Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 38/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 38
Ședința publică din data de 05 martie 2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petentul G, cu domiciliul ales la sediul pentru din România în B,- - 123, sector 3, B împotriva Referatului nr. 373/VIII/1/2006 din 15.12.2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și Rezoluției nr. 71/II/2/2007 din 8.02.2007 a procurorului șef al Serviciului Teritorial Ploiești, din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, în temeiul disp. art. 2781.
C.P.P.La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit petentul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul DNA - Serviciul Teritorial Ploiești, având cuvântul arată că nu are cereri de formulat și solicită cuvântul pentru dezbaterea plângerii.
Curtea, constată că procedura de citare este legal îndeplinită la ambele adrese indicate de petent, față de precizările reprezentantului Ministerului Public, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea plângerii.
Reprezentantul DNA - Serviciul Teritorial Ploiești, având cuvântul pune concluzii de respingere a plângerii ca inadmisibilă potrivit disp. art. 2781.C.P.P. alin. 8 lit. a
C.P.P.Învederează instanței faptul că plângerea este formulată împotriva modului de soluționare de către procuror a unei plângeri și nu a unui dosar penal și conform art. 2781Cod proc. penală numai rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată pot forma obiectul controlului judiciar în procedura reglementată de acest text de lege.
CURTEA
Asupra plângerii penale de față,
Luând în examinare actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin plângerea adresată Judecătoriei Ploiești, înregistrată sub nr-, petentul G cu domiciliul procesual ales la sediul pentru din România, în municipiul B, sector 3--123 și respectiv nr.125, în conformitate cu disp.art.278/1 al.2 și al.8 lit.b Cod pr.penală a solicitat desființarea referatului din 15 decembrie 2006 prin care procurorul a dispus clasarea lucrării înregistrate sub nr.373/VIII/1/2006 la. - Serviciul Teritorial Ploiești, având ca obiect sesizarea acestuia privind efectuarea de cercetări penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, trafic de influență și alte fapte de corupție de către pârâți și instanța de judecată în dosarul nr.8547/2005 al Tribunalului Prahova.
În esență, s-a susținut că soluția adoptată și confirmată prin rezoluție de procurorul ierarhic superior este netemeinică, deoarece, astfel cum a expus și prin plângerea formulată inițial sub nr.4116/6 februarie 2007 (ce face parte integrantă din prezent plângere) nu s-a avut în vedere faptul că:
- actul de vânzare - cumpărare nr.641/15 septembrie 1951 este fals și fiind lovit de nulitate absolută nu constituie un titlu valabil;
- proprietarii de drept și de fapt ai imobilului din P- au fost autorii petentului, numiții G și și nu și;
- imobilul sus-menționat a fost luat de stat fără titlu în baza Decretului nr.92/1950 și nu în baza Decretului nr.218/1960, situație în care revendicarea promovată cade sub incidența Legii nr.10/2001 și nu a legii nr.112/1995, cum eronat s-a primit susținerea pârâților.
Pe de altă parte, soluția este și nelegală în raport de prev.art.197, art.4, art.3 și art.222 al.2 Cod pr.penală, contravenind dispozitiilor art.11 pct.1 lit.a din același cod, potrivit cărora clasarea poate fi dispusă numai atunci când procesul penal se află în faza de urmărire penală, iar lucrarea fiind rezolvată cu nerespectarea principiilor fundamentale, respectiv principiul general al aflării adevărului, principiul rolului activ al organului judiciar și principiul oficialității.
Ca urmare, s-a solicitat, în principal, desființarea actelor procedurale atacate și trimiterea cauzei organului competent pentru începerea urmrăririi penale față de făptuitori și pentru săvârșirea infracțiunii sesizate prin plângerea înregistrată sub nr.373/VIII/1/2006, iar în subsidiar dacă se apreciază că probele sunt suficiente, să se retină cauza spre judecare de către curtea de apel, ca primă instanță, conform art.278/1 al.8 lit.c Cod pr.penală.
În susținerea plângerii întemeiate pe disp.art.278/1 Cod pr.penală, petiționarul a depus xerocopii de pe o serie de înscrisuri privind situația juridică a imobilelor revendicate pe dreptul comun ori administrativ, în calitate de moștenitor sau reprezentant al autorilor săi, note de ședință, motive de apel depuse în dosarele respective și copii de pe hotărârile pronunțate, ca acte noi prezentate la exercitarea controlului judiciar.
Constantându-se că între persoanele cercetate sunt incluși și judecători de la ribunalul Prahova, prin sentința penală nr.525 din 6 martie 2007, Judecătoria Ploieștia declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Curtii de APEL PLOIEȘTI, conform art.278/1 al.1, art.28/1 pct.1 lit.b, art.39 și 42 Cod pr.penală.
La rândul său, această ultimă instanță, prin sentința penală nr.44 din 26 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr- s-a desisizat în favoarea instanței inițial investite pe considerentul că obiectul cauzei îl constituie o petiție formulată conform nr.OG27/2002 și nu o plângere penală, atâta timp cât nu a fost cercetat nici un magistrat în condițiile art.222 Cod pr.penală.
Rezolvând conflictul negativ de competență, prin încheierea nr.2895 din 30 mai 2007 dată în dosarul nr- ICCJ - secția penală a stabilit competența de soluționare a plângerii formulată de petiționarul-persoană vătămată G în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI, trimițându-se dosarul pentru continuarea judecății.
S-a apreciat că obiectul controlului jurisdicțional întemeiat pe disp.art.278/1 al.1,2 și 8 lit.b Cod pr.penală, constituindu-l soluția de clasare dată de un procuror din cadrul DNA-Serviciul Teritorial Ploiești privind o plângere împotriva unei lucrări prin care s-a solicitat efectuarea de cercetări pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, trafic de influență și alte fapte de corupție, între alții și de către magistrații-judecători ce au compus completul de judecată în dosarul civil nr.8547/2005 al Tribunalului Prahova, sunt aplicabile disp. art.278/1 al.1 rap. la art.28/1 pct.1 lit.b din același cod.
Cauza s-a reînregistrat pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr- din 12 ianuarie 2008.
Fiind legal citat la domiciliul legal și procesual ales, deși a avut cunoștință de ambele termene stabilite pentru examinarea plângerii formulate, petentul-persoană vătămată G nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a depus înscrisuri noi sau completat în scris motivele invocate prin sesizarea adresată Judecătoriei Ploiești.
În cauză s-a dispus atașarea dosarului nr.373/VIII/1/2006 al DNA - Serviciul Teritorial Ploiești.
Verificând actele procedurale atacate, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, a înscrisurilor prezentate ca acte noi, în raport de prevederile art.278/1 al.8 Cod pr.penală, art.228 rap.la art.224 Cod pr.penală ce reglementează începerea urmăririi penale la sesizarea persoanei vătămate, precum și legislația referitoare la limitele răspunderii judecătorilor pentru soluțiile adoptate în rezolvarea cauzelor repartizate în exercițiul funcției, rezultă că plângerea formulată nu este întemeiată pentru motivele ce se vor expune în continuare.
Petentul - persoană vătămată G este moștenitorul legal al defuncților G, decedat la 18 ianuarie 1987 și, decedată la 16 martie 1992, calitate în care în nume personal sau în reprezentarea mamei sale a promovat o serie de acțiuni civile de drept comun sau potrivit normelor metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, republicată și Legii nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005, vizând între altele, și restituirea în natură a imobilului (teren și casă) situat în P,- fost nr.9 jud.P, pretins a fi trecut în mod abuziv în proprietatea statului, conform Decretului nr.92/1950.
În mare parte cererile formulate au fost respinse, în principal, pe lipsa calității procesuale active, nerespectarea dispozitiilor legale privind legea timbrului judiciar, natura acțiunii promovate, lipsa de identitate dintre persoanele mentionate ca proprietari ai imobilului și acelea de la care s-a preluat, conform Decretului nr.218/1960.
Ultimul considerent s-a reținut și la adoptarea dispozitiei nr.7763 din 01 noiembrie 2005 de către Primăria municipiului P, respingându-se cererea notificată prin care reiterând demersurile anterioare, inclusiv administrative, persoana vătămată Gas olicitat restituirea imobilului sus-menționat, conform Legii nr.10/2001, modificat.
Soluția s-a confirmat de către Tribunalul Prahova care, prin sentința nr.592 din 6 iunie 2006 pronunțată în dosarul nr.8547/2005 a respins contestația formulată de petent în contradictor cu intimații Primăria municipiului P, Consiliul local al municipiului P, Prefectura judetului P, Consiliul Judetean P și SC SA, ca neîntemeiată.
Totodată, s-a luat act că reclamantul Gar enunțat la cererea privind anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.1944 N/2000 încheiat între intimata SC SA și, actualul proprietar al imobilului în litigiu.
În esență, instanța civilă a reținut că, în raport de probele administrate privind circuitul acestuia pe perioada 1951-2000, nu sunt întrunite condițiile prev.de art. 1(1) din Legea nr.10/2001, ce reglementează preluarea abuzivă deoarece la data preluării de către stat, nu se mai afla în patrimoniul autorilor săi, defuncții G și, fiind înstrăinat pe baza acordului de voință, foștilor proprietari și, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.641 din 15 septembrie 1951.
Nemulțumit de această soluție, petentul-persoană vătămată a formulat apel, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr- cu termen de judecată la o1 februarie 2007, aspectele de nelegalitate și netemeinicie fiind depuse în scris cu adresa nr.4110 din 29 ianuarie 2007 înregistrată la Liga democratică pentru
Totodată, succesiv, la datele de 10 august 2006 și respectiv 11 octombrie 2006 petentul a formulat plângere împotriva,pârâților săi" fără a preciza care sunt aceste persoane, și a,instanței de fond" care nu a respectat prevederile art.44 din Legea nr.10/2005, la soluționarea dosarului nr.8547/2005, solicitând - Serviciul Teritorial Ploiești, cât și Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, efectuarea de cercetări penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, trafic de influență, corupție, deposedare și furt de prorprietate.
În esență s-a susținut că hotărârea adoptată, cât și dispozitia emisă de Primăria municipiului P s-ar încadra într-un concern fraudulos constituit împotriva restabilirii drepturilor sale asupra imobilelor moștenite pe raza municipiului P, provenite de la părinții predecedați, atâta timp cât acțiunile promovate în procedura specială și de drept comun, s-au respins contrar evidențelor primare deținute de organele locale și altor înscrisuri prezentate în cauză.
Mai mult, nexercitându-și rolul activ pentru aflarea adevărului la primul grad de jurisdicție, instanța nu ar fi dispus obligarea pârâților să depună documentația concludentă pentru stabilirea situației juridice și locative a imobilului în cauză, cerere refuzată la solicitarea personală.
În fine, a precizat că plângerea întemeiată pe disp.art 278/1 Cod pr.penală cuprinzând aspectele de fapt și de drept detaliate, face parte integrantă din motivarea apelului declarat în cauză, aflat pe rolul instanței competente, fiind înaintată totodată și altor organe abilitate să contribuie la înfăptuirea justiției, respectiv parchete, poliție și Consiliul Superior al Magistraturii.
Separat de aceasta s-a solicitat și tragerea la răspundere civilă (în limita sumei de 10 miliarde lei) a persoanelor vinovate pentru săvârșirea infracțiunilor menționate, suspendarea necondiționată din funcție, precum și aplicarea sechestrului asigurător asupra întregii averi mobile și imobile, a acestora.
Sesizările au fost înregistrate sub nr.373/VIII/1/2006 pe rolul DNA - Serviciul Teritorial Ploiești, iar față de prev.art.224 Cod pr.penală procurorul competent a procedat la strângerea unor date necesare stabilirii limitelor funcționale pentru rezolvarea acestora, inclusiv existenței vreunuia dintre cazurirle de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev.de art.10 din același cod și respectiv începerii urmăririi penale.
Ca urmare, cu respectarea dispozitiilor Legii nr.304/2004, modificată, s-a procedat la verificarea actelor procedurale criticate de petent, atașându-se xerocopii atât de pe sentința nr.592/6 iunie 2006 Tribunalului Prahova, cât și înscrisurile reținute drept concludente și pertinente pentru pronunțarea acesteia la primul grad de jurisdicție.
De asemenea, la data de 11 septembrie 2006 s-a procedat la audierea petentului G, acesta declarând că își susține plângerea astfel cum a fost formulată, nu înțelege să facă alte precizări.
Pe baza verificărilor efectuate, prin referatul din 15 decembrie 2006 procurorul a dispus clasarea lucrării înregistrate sub nr.373/VIII/1/2006, apreciind că din cuprinsul sesizărilor și al declarațiilor date de persoana vătămată nu rezultă indicii cu privire la săvârșirea unor fapte determinate de corupție, de către anumite persoane.
S-a menționat că acesta nu face nici o descriere a modului concret în care au fost săvârșite faptele reclamate, respectiv abuz în serviciu și trafic de influență și nu prezintă nici un element de fapt din care să rezulte că ar fi fost comise.
Soluția a fost confirmată de procurorul șef al DNA-Serviciul Teritorial Ploiești, care prin rezoluția nr.71/II/2/2007 din 08 februarie 2007 respins plângerea formulată de petiționarul G, conform procedurii prev.de art.278 Cod pr.penală, concluzionându-se că în cauză nu s-au putut materializa dovezi concludente în sprijinul sustinerilor petiționarului.
Pentru a dispune astfel, pe baza actelor premergătoare efectuate, în esență, cei doi procurori au reținut că imobilul din,-, a fost trecut în proprietatea statului, în baza Decretului nr.218/1960 prin decizia nr.94/1961 (poz.65) a Stafului Popular al orașului P - Întreprinderea de Locuințe și Localuri P, fiind preluat de la titularii și.
Pe de altă parte, nu există nici o dovadă că acesta ar fi fost preluat în baza Decretului 92/1950 de la și, autorii petiționarului Gh.G, fapt de altfel imposibil, având în vedere că ulterior anului 1950, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.641/15 septembrie 1951 aceștia l-au vândut cumpărătorilor menționați.
Separat, s-a constatat că în mod corect tribunalul a luat act că reclamantul Gar enunțat la acererea privind anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.1944 N/2000, declarația de voință fiind consemnată la termenul de judecată din 30 mai 2006.
În fine, nu s-a identificat nici o dovadă pentru demonstrarea faptului că actul de vânzare-cumpărare nr.641/1951 ar fi fals și nici nu este de competența DNA verificarea cererilor și motivelor de apel formulate în cadrul unor dosare aflate pe rolul instanțelor judecătorești.
Soluția de clasare a lucrării înregistrate sub nr.373/VIII/1/2007 la DNA-Serviciul eritorial Ploiești privind sesizarea persoanei vătămate Gh.G pentru efectuarea de cercetări penale față de pârâții și,instanța de judecată, din dosarul civil nr.8547/2005 al Tribunalului Prahova în care s-a pronunțat sentința civilă nr.592/2006, este corectă.
Sub un prim aspect curtea observă că potrivit art.228 Cod pr.penală, organele de urmărire penală sesizate în vreunul din modurile prev.de art.221 dispun începerea urmăririi penale numai în situația în care din actele premergătoare efectuate nu rezultă cazuri de împiedicare pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, în sensul art.10 din același cod.
Din cuprinsul plângerii formulate de petentul pesoană - vătămată rezultă, fără dubiu, punerea în discutie a exercitării unor atributii administrative ori jurisdicționale de către Primăria și Consiliul Local al municipiului P, Prefectura și Consiliul Judetean P, SC SA P, intimati în dosarul civil nr.8547/2005 al Tribunalului Prahova și respectiv,instanța de judecată" deci, membri ai completului de judecată, între care și judecători.
În esență, s-a susținut că dispozitiile și respectiv hotărârea adoptate în litigiul civil în care acesta are calitate procesuală, sunt nelegale și netemeinice contravenind probelor administrate, dar și dispozitiilor art.44 din Legea nr.10/2001 privind restituirea în natură a unui imobil preluat abuziv de stat, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, situat în municipiul P,- și aflat în prezent în proprietatea unei terțe persoane.
Or, potrivit legii menționate și normelor date în aplicarea acesteia, persoanele ce invocă dreptul la atari măsuri reparatorii sunt obligate să se supună procedurilor anume reglementate, iar dispozitiile luate de către autoritățile publice ori administrative implicate, precum și litigiile ivite se solutionează de către secția civilă a tribunalelor, conform dreptului comun, inclusiv prin exercitarea controlului ierarhic jurisdicțional de către instanțele superioare.
Pe de altă parte, mai trebuie reamintit că față de prevederile Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești pot fi verificate exclusiv prin exercitarea căilor de atac ordinare, după caz extraordinare, admise de legea organică ori specială, respectiv Legea nr.10/2001 și Codul d e procedură civilă și numai de către instanțele judecătorești anume determinate.
Mai mult, din coroborarea art.2, 98 și 99 din Legea nr.303/2004, modificată, privind statutul judecătorilor și procurorilor, rezultă că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, fiind obligati ca prin întreaga lor activitate să-și îndeplinească îndatoririle de serviciu conform art. (4) și (5), exercitarea functiei cu rea-credință sau din neglijență constituind abatere disciplinară de competența, potrivit procedurii prev.de art.(100), dacă nu constituie infracțiune.
O atare reglementare este cunoscută și a fost însușită de către petentul-persoană vătămată, el mentionând că plângeri identice cu aceea întemeiată pe dispozitiile art.278/1 Cod pr.penală și adresată celor două parchete, conținând parte din motivele de apel formulate în scris în dosarul nr- aflat pe rolul Curtii de APEL PLOIEȘTI, având ca obiect calea de atac ordinară exercitată împotriva sentinței civile nr.592/2006, pe aceeași dată s-au înaintat, între alții, și Consiliului Superior al Magistraturii.
În fine, analiza rațională a disp.art.221-222 Cod pr.penală determină concluzia că în situația sesizării organelor de urmrărire penală de către persoane vătămate, solicitându-se efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni, acestea sunt obligate, între alatele, să descrie împrejurările în care au fost comise faptele ce formează obiectul plângerii, să indice făptuitorul dacă este cunoscut, precum și mijloacele de probă apreciate ca pertinente pentru aflarea adevărului.
În speță, astfel cum justificat s-a reținut prin actele procedurale atacate, deși a cunoscut persoanele ce au emis dispozitii și respectiv au pronunțat hotărârea ce l-a nemulțumit, iar în cadrul procedurii prealabile procurorul sesizat a dispus ascultarea tocmai în vederea completării elementelor sus-mentionate, petiționarul G prin declarație olografă a arătat expres că nu înțelege să facă alte precizări, susținându-și, acțiunea așa cum a fost motivată".
Totodată, a solicitat ca verificarea aspectelor de fapt și de drept sesizate să se efectueze,prin studierea atentă pe lângă a dosarului nr.8547/2005 al Tribunalului Prahova (ce se află în apel) și dosarele: 1..112/95 - Primăria mun. - 10/2001 + 247/2005 - Prim."
Așadar, acesta nu a descris în concret acțiuni sau inacțiuni, pretins a fi comise de,pârâții" și,instanța de judecată" cu ocazia rezolvării cererii întemeiate pe Legea nr.10/2001, iar din datele strânse de procuror, - urmare examinării, în limitele dispozitiilor legale privind organizarea judiciară și statutul judecătorilor, mai sus citate, lucrărilor și materialului administrat la primul grad de jurisdicție în dosarele indicate -, nu s-au identificat elemente de fapt de natură a susține presupunerea rezonabilă a existenței unor indicii temeinice în sensul art.68/1 Cod pr.penală că la rezolvarea cauzei în care acesta a avut calitate procesuală activă, s-ar fi săvârșit fapte prevăzute de legea penală, inclusiv infracțiuni de abuz în serviciu, trafic de influență ori alte fapte de corupție.
Dimpotrivă, din considerentele dispozițiilor și hotărârii atacate rezultă că acestea au fost adoptate potrivit documentației depuse în dosarele constituite, cu respectarea drepturilor și garanțiilor legale, iar judecătorul și-a argumentat soluția adoptată făcând un examen judicios al tuturor lucrărilor și înscrisurilor depuse, cu trimiteri la textele din legea specială și normele de aplicare a acesteia, motivând înlăturarea cererilor și sustinerilor petentului atât în fapt, cât și în drept, menționând chiar condițiile în care s-ar putea obține măsuri reparatorii pentru preluarea abuzivă a unor imobile.
Prin urmare, rezultă că respingerea contestației introduse conform Legii nr.10/2001, completată, reprezintă rezultatul convingerii intime a judecătorului cea soluționat o cauză repartizată cu respectarea întocmai a regulilor privind distribuirea aleatorie a dosarelor în cadrul secției civile a unui tribunal, în raport cu probele administrate potrivit legislației procedurale și jurisprudenței în materie.
Așa fiind, întrucât verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești, inclusiv a motivelor de apel excede competenței materiale a organelor de urmărire penală, întemeiat cei doi procurori au constatat neîntrunirea condițiilor legale pentru începerea urmăririi penale împotriva vreuneia dintre persoanele ce au participat la soluționarea respectivei cauze civile, fiind incidente cazurile de împiedicare a exercitări a acțiunii penale prev.de art.10 Cod pr.penală.
Și soluția de clasare este legală, chiar dacă inițial plângerea adresată DNA s-a înregistrat ca o petiție formulată potrivit G nr.27/2002, aprobată prin Legea nr.223/2002.
Astfel cum s-a expus, după luarea în evidență de Serviciul Rgistratură, Grefă, Arhivă și Relații cu Publicul sub nr.6818 din 10 august 2006, lucrarea a fost preluată și reînregistrată sub nr.373/VIII/1 din 23 august 2006 de către Serviciul Anticorupție P, abilitat să efectueze cercetări penale.
În aceste condiții exercitându-și pe deplin rolul activ și cu respectarea întocmai a principiilor oficialității și aflării adevărului procurorul sesizat a dispus efectuarea actelor premergătoare impuse de prev.art.224 și art.228 Cod pr.penală, verificând în totalitate aspectele de fapt reclamate, soluția adoptată bazându-se pe o analiză minuțioasă a înscrisurilor și celeorlalte lucrări pertinente, dar cu respectarea limitelor competenței funcționale.
Procedându-se în acest mod măsura dispusă, chiar printr-un referat și nu o ordonanță sau rezoluție, cuprinzând toate condițiile unui act procedural emis de procuror în cazul adoptării unei soluții de neîncepere a urmăririi penale sau netrimiterii în judecată, satisface întru-totul garanțiile procesuale ale petentului, permițând exercitarea controlului jurisdicțional conform procedurii prev.de.art.278/1, excepția invocată de parchet nefiind întemeiată.
Aceasta cu atât mai mult cu cât asigurarea dreptului contituțional privind accesul la justiție în cadrul unui,recurs efectiv și în fața tribunalului legal constituit", impune verificarea dispozițiilor și hotărârilor organelor cu atribuții jurisdicționale, inclusiv instanțele judecătorești, fără agravarea situației părților ce a exercitat calea de atac.
Concluzionând, curtea observă că argumentele juridice arătate și analizate în considerentele actelor procedurale, adoptate de cei doi procurori sunt corecte, justificând soluția de clasare a plângerii formulate de petentul-persoană vătămată, privind efectuarea de cercetări penale față de făptuitorii și pentru faptele reclamate, în cadrul procesului civil, obiect al dosarului nr.8547/2005 al Tribunalului Prahova.
Față de cele ce preced, plângerea întemeiată pe disp.art.278/1 Cod pr.penală se va respinge ca nefondată, conform alineatului (8) pct.(1), menținându-se referatul și rezoluția adoptate în dosarul nr.373/VIII/1/2006 al DNA-Serviciul Teritorial Ploiești.
Văzând și disp.art.192 al.2 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată conform art. 2781Cod proc. penală de petentul - persoană vătămată G cu domiciliul ales la Liga Democratică pentru din România cu sediul în B, sector 3,- - 123, împotriva Referatului nr. 373/VIII/1/2006 din 15 decembrie 2006 întocmit de Serviciul Teritorial Ploiești din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, confirmată prin Rezoluția nr. 71/II/2/2007 din 08 februarie 2007 emisă de procurorul șef al unității de parchet, ca nefondată.
Menține soluția de clasare a lucrării înregistrate la data de 23 august 2006, sub nr. 373/VIII/1/2006.
Obligă petentul la plata sumei de 30 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru petentul-persoană vătămată de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 05 martie 2008.
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.EN
Tehnored.MP
2 ex/25 martie 2008
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu
