractul de asistență juridică cu privire la declararea recursului în termen, împotriva deciziei nr. 99/10.03.2008 a Tribunalului Dâmbovița.
Prin rezoluția din 21.05.2009 s-a dispus de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, procurorul a apreciat că din actele și lucrările dosarului rezultă incidența dispozițiilor art. 10 lit. b, deoarece fapta nu este de natură penală, fiind străină de dispozițiile de drept penal și specifică dreptului civil.
Împotriva acestei rezoluții, în termenul prev. de art. 278 alin. 3 Cod procedură penală, petenta a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI care a considerat că soluția dispusă în cauză este legală și temeinică.
În motivarea rezoluției, Procurorul General a susținut că pierderea termenului de recurs nu poate constitui prin el însuși, element al laturii obiective al infracțiunii de înșelăciune întrucât este necesar că manopera dolosivă folosită de avocatul să fi avut loc anterior, respectiv în momentul încheierii contractului de asistență juridică.
În termenul de 20 de zile prev. de art. 2781alin. 1 Cod procedură penală, petenta a formulat plângere care a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI sub nr. 1501/11.04.2009.
În plângerea sa, petenta susține că în mod greșit nu s-a dispus începerea urmăririi penale față de avocatul, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, întrucât prin pierderea termenului de recurs a fost prejudiciată, instanța respingându-i recursul ca tardiv.
Conform chitanței nr. 21/18.04.2008, petenta susține că onorariul avocatului pentru asistența juridică ce urma să o acorde în dosarul nr-, a fost de 2000 lei.
În cauză, susține petenta prin apărător, este necesar să se efectueze cercetări de către procuror, întrucât intimatul, în mod mincinos, a făcut afirmația că i-a cerut să depună recursul după ce în prealabil, fusese motivat de către aceasta.
Conform actelor dosarului, susține petentea, recursul estre depus la 06.05.2008, iar redactarea lui datează din 05.05.2008, ultima zi de depunere a recursului fiind la 04.05.2008.
Mai susține petenta în plângerea sa că, intimatul și-a însușit în mod necuvenit suma de 2000 lei, dar și că a prejudiciat-o prin nedepunerea recursului în termenul prevăzut de lege, în ceea ce privește executarea unui titlu în valoare de 26.000 lei.
Apreciind că sunt îndeplinite prevederile art. 2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală, petenta prin apărător, a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacată și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal de către intimatul.
Verificând rezoluția atacată în conformitate cu art. 2781alin. 7 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
La dosarul cauzei se află contractul de asistență juridică nr. 2352/22.09.2008 încheiat între și avocat având ca obiect - reprezentare - la Curtea de Apel Ploiești.
Împrejurarea că avocatul nu a depus recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 99/10.03.2008 a Tribunalului Dâmbovița, în termenul prevăzut de lege, nu poate constitui motiv de începere a urmăririi penale, astfel cum prevăd dispozițiile art. 228 alin. 1 Cod procedură penală.
Potrivit art. 215 alin. 3 Cod penal, există infracțiune de înșelăciune când autorul a indus sau menținut în eroare o persoană cu prilejul încheierii sau executării unui contract.
Cerința esențială pentru existența infracțiunii este aceea că, fără această eroare, victima nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.
Or, așa cum în mod corect a constatat și procurorul cu ocazia efectuării actelor premergătoare, avocat nu a respectat dispozițiile art. 38 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
Potrivit acestui text de lege avocatul este dator să studieze temeinic cauzele care i-au fost încredințate, angajate sau, din oficiu să se prezinte la fiecare termen la instanțele de judecată sau la organele de urmărire penală sau la alte instituții, conform mandatului încredințat, să manifeste conștiinciozitate și probitate profesională, să pledeze cu demnitate față de judecători și de părțile din proces, să depună concluzii scrise sau note de ședință ori de câte ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanța de judecată dispune în acest sens.
Nerespectarea imputabilă a acestor îndatoriri profesionale constituie abatere disciplinară.
Faptul că petenta fost prejudiciată prin darea sumei de 2000 lei cu titlu de onorariu avocat oficiu, cât și cu privire la nerespectarea termenului prevăzut de lege în ceea ce privește declararea recursului de către avocat, nu sunt elemente care să conducă la existența infracțiunii de înșelăciune în convenții prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal.
Simpla nerecunoaștere a respectării obligației asumate de către intimat prin contractul de asistență juridică încheiat, nu poate constitui un element de inducere în eroare a petentei, cum încearcă să susțină apărarea.
Potrivit art. 228 alin. 4 Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală punerea în mișcare a acțiunii penale nu poate fi exercitată în condițiile în care fapta nu este prevăzută de legea penală.
În schimb, petenta poate depune plângere la Baroul București, competent să analizeze existența sau nu a dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 51/1995.
Așa fiind, Curtea în conformitate cu art. 2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției din 21.05.2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Va menține rezoluția atacată cu aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției din 21.05.2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în dosarul nr. 856/P/2009.
Menține rezoluția atacată.
Obligă petenta la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.12.2009.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
G -
Red.
Dact./08.01.2010
2 ex.
Președinte:Găgescu RisanteaJudecători:Găgescu Risantea
