Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 38/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 38/PI/2008
Ședința publică din 21 mai 2008
PREȘEDINTE: Țarcă Gabriela Sferle Monica președintele secției
Procuror: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare plângerea împotriva actelor procurorului formulată de petentul.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit petentul și intimatele - și.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra plângerii.
Procurorul a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, arătând că, așa cum rezultă și din actele premergătoare efectuate în cauză, intimatele nu se fac vinovate de săvârșirea infracțiunilor reclamante, îndeplinindu-și doar atribuțiile de serviciu.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii împotriva actelor procurorului de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția din 6 februarie 2008, dată în dosarul nr. 21/P/2008, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa dispus, în baza art. 228 alin. 4 și art. 10 lit. a Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de - - prim procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd în ce privește săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art. 246 Cod penal.
În motivarea rezoluției s-a arătat că, prin plângerea înregistrată la 28 ianuarie 2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, petentul a solicitat efectuarea de cercetări penale față de cele două intimate, în ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, susținând că, intimata -, care a participat, în calitate de procuror de ședință, la judecarea dosarului penal nr- al Tribunalului Bihor, având ca obiect recursul penal declarat de către acesta împotriva sentinței penale nr. 129/2007 a Judecătoriei Aleșd și intimata, care a soluționat dosarul nr. 391/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, în care a fost cercetat făptuitorul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal, și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, cauzându-i, în acest mod, o vătămare a intereselor sale legale.
Procurorul, examinând actele premergătoare efectuate în cauză, a reținut că, în 19 iunie 2006, partea vătămată a depus la Postul de Poliție Vadu plângere penală împotriva făptuitorului pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare în posesie, prev. și ped. de art. 220 alin. 1 Cod penal, iar din actele de cercetare efectuate în cauză de organele de poliție, sub supravegherea procurorului, a rezultat că, a cumpărat, încă din anul 1971 terenul învecinat cu cel al lui și de atunci l-a folosit, pe același amplasament, fără să aibă neînțelegeri cu fostele proprietare și. S-a reținut că neînțelegerile au apărut doar după ce a cumpărat acel teren, învecinat cu cel al lui, de la cele două vânzătoare și, fără ca acel teren să fi fost identificat în mod exact și fără a fi măsurat.
În cursul cercetărilor penale, organele de cercetare penală i-au pus în vedere lui că, pentru clarificarea acestor neînțelegeri, este necesară efectuarea unor măsurători de către un expert topograf și deși inițial acesta a fost de acord, ulterior a revenit, refuzând efectuarea unor noi măsurători și invocând două schițe de identificare a imobilului, întocmite în anul 2004. S-a mai reținut că poziția făptuitorului a fost aceea că, în cazul efectuării unor măsurători autorizate, este de acord să elibereze suprafața de teren pe care susține că o ocupă.
Procurorul de caz a reținut că, atâta vreme cât aceste măsurători nu s-au făcut și cum făptuitorul ocupa și folosea acest teren încă din anul 1971, fiind convins că este îndreptățit în acest sens, în mod legal procurorul a dispus, prin rezoluția 391/P/2006 din 7 decembrie 2006, conformarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d Cod procedură penală, lipsind latura subiectivă în ce privește săvârșirea infracțiunii de tulburare în posesie.
S-a mai reținut că, împotriva acestei soluții, în baza dispozițiilor art. 278 Cod procedură penală, a depus, în condițiile art. 278 Cod procedură plângere, care a fost respinsă de prim procurorul parchetului, prin rezoluția nr. 11/VIII.1/2007 din 15 februarie 2007 și că, plângerea formulată în condițiile art. 278/1 Cod procedură penală și adresată Judecătoriei Aleșd, a fost de asemenea respinsă ca nefondată, prin sentința penală nr. 129/2007, pronunțată în dosarul nr-. Recursul declarat de petent împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia penală nr. 173/R/2007 a Tribunalului Bihor, iar la judecarea acestei căi de atac a participat ca și procuror de ședință intimata -, la acea dată prim procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor. S-a reținut că, așa cum rezultă din xerocopia încheierii din 2 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor - secție penală, precum și din xerocopia deciziei penale nr. 713/R/2007 a aceleiași instanțe, concluziile procurorului de ședință au fost temeinice și legale, fiind de altminteri împărtășite și de instanța de judecată.
S-a concluzionat în sensul că, față de aceste împrejurări, nu se poate reține că procurorii - și și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, astfel că infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor reclamată de nu există în materialitatea sa, în speță fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluții a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, ca neîntemeiată.
Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere, în condițiile art. 278/1 Cod procedură penală, petentul, plângere pe care a adresat-o acestei instanței și prin care a solicitat infirmarea rezoluției, pe care a apreciat-o ca fiind nelegală, netemeinică și incompletă.
În motivarea plângerii sale petentul a arătat că, intimata, pentru a confirma soluția de neîncepere a urmăririi penale față de numitul, sub aspectul comiterii infracțiunii de tulburare în posesie, nu a efectuat nici un fel de verificări privind declarațiile acestuia și nici a documentelor depuse la dosar. Mai mult de atât, nu s-a observat că infracțiunea reclamată este prevăzută în Legea nr. 169/1997, care modifică și completează Legea nr. 18/1991, omițând să menționeze legea unde este prevăzută infracțiunea și să facă verificări cu privire la îndeplinirea cerințelor acestui text de lege.
S-a mai arătat că nici procurorul și nici instanțele nu au ținut seama de faptul că plângerea sa nu s-a bazat pe motivul lipsei unor măsurători, ci pe acela că, între suprafețe înscrise în acte și cele folosite există o discrepanță. Mai mult de atât, procurorul de ședință nu s-a sesizat din oficiu cu privire la existența infracțiunii de fals în declarații a numitului, probată de petent cu documente.
S-a cerut să se constată că numitul deține, în mod real, o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisă în titlul de proprietate și că cel puțin o parte din acea suprafață de teren folosită abuziv prin mutarea mejdiei îi aparține tabular, solicitând ca instanța să dispună măsurarea terenului în litigiu de către un expert topograf.
Examinând plângerea formulată de petent prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, curtea constată că aceasta este nefondată și o va respinge ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Se impune precizarea că, pentru verificarea susținerilor petentului, la dosarul cauzei s-a atașat și dosarul nr. 391/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, având ca obiect plângerea formulată de petent împotriva numitului, sub aspectul comiterii infracțiunii de tulburare în posesie, plângere soluționată prin rezoluția din 7 decembrie 2006, dată de intimata.
Din examinarea tuturor actelor și lucrărilor de la dosar, curtea reține că în activitatea celor doi magistrați reclamați nu se pot identifica acte de abuz în serviciu, prin care să fie vătămate interesele legitime ale petiționarului.
Astfel, intimata, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul nr. 391/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, a confirmat, prin rezoluția din 7 decembrie 2006, propunerea de neîncepere a urmăririi penale în cauză, formulată de organele de cercetare penală, soluție menținută de altfel de instanța de judecată, respectiv de Judecătoria Aleșd care, prin sentința penală nr. 129/2007, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva acestei rezoluții.
Intimata -, participând ca procuror de ședință la judecarea recursului declarat de petent împotriva sentinței penale mai sus arătate, a pus concluzii de respingere a recursului, iar Tribunalul Bihor, prin decizia penală nr. 713/R din 8 noiembrie 2007 respins ca nefondat recursul petentului.
De altminteri, este de precizat că un act îndeplinit de un magistrat cu ocazia exercitării competențelor sale specifice nu poate constituie temei al răspunderii penale.
Aspectele învederate de petent în plângerea adresată acestei instanțe, referitoare la terenul din litigiu, nu pot fi analizate în acest cadru procesual, instanța neavând competența de a dispune efectuarea unei expertize topografice, iar petentul, pentru a-și lămuri situația, poate promova o acțiune civilă, în cadrul căreia să solicite efectuarea unei expertize topografice.
Este adevărat că, prin Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, art. 87 din această din urmă lege a fost modificat în sensul căocuparea în întregime sau în parte a terenurilor de orice fel, înființarea sau mutarea semnelor de hotar și a reperelor de marcare, fără aprobarea primită în condițiile legii, sau refuzul de a elibera terenul astfel ocupat fără drept constituia infracțiune, dar în actuala reglementare a Legii nr. 18/1991 acest articol are nr. 108 și a fost abrogat de art. 14 al art. I din Titlul IV din Legea nr. 247/2005.
Față de cele ce preced, curtea apreciază că soluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată în cauză este temeinică și legală, condiții în care, în temeiul dispozițiilor art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, va respinge ca nefondată plângerea petentului care, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, să dispună obligarea petentului la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondată plângerea formulată de petentul,. în Vadu,-, jud. B, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 6 februarie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA în dosarul nr. 21/P/2008, menținută prin rezoluția din 10 martie 2008 procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și menține rezoluția atacată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, dispune obligarea petentului la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu părțile.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 mai 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
red. sentință -
dact. 2 ex. 26.05.2008, pc
Președinte:Țarcă Gabriela Sferle MonicaJudecători:Țarcă Gabriela Sferle Monica
