Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 419/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.419/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 16 IUNIE 2009
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale
JUDECĂTORI: Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și de făptuitorii, și, agenți de poliție din cadrul Postului de poliție din com. jud.V, împotriva Sentinței penale nr. 78/20.02.2009 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu petentul, domiciliat în com. jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5 iunie 2009, și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțare asupra cauzei, la data de 16 iunie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.78/20.02.2009, TRIBUNALUL VRANCEAa admis plângerea formulată potrivit art. 2781Cod procedură penală de petentul în contradictoriu cu intimații, și.
A desființat rezoluțiile nr. 2092/P/2008 și nr. 1163/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și trimis cauza la același parchet în vederea începerii urmăririi penale față de numiții, și, pentru săvârșirea infracțiunilor de purtare abuzivă, lipsire de libertate, furt calificat și rele tratamente fapte prevăzute de art. 250 Cod penal, art. 189 Cod penal, art. 208-art. 209 Cod penal și art. 267 Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr-, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției din data de 21.10.2008 pronunțată în dosarul nr. 2092/P/2008 al parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, furt calificat, purtare abuzivă și supunerea la rele tratamente, prevăzute de art. 189, art. 208-209, art. 250 și art. 267 Cod penal față de agenții de poliție, și din cadrul Postului de poliție al com., jud.V, precum și împotriva rezoluției nr. 1163/II/2/2008 din 26.11.2008 a parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA de respingere a plângerii formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, arătând că acestea sunt netemeinice și nelegale.
În motivarea plângerii petentul susține că la momentul în care lucrătorii de poliție s-au sesizat cu privire la faptul că ar fi condus un autoturism în stare de ebrietate, nu se afla în trafic ci ieșea dintr-un imobil aparținând lui. Mai mult decât atât, intenția acestora nu a fost la acel moment de a-l testa cu aparatul etilotest sau de a-l conduce la spital pentru recoltarea de probe biologice, ci de a-i solicita să le facă cinste. Faptul că nu a fost oprit în trafic de către organele de poliție este confirmat de depoziția martorei - concubina numitului, cea care l-a condus la poartă în momentul în care a fost acostat de numiți și.
De asemenea, netemeinică este motivarea rezoluției în sensul că lucrătorii de poliție s-au sesizat din oficiu că petentul conducea autoturismul aflându-se în stare de ebrietate.
Așa cum a mai arătat, petentul nu se afla la volan atunci când a fost acostat de organele de poliție, ci ieșea din curtea familiei. Cei doi lucrători de poliție - și nu aveau de unde să cunoască dacă la acel moment era sau nu în stare de ebrietate, deci nu aveau de ce să se fi sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către petent a vreunei contravenții la regimul circulației.
Susținerile lucrătorilor de poliție, cuprinse și în motivarea rezoluției atacate, în sensul că l-au urmărit în trafic și l-au oprit în dreptul SC "" SRL, nu reprezintă realitatea, fapt dovedit prin depoziția martorei care a confirmat faptul că a fost acostat de lucrătorii de poliție în momentul în care a ieșit din curtea acesteia și nicidecum în locul indicat de polițiști.
De asemenea, susținerea că era recalcitrant la data incidentului nu rezultă din depoziția martorei, martoră audiată în speță.
În ceea ce privește testarea alcoolemiei în aerul expirat, petentul face precizarea că nu s-a pus nicio clipă problema testării sale. Mai mult decât atât, testarea sa cu aparatul etilotest nici nu era posibilă deoarece organele de poliție care l-au acostat în fața casei numitului nu aveau un asemenea aparat (fapt ce rezultă chiar din CD-ul invocat în motivarea rezoluției contestate).
Este netemeinică motivarea rezoluțiilor în sensul că nu se justifica prezența unui avocat în momentul în care la sediul postului de poliție a solicitat ca testarea să se facă în prezența unui apărător, deoarece: așa cum rezultă din rezoluțiile atacate scopul pentru care a fost condus în interiorul sediului poliției nu a fost doar acela de a fi testat cu aparatul etilotest, ci și acela de a-i lua o declarație.
Ori, în momentul în care i s-a solicitat să dea o declarație în legătură cu o posibilă faptă săvârșită de petent se naște și dreptul său de a fi asistat de un apărător.
Mai arată că a fost lovit de către șeful postului de poliție chiar în momentul în care a fost introdus în sediu.
Având în vedere comportamentul agresiv al polițiștilor petentului i s-a părut normal să se supună testării cu aparatul etilotest în absența unui apărător. Prin comportamentul lor, lucrătorii din cadrul Postului de poliție i-au încălcat anumite drepturi și consideră că nu avea de ce să se poarte cuviincios cu aceștia.
Mai arată că nu este adevărat că la Spitalul a refuzat să se supună recoltării de probe biologice și că a fost agresiv.
În primul rând precizează că obiectul plângerii îl reprezintă împrejurarea că petentul a fost bătut de către lucrătorii de poliție din cadrul Postului de poliție și nicidecum faptul că a refuzat sau nu să se supună testării cu aparatul alcooltest.
În al doilea rând nu se poate confunda o posibilă atitudine a organelor de poliție de imobilizare a persoanelor recalcitrante cu atitudinea avută de polițiști care l-au bătut în asemenea mod încât a fost transportat de urgență la Spitalul Județean F unde a stat internat 10 zile.
Mai arată că organele de urmărire penală nu au avut în vedere toate probele existente la dosarul cauzei și nu au dat dovadă de rol activ. Se arată că au fost ignorate:
- planșa fotografică existentă la dosar compusă din fotografii realizate la scurt timp după agresiune cât și din perioada când s-a aflat internat în Spitalul de Urgență F;
- certificatul medico-legal nr. 503/P/06.05.2008 prin care se constată că petentul prezenta leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu corpuri și mijloace contondente, leziuni ce pot data din 23.04.2008 și care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale;
- biletul de externare din Spitalul Județean F din care rezultă că a fost internat în perioada 24.04.2008 ora 07.09 - 30.04.2008 ora 15,15 cu diagnosticul politraumatism prin agresiune; traumatism cranio-facial; fractură oase proprii nazale; hematoame periorbitale bilaterale; contuzie toraco-abdominală.
La dosarul cauzei au fost atașate dosarele de urmărire penală nr. 2092/P/2008 și nr. 1163/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, precum și fotocopii ale actelor medicale eliberate pe numele petentului.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 30.05.2008 persoana vătămată a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, jud.V, o plângere împotriva subcomisarului de poliție și agenților de poliție, și, toți din cadrul Poliției comunale, jud.V pentru infracțiunile prevăzute de art. 208-209, art. 250 și art. 267 Cod penal.
În plângere a arătat că la data de 23.04.2008 în jurul orelor 1500, în timp ce efectua o manevră de întoarcere a autoturismului marca 1310 cu nr. de înmatriculare -, a acroșat un gard și un stâlp mic de metal, lovind ușor autoturismul.
Ca urmare a acestui fapt s-a deplasat pe direcția - către biroul de accidente ușoare, în vederea obținerii autorizației de reparație.
Pe drum s-a oprit pentru câteva minute la o familie care locuiește în apropierea Poliției Comunale, jud. În momentul în care a ieșit și dorea să urce în autoturism, a fost interpelat de lucrătorii de poliție și, aceștia spunându-i: "Ce băi, tu nu nicio cinste de Sf.G?," după care i-au solicitat să meargă la sediul poliției.
S-au urcat cu toții în autoturismul său și au plecat către sediul poliției.
În momentul în care au ajuns la Poliția Comunală a intenționat să dea curs solicitării polițiștilor de a le face cinste la barul din imediata vecinătate a postului. Deoarece unul dintre lucrătorii de poliție i s-a adresat pe un ton care l-a deranjat, cum nu avea nicio datorie față de ei, a refuzat să le mai facă cinste, spunându-le că s-a răzgândit. În acel moment, cei doi lucrători de poliție i-au solicitat să intre în post,însă a refuzat întrebându-i care este motivul.
A ieșit din sediul poliției subcomisarul, care l-a lovit puternic cu pumnul în frunte, acest fapt petrecându-se în fața postului. l-a încătușat și l-a băgat cu forța în post. Unul dintre lucrătorii de poliție a venit cu un aparat etilotest și l-a forțat să sufle împingându-i-l în gură. În tot acest timp lucrătorii de poliție l-au amenințat și înjurat.
Văzând că refuză să se supună testării cu aparatul etilotest, lucrătorii de poliție l-au urcat forțat în autoturismul poliției și l-au dus la spital. În timpul deplasării, în autoturism s-au aflat: la volan, pe scaunul din dreapta față, pe bancheta din spate, încadrat de și celălalt lucrător de poliție al cărui nume nu-l cunoaște.
Pe toată durata deplasării a fost încătușat și a fost lovit în zona feței de cei doi lucrători de poliție care îl încadrau pe bancheta din spate.
Când au ajuns la Spitalul, lucrătorii de poliție l-au băgat în cabinetul doctorului de gardă -, moment în care le-a solicitat din nou prezența unui avocat.
În acel moment l-a lovit puternic, în mod repetat, în piept și stomac, iar celălalt lucrător de poliție l-a lovit în zona feței și în cap și l-a trântit la pământ umplându-l astfel de sânge.
În momentul în care au văzut starea în care se află, lucrătorii de poliție au renunțat la ideea de a-i mai recolta probe biologice și i-au dat voie să plece acasă.
În aceeași zi s-a întors la Spitalul, întrucât nu se simțea bine, după care a fost transportat cu salvarea la Spitalul Județean F, unde a fost internat timp de 10 zile.
a mai arătat că la data de 25.04.2008, soția sa s-a deplasat la Poliția Comunală, pentru a ridica autoturismul. Cu acea ocazie lucrătorii de poliție i-au restituit autoturismul, geaca ce se afla pe bancheta din spate și portmoneul ce se găsea în aceasta, din care însă lipseau banii pe care îi avea asupra sa în momentul în care a fost reținut de polițiști și anume 1000 lei și 750 Euro, în bancnote de câte 50 Euro.
Prin ordonanța nr. 1217/P/2008 din 04.06.2008 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEAs -a dispus declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
La data de 20.08.2008 persoana vătămată a solicitat cercetarea lucrătorilor de poliție, și pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 Cod penal, constând în aceea că la data de 23.04.2008 l-au încătușat și i-au îngrădit libertatea de mișcare, deși împotriva sa nu fusese luată nicio măsură preventivă.
Din certificatul medico-legal nr. 503/P din 06.05.2008 emis de Serviciul de Medicină Legală V rezultă că a prezentat leziuni traumatice, leziuni care au putut fi produse prin lovire cu corpuri și mijloace contondente și care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Prin ordonanța nr. 219/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIs -a dispus disjungerea cauzei privind pe agenții de poliție, și cercetați pentru infracțiunile prev.de art. 189, art. 208-209, art. 250 și art. 267 Cod penal și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA.
Cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA sub nr. 2092/P/2008.
Prin rezoluția pronunțată la data de 21.10.2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile de purtare abuzivă, lipsire de libertate, furt calificat și rele tratamente, fapte prev.de art. 250, art. 189, art. 208-209 și art. 267 din Codul penal, față de agenții de poliție, i, și, neexistând elemente din care să rezulte că leziunile pe care le-a suferit au fost provocate de aceștia, iar fapta lucrătorilor de poliție de a-l conduce la Postul de Poliție și la Spitalul nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate. Infracțiunile de furt calificat și rele tratamente nu există.
Această soluție a fost fundamentată pe cercetările efectuate în cauză care au infirmat aspectele sesizate de petent, în sensul că din materialul probator administrat a rezultat o altă situație de fapt.
Astfel, se arată că la data de 23.04.2008 lucrătorii Poliției comunale s-au sesizat din oficiu că pe str. - - din localitate se deplasează un autoturism marca " 1310" de culoare albă,înmatriculată sub nr. - care prezintă avarii, iar conducătorul auto s-ar afla în stare de ebrietate.
Un echipaj format din agenții de poliție și, cu autoturismul de serviciu având numărul de înmatriculare B-52- au pornit în urmărirea acestuia.
A fost identificat autoturismul respectiv în dreptul locuinței martorei din com..
Agentul de poliție a mers la conducătorul autoturismului care prezenta urme de avarii solicitându-i actele de identitate. Acesta a refuzat să discute cu lucrătorii de poliție, s-a urcat la volanul autoturismului său și a demarat în trombă. Cei doi lucrători au pornit în urmărirea lui având semnalele luminoase în funcțiune. Văzând că este urmărit, conducătorul autoturismului - a intrat în parcarea SC "" SRL. Lucrătorii de poliție au mers la autoturismul respectiv și i-au solicitat conducătorului auto actele personale și cele ale autoturismului. Acesta a devenit violent și i-a amenințat pe polițiști că are o armă și o să-i împuște.
În această situație lucrătorii de poliție au solicitat ajutor șefului Poliției comunale - subcomisarul, care a venit la fața locului însoțit de agentul de poliție.
Aceștia l-au luat pe conducătorul auto, care a fost identificat în persoana numitului din com., jud.V și pe care l-au condus la sediul Poliției Comunale.
Lucrătorii de poliție și, în prezența a doi martori, au efectuat un control al autoturismului în care s-a aflat, nefiind găsite bunuri de valoare, bani sau armă așa cum afirmase acesta.
Având în vedere că fusese implicat într-un accident de circulație dar și faptul că acesta era suspect că condus un autovehicul în stare de ebrietate, lucrătorii de poliție aveau obligația să-l testeze cu aparatul alcooltest. În sediul poliției i s-a solicitat numitului să dea o declarație în legătură cu împrejurările în care a comis accidentul, însă acesta a refuzat. Acesta a avut o atitudine ofensatoare la adresa polițiștilor făcându-i "nesimțiți", că o "să-i câștige în instanță", "că-i dezbracă de uniformă", "vezi că ești porc?".
În momentul în care cei doi lucrători din cadrul Serviciului Poliției Rutiere au venit de la F pentru a-l testa cu aparatul alcoltest, acesta a refuzat să sufle solicitând să vină un avocat. Lucrătorii de poliție i-au explicat că nu-l cercetează pentru comiterea unei infracțiuni și prin urmare nu se impune să fie asistat de un apărător. El este verificat doar pentru respectarea normelor privind circulația pe drumurile publice.
Din vizionarea CD-ului pus la dispoziție de către subcomisarul de poliție rezultă că cel care s-a manifestat violent a fost petiționarul. Acesta le-a spus lucrătorilor de poliție că este de acord să i se recolteze probe biologice. După ce au ajuns la Spitalul, lucrătorii de poliție au luat legătura cu medicul de gardă, a fost dus în camera de gardă în vederea recoltării probelor biologice, însă a devenit violent înjurând pe toată lumea și adresând amenințări. Acesta a refuzat recoltarea probelor biologice, motiv pentru care medicul a completat buletinul de examinare clinică în care a menționat acest lucru.
Conform concluziilor din buletinul de examinare clinică, era sub influența alcoolului.
Organele de poliție au procedat la anunțarea familiei pentru a veni să-l ia acasă.
Personalul sanitar din cadrul Spitalului a fost audiat de către procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI și au menționat că în momentul în care a fost adus de lucrătorii de poliție, nu prezenta urme de violență pe corp. Acesta era recalcitrant, agitat, tulburând liniștea și ordinea în camera de gardă cu tendințe de agresiune asupra polițiștilor. Acesta era în evidentă stare de ebrietate.
Faptele s-au săvârșit în jurul orelor 1600.
Conform declarației medicului, a revenit la spital în noaptea de 23/24.04.2008 - ora 300, însoțit de membrii familiei, prezentând urme de violență. A hotărât trimiterea la. F în vederea unor investigații.
În declarația dată la 17.10.2008 precizează că singurii lucrători de poliție care l-au lovit a fost subcomisarul de poliție care l-a lovit cu pumnul peste frunte în afara sediului poliției, iar leziunile pe care le-a suferit conform certificatului medico-legal nr. 503/P/06.05.2008 au fost provocate de și care l-au bătut în timp ce se deplasa către Spitalul cât și în interiorul spitalului. Despre ceilalți lucrători de poliție afirmă că s-au comportat normal.
a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 2154/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani din 24.09.2008 pentru comiterea infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice, faptă prev.de art. 87 al.5 din OUG 195/2002 republicată.
Împotriva acestei rezoluții, în condițiile art. 278 Cod procedură penală petentul a formulat plângere, prin rezoluția nr. 1163/II/2/2008 menținându-se soluția dispusă de procurorul de caz.
Examinând soluțiile atacate prin prisma criticilor formulate de petent raportat la materialul probator administrat în cauză, prima instanță a apreciat că situația de fapt cu care a fost sesizat organul de cercetare penală nu a fost analizată în mod corespunzător pe segmentul activității desfășurate de fiecare participant la conflictul ce a generat evenimentul produs la data de 23.04.2008.
Probele adminJ. în cauză nu au lămurit aspecte ce țin de împrejurări ce sunt dovedite de partea vătămată atât prin actele depuse cât și prin declarațiile ce s-au administrat în cauză.
Astfel, în mod cronologic faptele petrecute la data de 23.04.2008 au ca debut o sesizare din oficiu a lucrătorilor de poliție din cadrul Poliției comunale despre faptul că pe una din străzile din localitate s-ar deplasa un autoturism marca " 1310" care prezintă avarii, iar conducătorul auto s-ar afla în stare de ebrietate.
Față de această situație, un echipaj format din doi agenți de poliție - învinuiții și, cu autoturismul de serviciu, au pornit în urmărirea acestuia. În raport de acest aspect reținut în rezoluțiile date la urmărirea penală, instanța apreciază că din punct de vedere probatoriu el nu se regăsește în actele ce dau conținut materialului de urmărire penală. La dosarul de urmărire penală (atât al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI cât și cel al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA ) nu se află depus actul procedural, în speță procesul verbal ce se impunea a fi întocmit de către lucrătorul de poliție sesizat în condițiile de mai sus.
Dispozițiile art. 225 alin.1 Cod procedură penală prevăd că în cazul în care organul de urmărire se sesizează din oficiu trebuie să încheie un proces verbal în acest sens. Exprimarea "că la data de 23.04.2008 lucrătorii Poliției comunale s-au sesizat din oficiu " trebuie să aibă și un suport probatoriu în condițiile în care faptele s-au derulat ulterior atât la sediul poliției cât și în incinta Spitalului, sunt contradictorii și nu au fost lămurite la urmărirea penală.
De altfel, depozițiile celor doi lucrători care s-au deplasat în urmărirea autoturismului marca " 1310" și în raport de care a existat o sesizare din oficiu sunt contradictorii chiar și cu privire la acest aspect. La fila 33 dosar urmărire penală declară că se afla în serviciu de patrulare împreună cu un coleg când a observat un autoturism care circula pe drumul public și prezenta urme de avarii. Se mai arată că au fost încunoștințați de ofițerul de serviciu din cadrul Poliției comunale.
Pe de altă parte, colegul cu care s-a deplasat în urmărirea autoturismului, respectiv, în declarația dată (fila 79) relevă aspecte privind modul în care s-au angajat la urmărirea autoturismului, mai precis condițiile în care au făcut deplasarea și modul în care s-a făcut sesizarea. Acesta arată în declarația dată că a fost sesizat de o persoană care nu și-a declinat identitatea.
Prima instanță a considerat că sunt împrejurări ce nu au fost lămurite la urmărirea penală și care sunt contradictorii:
- locul unde s-a identificat autoturismul ce aparține petentului ( afirmă că "a observat un autoturism care circula pe drumul public";
- împrejurarea că petentul se afla la volanul autoturismului depistat în condițiile ilustrate mai sus. Din depozițiile martorilor audiați la cererea petentului rezultă o altă situație de fapt și anume că ieșea din imobilul proprietatea lui unde a stat aproximativ 5-10 minute. Aici el a stat de vorbă și cu martora, care în declarația dată arată că petentul nu era beat și nu prezenta urme de violență. Mai mult decât atât, exista o susținere în apărare formulată de petent și care nu a fost verificată la urmărirea penală, în sensul că martora nu a fost audiată;
- pornind de la obiectul sesizării formulate de petent organele de cercetare penală se pronunță pe o împrejurare legată de suspiciunea implicării petentului într-un accident de circulație și nu pe elemente ce vizează comportamentul lucrătorilor de poliție antrenați în activitatea de însoțire a petentului la Spitalul în vederea recoltării de probe biologice;
- chiar dacă la dosarul cauzei se află declarații ale persoanelor din incinta spitalului (medicul de gardă și asistenta medicală aflați la serviciul de gardă) și care atestă împrejurarea că petentul nu prezenta urme de violență, organul de cercetare penală avea obligația să lămurească natura și împrejurarea în care față de petent s-a dispus internarea de urgență la Spitalul din F în cursul nopții de 23/24.04.2008. Din certificatul medico-legal depus de petent și eliberat de Serviciul de Medicină Legală V rezultă că acesta a suferit leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri și mijloace contondente și care necesită 12-14 zile de îngrijiri medicale. Aceste concluzii au la bază biletul de externare emis de Spitalul Județean F și în care se arată că petentul a fost internat la data de 24.04.2008 cu diagnosticul de "politraumatism cranio-facial; fractură oase proprii" În raport de aceste constatări și având în vedere depozițiile martorilor, se impune a fi efectuate cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de purtare abuzivă prev.de art. 250 și art. 267 Cod penal.
De asemenea, instanța a reținut faptul că plângerea formulată de petent vizează în esență aspecte privind modul în care acesta a fost reținut și condus la sediul poliției în data de 23.04.2008 pe de o parte, iar pe de altă parte modul în care acesta a fost condus, însoțit la unitatea medicală în vederea recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, dat fiind susținerea petentului, dar și actele medicale aflate la dosarul cauzei și prin care se arată că a fost lovit, cu obiecte și mijloace contondente dar și cu pumnii.
Prin urmare, având în vedere că din actele medicale depuse rezultă că petentul la data de 24.04.2008 prezenta traumatisme cranio-faciale, fractură oase proprii nazale, hematoame, contuzii toracice abdominalo, la data respectivă acesta aflându-se în custodia organelor judiciare încă din ziua precedentă, prima instanță a apreciat că se impune pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, administrarea de probe din care să rezulte modul în care a dobândit petentul respectivele leziuni.
Or, prin rezoluțiile atacate nu sunt analizate aceste aspecte, în condițiile în care au constituit apărări formulate de petent și există declarații luate în cauză unor martori ce atestă o anumită stare pe care petentul o prezenta la momentul părăsirii spitalului din.
Fiind reținute aspecte contradictorii în cauză, prima instanță a apreciat că se impunea audierea tuturor persoanelor care puteau oferi detalii despre evenimentele din data de 23.04.2008, faptele înregJ. în noaptea de 23/24.04.2008 cu prilejul trimiterii petentului la. F în vederea unor investigații, în mod special a salariaților aflați în gardă la data de 23.04.2008 la Spitalul. Esențială este reaudierea medicului de gardă dar și a personalului aflat în incinta unității spitalicești la data în care a fost adus petentul pentru recoltarea de probe biologice.
De asemenea, edificatoare în cauză analizarea dispozițiilor de serviciu în virtutea cărora au acționat lucrătorii de poliție, limitele în care au acționat în vederea conducerii petentului la sediul poliției pe de o parte, precum și la unitatea medicală, în vederea administrării probelor necesare în cazul săvârșirii unor fapte la regimul circulației pe drumurile publice.
Împotriva Sentinței penale nr.78/20.02.2009 a Tribunalului Vrancea au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și intimații, și, criticând-o ca nelegală și ca netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Parchetul a susținut că în mod greșit prima instanță a admis plângerea petentului și a dispus trimiterea cauzei la procuror pentru a începere urmăririi penale, deoarece toate aspectele pe care instanța le-a avut în vedere pentru a pronunța această soluție au fost lămurite prin actele premergătoare efectuate în cauză.
Aceleași critici au fost invocate și prin motivele de recurs ale făptuitorilor, și.
Recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.2781alin.8 lit.b din Codul d e procedură penală, atunci când desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, instanța este obligată să arate motivele pentru care a pronunțat această soluție, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin ce anume mijloace de probă.
Dispozițiile instanței sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală, sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă indicate, astfel cum rezultă din dispozițiile art.273 alin.11din Codul d e procedură penală.
Din conținutul textelor de lege mai sus menționate se deduce că faptele și împrejurările pentru constatarea cărora se dispune trimiterea cauzei la procuror trebuie că nu fi fost lămurite prin actele premergătoare sau probele efectuate până la acel moment și să fie relevante pentru justa soluționare a cauzei.
În cauza de față, un prim aspect pe care instanța de fond l-a considerat neclarificat se referă la modalitatea în care lucrătorii Poliției comunale sau sesizat, la data de 23.04.2008, cu privire la faptul că petentul, aflat în stare de ebrietate, a condus un autoturism pe drumurile publice, provocând un accident de circulație, soldat cu avarierea autoturismului.
Prima instanță a reținut că, deși lucrătorii de poliție susțin că s-au sesizat "din oficiu", la dosarul cauzei nu a fost depus procesul verbal, act care trebuia încheiat conform prevederilor art.221 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Acest aspect nu este însă relevant pentru soluționarea prezentei cauze, ci pentru soluționarea cauzei în care petentul a fost trimis în judecată, prin Rechizitoriul nr-.2154/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002. De asemenea, nu este relevantă pentru soluționarea acestei cauze clarificarea unor aspecte cum ar fi locul în care a fost identificat autoturismul ce aparține petentului și faptul dacă petentul se afla sau nu la volanul autoturismului atunci când a fost depistat de către lucrătorii de poliție.
Aspectele relevante pentru soluționarea plângerii formulate de petent se referă la faptul dacă lucrătorii de poliție antrenați în activitatea de conducere a acestuia la sediul poliției și ulterior la Spitalul din comuna, pentru recoltarea probelor biologice, și-au exercitat în mod abuziv îndatoririle de serviciu, comițând faptele penale reclamate de petent.
Or, Curtea constată că aceste împrejurări au fost clarificate prin actele premergătoare efectuate în prezenta cauză, precum și în cauza disjunsă, privind pe subcomisarul de poliție, care a fost soluționată prin Ordonanța de neîncepere a urmăririi penale nr.219/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
Astfel, se reține că o primă secvență a situației de fapt, consumată la data de 23.04.2008, a constat în depistarea petentului, după producerea accidentului de circulație și conducerea acestuia la sediul poliției, pentru a fi testat cu aparatul. Întreaga activitate desfășurată la sediul Poliției a fost înregistrată audio și video - din înregistrare reieșind că persoana vătămată nu prezenta semne de violență și nu a fost agresată fizic sau psihic de către lucrătorii de poliție.
Dimpotrivă, petentul este cel care a avut o conduită ofensatoare la adresa polițiștilor, numindu-i "nesimțiți" și amenințându-i "că-i dezbracă de uniformă".
Urmare refuzului petentului de a sufla în aparatul, acesta a fost condus, cu acordul său, la Spitalul, în vederea recoltării probelor biologice.
Prin plângerea formulată, petentul a afirmat că, în timpul deplasării până la spital cu autoturismul poliției, cât și ulterior, în cabinetul medicului de gardă, a fost lovit în mod repetat, în piept, în stomac și în zona feței, de către lucrătorii de poliție și, care l-au trântit la pământ, umplându-l de sânge.
Aceste susțineri ale petentului sunt însă infirmate prin declarațiile martorului - medicul de gardă, martorei - asistent medical și martorei - infirmieră, care au relatat că la momentul când a fost adus în spital, în jurul orelor 1600, petentul nu era încătușat și nu prezenta urme de violență. Inițial, petentul a fost de acord cu prelevarea probei de sânge, dar după aplicarea garoului a devenit violent, tulburând liniștea și ordinea în spital, fapt ce a determinat pe lucrătorii de poliție să-l imobilizeze, punându-i cătușele.
Declarațiile celor trei martori neutri sunt, în mod evident, mai credibile decât declarațiile martorelor și OG, sora și respectiv concubina petentului, care au relatat că în jurul orelor 1700, când l-au luat pe acesta de la spital, prezenta urme de violență, spunându-le că a fost lovit de polițiști.
Împrejurarea că după aproximativ 10 ore (respectiv în ziua de 24.04.2008, în jurul orelor 240), petentul a fost adus la spital prezentând un traumatism cranio-facial, confirmat ulterior prin certificatul medico-legal nr.503/P din 6.05.2008, nu conduce automat la concluzia că respectivele leziuni i-au fost cauzate de lucrătorii de poliție, atâta vreme cât nu se coroborează cu celelalte probe adminJ. în cauză.
Examinând ansamblul actelor premergătoare efectuate în cauză, Curtea constată că în mod corect s-a reținut, prin rezoluția atacată, că lucrătorii de poliție, și nu au săvârșit faptele penale imputate de petent, ci au acționat în limitele dispozițiilor legale.
Astfel, potrivit art.31 lit.b din Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, în realizarea atribuțiilor ce-i revin, potrivit legii, polițistul are dreptul să conducă la sediul poliției pe cei care, prin acțiunile lor, periclitează viața persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum și persoanele suspecte de săvârșirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în condițiile legii; în cazurile nerespectării dispozițiilor date de polițist, acesta este îndreptățit să folosească forța.
De asemenea, potrivit art.34 alin.1 și 2 din legea menționată mai sus, pentru descurajarea, împiedicarea și neutralizarea acțiunilor agresive ale persoanelor care tulbură ordinea și liniștea publică, polițistul poate folosi mijloacele prevăzute de lege, printre care și cătușele.
Ca atare, conducerea petentului la sediul poliției și apoi la spital pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, precum și încătușarea acestuia, atunci când a avut un comportament violent, au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale.
Totodată, din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii în sensul că lucrătorii de poliție ar fi sustras vreo sumă de bani din autoturismul petentului.
Sub acest aspect, se reține că la data de 23.04.2008, agenții de poliție și, au procedat la inventarierea bunurilor din autoturismul persoanei vătămate, care era parcat în fața SC SRL, în momentul în care lucrătorii de poliție au condus-o pe persoana vătămată la sediul poliției și apoi la spital. Cu acea ocazie, nu au fost găsite în autoturism sumele de bani despre care face vorbire persoana vătămată. Autoturismul a fost condus în curtea Poliției comunale, unde a fost asigurat prin încuierea cu cheile proprii.
La data de 25.04.2008, agentul de poliție i-a predat numitei autoturismul persanei vătămate, împreună cu bunurile menționate în procesul-verbal întocmit la 23.04.2008, cu ocazia asigurării autoturismului.
Față de aceste considerente, Curtea reține că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr.2092/2008 și rezoluția de respingere a plângerii nr.1163/II/2/2008, pronunțate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA sunt legale și temeinice, astfel că în mod greșit prima instanță prin hotărârea recurată, a dispus desființarea acestora șu trimiterea cauzei la procuror, pentru începerea urmăririi penale.
În consecință, văzând și dispozițiile art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, urmează a fi admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, va fi casată Sentința penală nr. 78/20.02.2009 a Tribunalului Vrancea, iar în rejudecare va fi respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursuriledeclarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și de făptuitorii, și, agenți de poliție din cadrul Postului de poliție din com. jud.
Casează Sentința penală nr. 78/20.02.2009 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr-, și în rejudecare:
Respinge ca nefondată plângereaformulată de petentul, domiciliat în com. jud.V, împotriva Rezoluțiilor nr.2092/P/2008 și nr.1163/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe petentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
Grefier,
I
Red. 19.06.2009
Tehnored. 19.06.2009
2 ex
Fond:
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
