Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 40/
Ședința publică din 15 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: Dr. - - - - președinte instanță
JUDECĂTOR 1: Mirela Sorina Popescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de petiționarul, împotriva sentinței nr.117/F din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul petiționar personal, lipsind intimații.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul arată că la termenul anterior a depus o cerere de probatorii, prin care solicită extinderea cauzei și asupra judecătoarei - și schimbarea încadrării juridice a faptei comise de numita.
Recurentul petiționar și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Recurentul petiționar, având cuvântul, solicită admiterea recursului, anularea hotărârilor pronunțate, refacerea situației sau să se extindă încadrarea juridică la infracțiunea de tâlhărie, rămânând valabile probele solicitate.
Totodată, solicită trimiterea cauzei la procuror pentru a extinde cercetările în cauză, pentru completarea cercetărilor sau extinderea de către instanță și asupra judecătoarei și audierea minorului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea deciziei atacate ca fiind legale și temeinice, apreciind că soluția adoptată de procuror este legală și temeinică. Arată că nu se impune trimiterea cauzei la procuror pentru extinderea procesului penal și nici nu se impune audierea martorului. Petiționarul poate formula o nouă plângere în care poate să-și susțină interesele.
Recurentul - petiționar arată că va depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.117/F din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s- respins ca nefondată plângerea formulată de către petentul, domiciliat în comuna, sat Izvorul, județul V, împotriva rezoluției din 25 iulie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 19/P/2008 și s-a menținut rezoluția atacată, fiind obligat petentul la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 27 august 2008, formulat plângere petentul, împotriva rezoluției din 25 iulie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.19/P/2008.
Prin plângere, petentul a susținut, în esență, că rezoluția este nelegală și netemeinică, că în mod nelegal Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea nu a dispus începerea urmăririi penale și trimiterea în judecată a intimaților și - agenți de poliție în cadrul Postului de Poliție și, județul V, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prevăzute de art.215 alin.1 și 3, art. 246, art.264, art.288 și art.291 Cod Penal.
Petentul, în plângerile formulate la parchet, a arătat că intimații, cu ocazia instrumentării dosarului nr.1724/P/2004, împotriva numitei, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 260 alin.1 Cod penal, nu au îndeplinit toate actele de cercetare penală sau le-au îndeplinit în mod defectuos, favorizând-o pe, iar intimatul l-a indus în eroare pe petent și nu a administrat toate probele cerute de acesta.
Tribunalul a constatat că petentul a formulat plângere împotriva numitei, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, cauza fiind înregistrată pe rolul Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu sub nr.1724/P/2004, susținând că aceasta a fost audiată într-un dosar penal în care petentul avea calitatea de inculpat, iar părți vătămate erau și.
Actele premergătoare în acest dosar au fost efectuate de către intimați, care au întocmit un referat cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale împotriva numitei.
Soluția dată în acel dosar a fost confirmată de către Judecătoria Horezu prin sentința penală nr.1144/2006, pronunțată în dosarul nr. 2156/2006, soluție rămasă definitivă prin nerecurare.
În acest dosar, au fost examinate de către instanță toate actele premergătoare efectuate de intimați și prin soluția instanței acestea au fost confirmate, nereținându-se încălcarea de către intimați a nici unei dispoziții legale. Din nici o probă nu rezultă că intimații și să fi săvârșit infracțiunile pentru care petentul a formulat plângere și anume, înșelăciune, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, solicitând casarea sentinței și desființarea rezoluției procurorului, urmând să fie trimisă cauza la parchet pentru a se extinde cercetarea penală și cu privire la judecătoarea - și pentru a se schimba încadrarea juridică a faptei săvârșită de intimata, din infracțiunea de mărturie mincinoasă în infracțiunea de tâlhărie, săvârșită împreună cu alte două persoane. De asemenea, petiționarul-recurent a solicitat desființarea înscrisurilor oficiale întocmite în celelalte dosare ce au avut ca obiect plângerile sale și refacerea cercetării.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat și urmează a-l respinge, pentru considerentele ce vor fi redate în continuare.
Obiectul prezentei cauze îl constituie recursul împotriva sentinței prin care a fost soluționată plângerea formulată de petiționarul-recurent, împotriva rezoluției nr.19/P/2008 din 25 iulie 2008 Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Prin acea rezoluție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agenții de poliție și, care au fost cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.246 Cod penal, în legătură cu activitatea pe care au desfășurat-o în cauza nr.1724/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu, în care fusese reclamată pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, tot de către petiționar.
Conform art.278/1 alin.1 Cod pr.penală, judecătorul poate fi învestit să verifice în tot sau în parte dispozițiile procurorului de netrimitere în judecată, iar limitele judecării plângerii împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului depind de cadrul procesual fixat inițial prin plângerea părții vătămate.
Cum petiționarul a formulat plângere împotriva celor doi agenți de poliție pentru mai multe infracțiuni, respectiv pentru favorizarea infractorului, fals în înscrisuri oficiale și abuz în serviciu, analizând activitatea celor doi presupuși făptuitori, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art.246, 264, 288, 291 și 215 Cod penal.
Așa cum corect s-a reținut și în rezoluție și în sentința recurată, activitatea lucrătorilor de poliție a fost supusă controlului procurorului și a fost implicit confirmată de către instanțele de judecată care au respins plângerea împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea.
De asemenea, sub aspect obiectiv, examinându-se probatoriul administrat în cauză, nu s-a constatat săvârșirea nici uneia dintre infracțiunile reclamate.
Date fiind limitele impuse de procedură cu privire la judecarea unei plângeri împotriva rezoluției procurorului, nu se poate, așa cum solicită recurentul, să se schimbe încadrarea juridică a faptei numitei, deoarece rezoluția atacată în prezenta cauză nu o privea pe aceasta și, în plus, soluția față de ea a dobândit autoritate de lucru judecat conform art.278/1 alin.11 Cod pr.penală.
În acest recurs nu se poate nici extinde cercetarea față de un judecător pentru care nu s-a efectuat urmărirea penală și nu s-a adoptat nici o soluție de către procuror, acesta nefiind, oricum, competent să efectueze aceste cercetări.
In cazul în care petiționarul consideră că au fost săvârșite și alte infracțiuni de către aceleași persoane care au mai fost cercetate sau că alte persoane au săvârșit în vreun fel abuzuri asupra lui, are deschisă calea plângerii penale adresată organelor de urmărire penală, conform competenței acestora, materială sau după calitatea persoanei.
De asemenea, în procedura plângerii împotriva rezoluției procurorului nu se poate dispune asupra desființării unor înscrisuri, iar acele înscrisuri și rezoluții din dosare distincte, soluționate definitiv în alte cauze ce au fost inclusiv pe rolul instanțelor, nu pot face obiectul unei noi analize în prezenta cauză.
Constatându-se că, în esență, petiționarul nu este nemulțumit de soluția dată față de cei doi agenți de poliție, ci de alte aspecte, ce nu au făcut obiectul judecății și considerând că sentința prin care s-a dispus respingerea plângerii împotriva rezoluției de netrimitere în judecată a intimaților și este legală și temeinică, curtea va respinge ca nefondat recursul petiționarului, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală,
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurentul căruia i s-a respins calea de atac promovată, va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - petent, domiciliat în comuna, sat Izvorul, județul V, împotriva sentinței 117/F din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent să plătească 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./ 29 ianuarie 2009
Tehnored. /ex.2
Jud.fond
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Raluca Elena Șimonescu
