Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 40/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR.40/2009
Ședința publică din 03 iunie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Delia Purice președinte secție penală
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin:
, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare plângerea penală formulată de petentul, împotriva rezoluției procurorului din 18 februarie 2009 dată în dosar nr.244/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, menținută prin rezoluția procurorului general din 03 aprilie 2009, dată în dosar nr.237/II/2/2009 al aceluiași parchet, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții și, ambii din cadrul Poliției Mun.T, cercetați sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.246 pen. și amenințare, prev.de art.193 pen. toate cu aplicarea art.33 lit.a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al petentului, av., în substituirea av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și intimații și, lipsă fiind petentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea plângerii.
Apărătorul petentului solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale, conform art.2781alin.8 lit.b pr.pen. pentru motivele arătate în memoriul depus la dosar. În fapt, arată că la data de 20.05.2008 petentul a apelat numărul de urgență 112, solicitând intervenția organelor de poliție, întrucât în farmacia sa, se afla un cetățean în stare de ebrietate, căruia, datorită faptului că nu avea rețetă, nu i-a putut elibera medicamentul solicitat, astfel că acesta a început să se agite, să înjure și să-l amenințe pe petent cu arma pe care o avea asupra sa. În urma apelului său, s-au prezentat intimatul și doi agenți de poliție, care au început să caute în farmacie, fără acordul prealabil al petentului, rețeta pe care cetățeanul spunea că a avut-o, dar că petentul ar fi aruncat-o la gunoi. Intimatul a încălcat drepturile petentului, în mod abuziv intrând în spațiul destinat farmaciștilor și executând o percheziție fără mandat. Nemulțumit de prestația echipajului, petentul a dorit să formuleze o plângere penală, ocazie cu care s-a deplasat la sediul poliției, unde a fost întâmpinat cu dispreț de către ofițerul de serviciu care a refuzat să-i spună numele celor care s-au deplasat în urma apelului său, la farmacie. Soluția procurorului are la bază în exclusivitate declarațiile făptuitorilor și a subalternilor acestora, fiind deci, evident, că nu s-a putut face o apreciere corectă a faptelor. De altfel au fost respinse probe care puteau duce la stabilirea adevărului în cauză. Sub aspectul probelor, acestea ar fi putut fi mai ample, în sensul că s-ar fi putut solicita caseta cu înregistrarea camerei de supraveghere video de la sediul poliției care ar fi putut confirma cele spuse de petent, referitor la tratamentul înjositor la care a fost supus. Pentru lămurirea aspectelor invocate de petent, se impune trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimații și.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea plângerii formulate de petent ca neîntemeiată și menținerea rezoluțiilor procurorului ca fiind legale și temeinice. Au fost audiați 6 ofițeri de poliție din cadrul Poliției Mun.T, cei doi făptuitori și petentul, însă din aceste declarații nu au reieșit indicii că s-ar impune începerea urmăririi penale față de intimați. Infracțiunile sesizate de petent nu au fost susținute de actele premergătoare efectuate în cauză, astfel că soluția procurorului din 18 februarie 2009 și menținută prin rezoluția procurorului general din 3 aprilie 2009 este legală și temeinică, solicitând respingerea plângerii și obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Intimatul solicită respingerea plângerii și menținerea rezoluției atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că la data de 25 aprilie 2008, s-a deplasat la farmacia petentului, urmare a dispoziției ofițerului de serviciu pentru a aplana un scandal. Ajuns la fața locului, a găsit un ofițer din cadrul Ministerului Apărării Naționale foarte revoltat împotriva petentului, întrucât acesta din urmă i-a vândut cu puțin timp în urmă, medicamente pentru unul din copiii săi, iar flaconul era pentru adulți, motiv pentru care a fost nevoit să ducă copilul la spital. Ofițerul s-a prezentat la farmacie cu bonul cu care a cumpărat medicamentele, însă petentul i-a luat bonul și l-a aruncat în coșul de gunoi și nu mai recunoștea că i-a vândut acel medicament. Având în vedere că nu au existat martori la conflictul dintre cei doi și că nu sunt probe în favoarea niciunuia, i-a adus la cunoștință petentului că se poate adresa cu plângere împotriva ofițerului pentru distrugere și amenințare, iar subofițerului i-a recomandat să se adreseze Colegiului Medicilor și Farmaciștilor. Nu a amenințat pe niciuna dintre părți și a intrat în spațiul privat al farmaciei, având acordul farmacistului. Nu a făcut pe nimeni hoț și nu a jignit pe nimeni. Pentru aceste motive, solicită respingerea plângerii.
Intimatul solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea rezoluțiilor atacate ca fiind legale și temeinice. Arată că a trimis un echipaj de poliție la farmacie pentru a aplana un conflict, după care petentul a venit la sediul poliției pentru a cere informații cu privire la identitatea persoanelor care făceau parte din echipaj. Nu a putut oferi datele solicitate pentru că este vorba de un secret de serviciu. Nu a avut nicio discuție injurioasă cu petentul și nu s-a purtat abuziv.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față,
În baza lucrărilor din dosar, curtea constată că petiționarul a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj trimiterea în judecată în urma efectuării urmăririi penale a comisarului șef și a subinspectorului, ambii din cadrul Poliției municipiului T, pentru săvârșirea infracțiunilor de: abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.246 pen. și amenințare prev.de art.193 pen. toate cu aplicarea art.33 lit.a pen.
În esență, infracțiunile ar consta în aceea că cei doi polițiști la data de 25 aprilie 2008 l-au amenințat pe partea vătămată, s-au purtat abuziv cu el, l-au jignit și cu știință nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu ce le reveneau.
În plângerea penală formulată, petentul precizează că a avut în farmacia personală un incident, cu un cetățean, cadru militar, persoană care i-a adresat amenințări, condiții în care a apelat numărul de telefon 112 și a solicitat Poliției T sprijin, dar polițiștii care s-au deplasat la fața locului, în speță, făptuitorii, în loc să-i acorde sprijin, au avut o atitudine necorespunzătoare față de acesta.
Prin rezoluția din 18 februarie 2009 dată în dosar 244/P/2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluja dispus neînceperea urmăririi penale în cauză în temeiul art.228 și art.10 lit.d proc.pen. apreciind că nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală fiind aplicabile prevederile art.10 lit.d proc.pen.
S-a reținut de către procurorul cauzei că actele premergătoare începerii urmăririi penale la plângerea penală formulată de, nu constituie fapte de abuz de funcție din partea polițiștilor - și, și nici de amenințare și nici de purtare abuzivă.
Procurorul a reținut că petentul este cetățean sirian domiciliat în C-N, și totodată administrator al Farmaciei din T, a formulat plângere penală împotriva comisarului șef și a subinspectorului ambii din cadrul Poliției T, sub aspectul comiterii infracțiunilor de amenințare prev.de art.193 pen.și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 pen.
În plângerea formulată, petentul învederează că la 25 aprilie 2008, în farmacia sa a avut un incident cu o persoană, persoană care l-a amenințat astfel că acesta a apelat numărul de urgență 112 la Poliția T, iar polițiștii care s-au prezentat la fața locului, făptuitorii din prezenta cauză în loc să-i acorde sprijin l-au amenințat, s-au purtat abuziv și l-au jignit.
a dirijat la fața locului o patrulă mobilă formată din agenții A și precum și șeful Biroului ordine publică din cadrul Poliției T, comisar șef -.
Pententul precizează că datorită faptului că a fost amenințat de către polițiștii prezenți la fața locului, s-a deplasat la sediul Poliției T pentru a depune reclamație scrisă împotriva organelor de cercetare penală prezente la farmacia pe care o administrează, iar la sediul poliției, făptuitorul a refuzat să-i comunice numele și funcția colegilor care au fost prezenți în farmacie, astfel că au formulat prezenta plângere sub aspectul infracțiunii vizate de art.246 pen.
Procurorul reține că din rapoartele întocmite de către agenții de poliție prezenți la fața locului, rezultă că la data de 25 aprilie 2008 în timp ce se aflau cu autoturismul de serviciu și cu echipa de intervenție din schimbul I, au fost dirijați de către ofițerul de serviciu să se deplaseze la farmacia petentului pentru aplanarea unui scandal.
Ajunși la fața locului, polițiștii au găsit în stradă, în fața farmaciei un subofițer de armată, echipat în ținută militară, revoltat că petentul, farmacistul în spelă, i-a vândut pentru copilul său în vârstă de 7 zile, medicamente pentru tratarea unor afecțiuni oftamologice, medicamente ce erau destinate însă unor persoane mai mari de 14 ani, condiții în care minorului i s-a declanșat o alergie, fiind transportat la spital.
Cu această ocazie, subofițerul de armată le-a declarat polițiștilor că a prezentat farmacistului bonul de vânzare al medicamentului, bon pe care acesta l-a luat și l-a aruncat în coșul de gunoi, nemairecunoscând că i-a vândut medicamentele în cauză, sunând la poliție, cu motivarea că este agresat de cumpărător.
, a învederat organelor de poliție că nu l-a agresat pe farmacist și acesta este motivul pentru care a și așteptat sosirea organelor de poliție pentru clarificarea situației.
Având în vedere susținerile petiționarului cât și ale subofițerului de armată, făptuitorul i-a solicitat farmacistului să verifice coșul de gunoi, după care negăsind în interiorul acestuia vreun bon sau altă rețetă, polițistul i-a arătat subofițerului de armată conținutul coșului și l-a sfătuit totodată pe farmacist să depună o plângere la Poliția T, iar pe lucrătorul MAPN să sesizeze Colegiul medicilor și farmacistilor.
Întrucât situația s-a calmat, făptuitorii din prezenta cauză s-au reîntors în acțiunea de patrulare iar subofițerul MAPN a plecat de la farmacie.
Nemulțumit de prestația polițiștilor petentul s-a deplassat la sediul Poliției T, unde a solicitat să i se comunice numele și funcția echipajului deplasat la fața locului, iar la refuzul ofițerului de serviciu care i-a comunicat să depună plângere penală întrucât cunoaște persoanele care s-au deplasat la fața locului, petentul a început să facă scandal, fiind nevoit să intervină și subcomisarul, care la acea dată era ofițer de serviciu din partea conducerii.
Acesta a încercat să-l liniștească pe petent care era agitat și nemulțumit pentru faptul că ofițerul de serviciu subinspectorul, i s-a adresat cu apelativul "dumneata" și nu "dumneavoastră".
Procurorul de caz a concluzionat că plângerea petentului este neîntemeiată, polițiștii procedând în mod legal, aplanând un conflict, fără a săvârși vreo infracțiune, respectiv amenințare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Împotriva rezoluției procurorului din 18 februarie 2009, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetulului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, iar prin rezoluția din 3 aprilie 2009 procurorul ierarhic superior a respins-o ca neîntemeiată, arătând că din analizarea dosarului nu se poate reține vinovăția lucrătorilor de poliție, nefiind vătămate interesele legale ale petentului, nedovedindu-se că acesta ar fi fost amenințat de lucrătorii de poliție și nici că aceștia ar fi avut vreo purtare abuzivă față de petent sau că și-ar fi încălcat cu știință atribuțiile de serviciu.
Procurorul general arată că activitățile polițiștilor reclamați, nu sunt de natură infracțională.
S-a statuat că afirmațiile petiționarului nu se coroborează cu actele premergătoare efectuate în speță, și ele nu sunt de natură a înlătura declarațiile martorilor audiați, respectiv a 6 lucrători de poliție din cadrul Poliției
Comportamentul pretins abuziv al polițiștilor, a fost examinat în principal prin prisma prevederilor art.246 pen.
Ceea ce rezultă în afara oricărui dubiu este aceea că nu au fost vătămate interesele legale ale petentului și nu s-a dovedit încălcarea cu știință de către făptuitori a atribuțiilor de serviciu nici vreun comportament amenințător sau abuziv al acestora față de cetățeanul sirian.
S-a concluzionat astfel, că cei doi polițiști nu se fac vinovați de infracțiunile imputate de petent.
Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe art.2781proc.pen. petentul, a formulat plângere.
Petentul a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la Parchetul Curții de Apel Cluj, în vederea începerii urmăririi penale, împotriva comisarului șef și a subinspectorului, ambii din cadrul Poliției T, pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 pen. amenințare prev.de art.193 pen., toate cu aplicarea art.33 lit.a pen.
În plângerea penală din 21 mai 2008 de la Poliția T, petentul a arătat că se va constitui parte civilă în fața instanței, fără a preciza suma, cu titlul de daune morale ca efect al comiterii infracțiunilor de către cei doi făptuitori.
În fața instanței apărătorul ales al petentului nu a mai susținut acest capăt din plângere.
Curtea examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Plângerea adresată instanței de judecată competente, prin care persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art.275-278 din Codul d e procedură penală, are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art.2781din Codul d e procedură penală, de natură a da eficiență dispozițiilor art.21 din Constituția României și art.13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate.
Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă, regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.
Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.
În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art.2781alin.8 din Codul d e procedură penală.
Curtea reține că plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior și apoi, în caz de respingere, instanței de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul în plângerea inițială cu care a sesizat parchetul.
Examinând dosarul cauzei, se constată că în speță actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunii cu a cărei săvârșire organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile reglementate în art.10 din Codul d e procedură penală, în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și, respectiv, declanșarea procesului penal se dispune când urmărirea penală este de competența procurorului, neînceperea acesteia.
În cazul contestării acestei soluții, prin formularea plângerii prevăzute de art.2781din Codul d e procedură penală, controlul judecătoresc privește temeinicia rezoluției în raport de cercetările efectuate.
După cum rezultă din însăși denumirea lor, actele premergătoare, la care face referire textul art.224 proc.pen. preced începerea urmăririi penale și sunt efectuate anume în vederea acestei începeri.
Curtea examinând probatoriul administrat și depus la dosar reține că acesta nu demonstrează existența infracțiunilor reclamate de petent în sarcina celor doi polițiști și drept urmare, apreciază că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 18 februarie 2009 dată în dosar 244/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, confirmată de procurorul general prin rezoluția din 3 aprilie 2009 a aceluiași parchet, cu nr.237/II/2/2009 este temeinică și legală.
Infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art.246 pen. constă în fapta funcționarului public, care cu intenție, efectuându-și atribuțiile de serviciu în mod incorect provoacă o vătămare intereselor legale ale unei persoane fizice.
Potrivit art.193 pen.amenințarea constă în acțiunea de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soțului, ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze.
Din verificarea ansamblului actelor premergătoare existente la dosar, curtea constată că în cauză nu sunt indicii și elemente care să justifice existența relei credințe a polițiștilor, cu ocazia deplasării la farmacia administrată de petent pentru aplanarea conflictului invocat de acesta.
Împrejurarea că polițistul i-a sugerat petentului să formuleze plângere împotriva subofițerului MAPN, iar funcționarului din armată să sesizeze Colegiul medicilor și farmacistilor, nu înseamnă că a comis acte abuzive.
Curtea de Apel Cluj, la rândul său în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor dosarelor parchetului, constată că, nu rezultă existența faptelor reclamate de către petent în sarcina făptuitorilor deoarece aceștia și-au exercitat atribuțiile de serviciu, cu respectarea prevederilor legale.
Astfel, curtea consideră, că în mod corect și motivat s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de făptuitorii și pentru infracțiunile mai sus arătate, potrivit art.228 alin.6 rap.la art.10 lit.d proc.pen.
Din actele de la dosar rezultă că cei doi făptuitori s-au prezentat conform atribuțiilor de serviciu la locul unde a fost reclamat incidentul, au stat de vorbă cu părțile implicate în conflict și l-au aplanat, respectând dispozițiile legale ce le reveneau conform statutului polițistului.
Potrivit art.129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
Declanșarea unor plângeri penale împotriva polițiștilor, pentru măsurile dispuse sau nu într-un dosar, nu poate determina trimiterea în judecată penală, în absența unor probe din care să rezulte săvârșirea unor infracțiuni.
Ori, în speță, nu s-a efectuat nici o probă în acest sens, de către petent, astfel încât, în mod corect, procurorii nu au reținut comiterea infracțiunilor reclamate.
Calea plângerii prev.de art.2781proc.pen.la care a recurs petentul nu a fost instituită de legiuitor, pentru a se ocoli sau, pentru a fi ignorate căile ordinare de atac prevăzute de lege, împotriva unei hotărâri judecătorești greșite și nici nu a fost elaborată, pentru determinare la declanșarea abuzivă de litigii penale și nici nu s-a instituit o nouă cale de atac ordinară.
În acest context, nemulțumirile părților dintr-un proces cu referire la modul concret de soluționare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva polițiștilor care au efectuat acte premergătoare în cauză.
În fine, reexaminându-se actele premergătoare, întocmite de parchet, curtea reține că infracțiunile reclamate de petent nu îndeplinesc elementele constitutive ale acestora, nedovedindu-se latura subiectivă, din partea făptuitorilor.
Invocarea de către petent a neadmiterii administrării probelor de către procuror, nu poate fi avută în vedere, deoarece administrarea lor vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanțiile procesuale pentru efectuarea unei urmăriri penale complete.
Altfel spus, în etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci doar se fac verificări cu privire la presupuse fapte penale.
În consecință, nefiind început procesul penal, petentul nu a dobândit calitatea de parte vătămată și ca atare nici pe cea de parte civilă, astfel că solicitarea sa de a fi obligați cei doi făptuitori la plata unor sume cu titlu de daune morale, nu poate fi primită, faptele acestora neexistând.
În consecință, curtea va constata că plângerea petentului este nefondată urmând a fi respinsă ca atare și a fi menținută rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 18 februarie 2009 dată în dosar nr.244/P/2008 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi polițiști, rezoluție menținută prin cea a procurorului general din 3 aprilie 2009 dată în dosar 237/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, conform art.2781alin.8 lit.a proc.pen.
Se va respinge constituirea de parte civilă formulată de către petent față de făptuitori.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.petiționarul va achita statului 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, cu domiciliul procesual ales în C-N,-,.7 la sediul Societății Civile de Avocați " & Asociații" și cu reședința în C-N, str.-.-, nr.14, -eyfin,.II,.2,.45, CNP -, împotriva rezoluției procurorului din 18 februarie 2009, dată în dosar nr. 244/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, menținută prin rezoluția procurorului general al aceluiași Parchet, din 3 aprilie 2009, dată în dosar nr. 237/II/2/2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții cms.șef și subinspector, ambii din cadrul Poliției municipiului T, cercetați sub aspectul comiterii infractiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.246 Cod penal, și amenințare prev.de art.193 pen. toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
Respinge constituirea de parte civilă formulată de către petent față de făptuitori.
Obligă petentul să achite statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu făptuitorii și de la comunicare cu petentul.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.PD/CA
11.06.2009 - 3 ex.
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice
