Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 42/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 6927/2/2008
2379/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 42
Ședința publică din data de 18 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind plângerii formulate de petenții și împotriva Rezoluției din data de 25.09.2007 emisă dosarul nr.606/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și împotriva Rezoluției nr.1687/II/2/2007 din 31.10.2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit petenții și, pentru care a răspuns apărător ales cu delegație la dosar, intimații și, pentru care a răspuns apărător ales și intimații și, pentru care a răspuns apărător ales, cu delegația nr.83729 depusă la dosar și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al intimatului învederează faptul că citarea cu acesta s-a făcut în mod greșit la adresa trecută în citativ, care nu corespunde cu cea indicată de către.
Curtea dispune rectificarea adresei, din încheierea precedentă, la care a fost greșit citat.
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond:
Apărătorul ales al petenților și, învederează că la art. 3 din Codul deontologic, art. 36, aspecte: principiul imparțialității față de solicitanții actelor materiale, principiul libertății contractuale, care nu trebuie afectată.
Caracterul activității notariale constă în integritatea, imparțialitatea de a nu încălca valorile ce pot declanșa litigii. Art. 11, serviciul și actul notarial, trebuie să reprezinte voința părților.
Art. 17 comportarea curajoasă a notarului public este dovedită să urmeze eficiența adevărului.
Organul de cercetare penală nu a analizat dosarul amănunțit, la dosar exista mandatul avocatului. Pe fila 36 din dosar apare o adnotare a domnului notar, din care rezultă că această rectificare a fost făcută în timp ce acesta se afla în concediu, conform art. 37 din regulamentul de aplicare, rezultă că în cazul în care în biroul în care sunt mai mulți angajați, fiecare își exercită personal profesia și individual.
Să se aibă în vedere că dintr-o eroare nu dă curs obligației de respectare a formei prin care o încheiere de rectificare are un anumit tipar.
În consecință, intimatul a încălcat principiile prevăzute în regulament, consideră că o astfel de atitudine este vădit culpabilă.
Apărător ales al intimaților și, solicită respingerea plângerii formulate de petenții și împotriva Rezoluției din data de 25.09.2007 emisă dosarul nr. 606/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și împotriva Rezoluției nr. 1687/II/2/2007 din 31.10.2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și menținerea rezoluțiilor ca temeinice și legale.
În cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale unei infracțiuni, nefiind vorba despre norme profesionale cuprinse în Codul deontologic sau legea notarilor.
Pentru notarul se poate vorbi despre o răspundere profesională și nu despre una penală. Din contractul de vânzare-cumpărare rezultă că petenții și-au dat consimțământul asupra ipotecii, iar încheierea a fost rectificată, întrucât nu a putut fi înscrisă în cartea Funciară.
În ceea ce rezultă acest prejudiciu nu rezultă.
Referitor la mandatul avocatului, să se observe că acest mandat exista și nu a fost contestat, acum este prea târziu și nu are legătură cu infracțiunile.
De asemenea învederează că însuși avocatul mandatar a redactat actul pe care părțile l-a semnat.
În ceea ce privește faptele notarului arată că acesta, în lipsa notarului public care se afla în concediu legal de odihnă, a făcut o altă încheiere de rectificare ce cuprindea o rectificare de nr cadastral, referindu-se la contractul anterior, dar este clar menționat faptul că este semnat și redactat de către notarului.
Pentru considerentele arătate solicită respingerea plângerii formulate și menținerea rezoluțiilor astfel cum au fost pronunțate, în ce-l privește pe intimatul solicită achitarea în temeiul art. 10 lit. a Cod de procedură penală, iar pentru intimatul în temeiul art. 10 lit. d Cod de procedură penală.
Apărătorul ales, pentru intimații și, solicită respingerea plângerii și menținerea celor două rezoluții ca temeinice și legale, singura eroare strecurată în momentul încheierii antecontract fiind faptul că nu au precizat cuantumul sumei.
Apărătorul ales al petenților arată că antecontractul a fost încheiat n lipsa părților.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea plângerii, având în vedere că din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă faptul că infracțiunile nu pot fi reținute în sarcina intimaților întrucât nu reprezintă elementele constitutive ale unor infracțiuni, neexistând nici un prejudiciu, constatându-se corect că nu există în sarcina intimaților infracțiunile prev de art. 289 și art. 215 Cod penal, petenții fiind de acord cu instituirea ipotecii.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, la data de 5 noiembrie 2008, petenții și au criticat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, adoptată la data de 25 septembrie 2007, de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în dosarul nr.606/P/2007.
În motivarea plângerii, petenții au susținut că, în mod greșit, procurorul a considerat că faptele săvârșite de notarul public, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual, în condițiile în care a apreciat totuși că acest notar a avut o conduită culpabilă, constând în aceea că a încălcat prevederile art.53 din Legea nr.36/1995 a notarilor publici și prevederile art.61 din Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi.
În dezvoltarea criticilor lor, petenții au arătat că, prin încheierile emise la datele de 12 octombrie 2004 și 12 noiembrie 2004, notarul public a rectificat - fără acordul lor - un antecontract de vânzare-cumpărare, care nici măcar nu le-a fost comunicat; prin încheierea din 12 octombrie 2004 - au continuat petenții - antecontractul a fost modificat chiar în mod abuziv, în sensul că a fost adăugată o clauză de tip arvună, așa încât, promitenții-cumpărători, și au fost considerați complici și instigatori de către petenți, plângerea fiind îndreptată și împotriva acestora.
Aceste fapte săvârșite de notar, în complicitate cu promitenții cumpărători - în opinia petenților - constituie infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual, astfel că era necesară începerea urmăririi penale față de persoanele arătate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de petenți și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea reține și constată următoarele:
La data de 15 decembrie 2006, petenții și au adresat organelor de poliție o plângere penală împotriva numiților, și V și a notarului public, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 1-5, art. 289, 1 și art. 292 Cod Penal, în legătură cu modalitatea în care, prin încheierea nr.8467/12.11.2004, s-a dispus rectificarea antecontractului de vânzare cumpărare cu garanție imobiliară, autentificat sub nr. 2165/29.09.2004, în sensul că s-a făcut precizarea că ipoteca la care face referire acest act se constituie pentru garantarea sumei de 200.000 euro.
Sesizarea se referă, în esență, la faptul că rectificarea a vizat un element esențial al contractului, iar nu o simplă omisiune, s-a făcut fără citarea părților, iar în cuprinsul încheierii s-a precizat că aceasta a fost comunicată părților, deși nu s-a procedat în acest fel.
Inițial, la data de 29.09.2004, a fost autentificat sub nr.2165/2004 de către notarul public un antecontract de vânzare cumpărare cu garanție imobiliară, un teren în suprafață de 5000 mp, situat în B, Șos. - de Glucoză nr. 38, sector 2; prin acest antecontract, numiții și promiteau să vândă, iar numiții, și să cumpere terenul sus-menționat, la prețul de 300.000 euro, din care până la data încheierii antecontractului s-au plătit 100.000 euro.
La 12.11.2004, prin încheierea nr.8467/2004, notarul public a dispus rectificarea antecontractului sus-menționat, în sensul că suma de bani pentru garantarea plății, căreia promitenții vânzători consimt la instituirea unei ipoteci de grad I în favoarea promitenților cumpărători asupra terenului, este egală cu dublul avansului achitat la data autentificării antecontractului, respectiv, suma de 200.000 euro.
a fost dispusă la cererea numitului, prin avocat, determinată de împrejurarea că în lipsa unei astfel de mențiuni nu s-a admis înscrierea ipotecii în cartea funciară.
Vânzătorii nu au fost citați în vederea rectificării.
Totodată, nu le-a fost comunicată încheierea de rectificare, deși în cuprinsul acesteia s-a făcut o mențiune în acest sens.
Potrivit art. 53 din Legea nr. 36/1995, actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părților, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greșelilor sau completarea omisiunilor; acordul părților se prezumă dacă, fiind legal citate, nu-și manifestă opunerea; despre îndreptarea sau completarea efectuată se face mențiune pe toate exemplarele lui.
Conform art. 61 alin. 1 din Regulamentul pentru aplicarea Legii nr. 36/1995, erorile materiale sau omisiunile vădite din actele notariale nu pot fi îndreptate sau completate în condițiile art. 53 din lege, decât după prezentarea tuturor exemplarelor actului.
Pornind de la aceste repere, instanța constată că, în mod corect, parchetul a apreciat ca întemeiate susținerile petiționarului în ceea ce privește încălcarea de către notarul public (iar nu, cum se indică în plângere) a normelor privind completarea omisiunilor vădite din cuprinsul actelor notariale; pe de altă parte, însă, conduita culpabilă a acestuia nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art.1746 alin.1 Cod civil, ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligații, iar conform art.1776 alin.1 Cod civil, ipoteca convențională nu poate fi valabilă decât atunci când suma, pentru care ipoteca este constituită, va fi determinată prin act; iar potrivit art.1298 Cod civil, dacă vânzarea nu s-a executat prin culpa uneia din părțile contractante, aceasta va pierde arvuna dată sau o va întoarce îndoită, având-o primită, dacă partea care nu este în culpă nu ar alege mai bine să ceară executarea vânzării.
Or, în cuprinsul antecontractului se face precizarea că pentru garantarea obligațiilor asumate prin acesta, promitenții vânzători consimt la constituirea unei ipoteci de grad I în favoarea promitenților cumpărători asupra terenului, iar arvuna (denumită impropriu "avans") a fost de 100.000 euro.
În aceste condiții, este evident că instituirea ipotecii pentru suma de 200.000euro, la plata căreia promitenții vânzători erau obligați, potrivit legii, în cazul neîncheierii contractului din culpa lor,nu este de natură a-i prejudicia pe aceștia.
Ca urmare, nu se poate reține comiterea de către notarul public a infracțiunilor prev. de art. 246 cu referire la art. 248/1 sau art. 249 alin. 2, pentru care este necesară urmarea imediată a producerii unui prejudiciu.
În ceea ce privește mențiunea privind comunicarea încheierii către părți, aceasta, deși nu corespunde realității, nu este de natură a produce consecințe juridice.
Astfel, dispozițiile art. 53 din Legea nr.36/1995 și art.61 alin.1 din Regulamentul pentru aplicarea acesteia arată ca fiind obligatorii, pentru valabilitatea rectificării, acordul tuturor părților (prezumat în cazul în care acestea, legal citate, nu se opun) și efectuarea mențiunilor privind îndreptarea erorii ori completarea omisiunilor pe toate exemplarele actului. În ceea ce privește comunicarea rectificării către părți ulterior efectuării, aceasta nu este de natură a produce efecte.
Or, comunicarea neproducând efecte juridice, mențiunea neconformă cu realitatea, în sensul că aceasta a fost efectuată, nu este de natură să genereze o stare de pericol, astfel încât lipsește urmarea imediată a infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal.
Nu se poate reține în sarcina vreunei persoane comiterea infracțiunii prev. de art.292 Cod penal, mențiunile din cuprinsul încheierii fiind urmarea constatărilor directe ale notarului public,iar nu ale declarațiilor părților.
Totodată, nu se poate reține săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin. 1-3 și 5 Cod penal, în condițiile în care nu a existat o acțiune de inducere în eroare a vânzătorilor, aceștia fiind de acord cu instituirea ipotecii pentru garantarea obligațiilor asumate prin contract, neindicarea expresă a sumei în forma inițială a acestuia nefiind de natură să-i exonereze.
În raport de cele mai sus expuse, apar ca lipsite de relevanță susținerile petenților vizând distincția dintre "arvună" și "avans", în condițiile în care, urmare a analizei activității profesionale a notarului public, se constată că acesta, în mod formal, a acționat necorespunzător din punct de vedere profesional, procedând la rectificarea unui act bilateral, fără a avea acordul părților contractante, dar - în cauză -din probele administrate în dosarul penal nr.606/P/2007, anexat la prezenta plângere, nu rezultă că aceste activități întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de art.26 Cod penal raportat la art.215 alineatele 1, 3 și 5 și art.246 alin.2 și art.289 din același cod - astfel cum s-a arătat în cele ce preced.
Drept urmare, soluția adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este legală și temeinică, astfel încât, plângerea formulată de și împotriva rezoluției nr.1687/II-2/2007 din 31 octombrie 2007, în baza art.2781alin.8, lit.a Cod procedură penală, va fi respinsă, ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenții și împotriva rezoluției nr.1687/II-2/2007 din 31 octombrie 2007, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în dosarul nr.606/P/2007.
Obligă petenții la câte 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
G -
Red.
Dact.
Ex.4
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica
