Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 4/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA PENALĂ NR. 4/
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
Președinte: dr. G - -președinte instanță
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare plângerea formulată de petiționara împotriva Ordonanței din 23 septembrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 5 ianuarie 2010, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, apoi în urma deliberării instanța a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra plângerii penale formulate;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin încheierea din 1 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul civil nr-, având ca obiect contestație la executare formulată de, s-a dispus înaintarea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în vederea efectuării de cercetări, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals cu ocazia încheierii contractelor de împrumut cu numerele 2490 din 3 iulie 2006 și 3445 din 25 octombrie 2006, autentificate de notarul public, cu privire la care contestatoarea s-a înscris în fals.
In cele două contracte, se menționează că a împrumutat de la numita sumele de 11.900 lei și, respectiv, 24.500 lei iar pentru că nu și-a îndeplinit obligațiile de restituire la termenele stipulate, s-a procedat la executarea silită prin intermediul executorului judecătoresc.
a formulat contestație la executare, cauză ce a format obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Pitești, iar pe parcursul judecății, s-a înscris, în fals, așa cum s-a precizat, cu privire la cele două contracte.
Intrucât a declarat în fața organului de urmărire penală că o bănuiește de falsificarea celor două contracte pe numita (împrumutătorul), deoarece în cursul anului 2006, când a cunoscut-o, aceasta i-ar fi sustras actele de proprietate și de identitate folosite, apoi, la încheierea celor două contracte de împrumut și în lipsa altor elementele probatorii, parchetul a dispus, față de notarul public, în temeiul dispozițiilor art.10 lit.c Cod pr.penală, neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile reclamate.
Plângerea penală formulată împotriva executorului judecătoresc are ca obiect imputarea săvârșirii de către acesta a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 Cod penal, constând în aceea că a pus în executare silită cele două contracte, fără să existe și o hotărâre judecătorească de obligare a petiționarei la plata sumelor menționate în acestea. In raport de dispozițiile art.372 Cod pr.penală, potrivit cărora executarea se poate face nu numai în temeiul unei hotărâri judecătorești, ci și al oricărui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, așa cum era în speță cazul celor două contracte, parchetul a dispus și referitor la executorul judecătoresc neînceperea urmăririi penale.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale față de notarul public și executorul judecătoresc a fost dată prin ordonanța din 23 septembrie 2009, pronunțată în dosarul nr.224/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Impotriva ordonanței petiționara a formulat, în temeiul dispozițiilor art.278 Cod pr.penală, plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, iar prin rezoluția din 3 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr.785/II/2/2009, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
Impotriva ordonanței procurorului, petiționara a formulat la această instanță, în temeiul dispozițiilor art.278/1 Cod pr.penală, plângere, susținând, de această dată, că numai notarul public se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reclamate, constând în neîndeplinirea obligațiilor de serviciu, în sensul că nu a verificat identitatea persoanelor cu ocazia încheierii celor două contracte de împrumut. S-a solicitat, sub acest aspect, "verificări suplimentare...o reaudiere cu respectarea procedurii penale, întrucât, inițial, tot ce apare în declarația dactilografiată s-a scris fără ca eu să citesc sau să mi se citească și să cunosc ce s-a consemnat; o nouă declarație...o expertiză grafologică pentru analiza semnăturilor de pe cele două contracte..." (2 din dosarul instanței).
Ca atare, a solicitat petiționara, începerea cercetării penale, de această dată numai împotriva notarului public.
Privitor la executorul judecătoresc, petiționara nu face nici o referire la netemeinicia soluției în ceea ce-l privește, deși atacă cu plângere în integralitate ordonanața de neîncepere a urmăririi penale, care îl vizează și pe acesta.
Verificând ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei precum și a înscrisurilor noi prezentate, în sensul dispozițiilor art.278/1 alin.7 din Codul d e pr.penală, se constată că plângerea este neîntemeiată și va fi respinsă în consecință.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale față de notarul public și de executorul judecătoresc a avut drept fundament actele întocmite de organul de urmărire penală, în principal declarația dată de petiționară la data de 3 septembrie 2009 (10 dosar parchet), în care menționează că i-a sustras din locuință, în cursul anului 2006, mai multe bunuri (inel din aur etc.) precum și contractul de proprietate al apartamentului și cartea de identitate, precizând, în continuare: "consider că aceasta cu actele sustrase s-a prezentat la notarul public și a împrumutat în numele meu sumele de bani și tot ea este cea care mi-a contrafăcut semnătura pe cele două contracte și nu notarul public care nu are nici o contribuție în acest sens".
Este inexplicabil faptul că, petiționara nu a făcut plângere la poliție împotriva numitei pentru sustragerea bunurilor și actelor respective, precizând în declarație: "nu am făcut sesizare la organele de anchetă pentru fapta de furt, însă am sunat-o pe respectiva pe telefonul mobil și i-am spus să-mi aducă înapoi bunurile sustrase".
Declarația dată de petiționară, chiar neolografă, constituie mijloc de probă, în sensul dispozițiilor art.75 din Codul d e pr.penală, deoarece se coroborează cu cele două contracte de împrumut autentificate de notarul public.
De fapt, acuzele principale sunt aduse de petiționară numitei, căreia i se impută furtul actelor și înșelarea bunei-credințe a notarului public cu ocazia solicitării autentificării celor două contracte de împrumut, afirmații făcute atât în plângerea adresată parchetului cât și în cea adresată instanței și, nu în ultimul rând, în declarația la care s-a făcut referire.
Infracțiunile imputate notarului public, respectiv cele de fals intelectual în înscrisuri oficiale și uz de fals nu se pot săvârși, sub aspecte subiectiv, decât cu forma de vinovăție a intenției, prevăzută de art.19 din Codul d e pr.penală, ceea ce nu s-a făcut dovada în speță, așa cum de fapt, implicit, precizează și petiționara în declarația dată.
Tot astfel, și infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 Cod penal, imputată executorului judecătoresc, nu se poate săvârși decât cu forma intenției, ceea ce lipsește în prezenta cauză. In plus, executorului judecătoresc nu i se poate imputa, legal, faptul că a pus în executare cele două contracte de împrumut, întrucât acestea constituiau titluri executorii în sensul dispozițiilor art.372 Cod pr.penală; sub acest aspect este nefondată susținerea petiționarei, privitoare la faptul că acesta nu putea pune în executare decât hotărâri judecătorești.
Solicitarea de noi probe, respectiv reaudierea petiționarei și o expertiză grafologică, vine în distonanță cu dispozițiile art.278/1 alin.7 din Codul d e pr.penală, potrivit cărora "judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate".
Față de considerentele expuse, se va respinge ca nefondată plângerea, în temeiul dispozițiilor art.278/1 alin.8 lit.a Cod pr.penală, constatându-se că soluția de neîncepere a urmăririi penale dată prin ordonanța atacată, este legală și temeinică.
Pe cale de consecință va fi obligată petiționara, în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționara, domiciliată în municipiul P, str:- -, bloc 53,.A,.13, -, împotriva ordonanței din 23 septembrie 2009, dată în dosarul nr.224/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Obligă pe petiționară la 25 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
dr.Gh.-
Grefier,
Red.Gh.-
Tehnored.
Ex.2/14 ianuarie 2010
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu
