Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 421/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 421/ DOSAR NR-
Ședința publică din 23 iunie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Alexandru Serban JUDECĂTOR 2: Laura Popa
- - - JUDECĂTOR 3: Alina Constanta
- C - judecător
- grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, împotriva sentinței penale nr.49/S din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Dezbaterile în fond în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din 17 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 22 iunie 2009 și apoi pentru azi, data de 23 iunie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față,
Constată că,prin sent. pen. nr. 49/S/2009, Tribunalula respins cererea de conexare a prezentului dosar cu dosarul aflat pe rolul Parchetului de pe lingă Judecatoria Z.
In temeiul art 278/1 al 8 lit b Cpp au fost admise plingerile formulate de petentii si împotriva rezoluției procurorului din data de 5.05.2008 pronunțață in dosar penal nr. 306/p/2008 al Parchetului de pe lingă Tribunalul B pe care o desființează si trimite cauza la Parchetul de pe lingă Tribunalul B in vederea efectuarii de cercetări in vederea inceperii urmaririi penale pentru infracțiunea prev de art 250 al 2,3 Cp, art 180 al 2 Cp si art 193 al 1 Cp fata de faptuitorul.
Parchetul de pe lingă Tribunalul B va proceda la reaudierea martorilor, si a faptuitorului prin raportare la aspectele consemnate in procesul verbal incheiat in data de 8.02.2008, dar si cu privire la lamurirea starii de fapt fata de contrarietatea existenta intre declaratiile faptuitorului si ale celorlalti martori.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a apreciat că plângerile formulate în cauză sunt întemeiate, întrucât la dosar nu exista atasate plingerile formulate de petent si faptuitor împotriva rezoluției de neincepere a urmaririi penale,prin care sa se poata stabili data la care au fost inregistrate.
Plângerea formulata de petent si adresata organelor de cercetare penala învederează ca încadrare juridica a faptei dispozițiile art 250 si 193 Cp, încadrare juridica de care procurorul nu este tinut, fiind obligatia organului de cercetare penala sa stabileasca încadrarea juridica a faptei pe care o cerceteaza.
Procurorul stabileste in cauza de fata ca fapta care formeaza obiectul cercetarii se poate incadra in dispozițiile art 250 al 2 si 3, art 193 si art 180 al 2 Cp, fără a exemplifica insa fiecare infractiune in parte in ce a constat; vazând insa ca persoana cercetata - făptuitorul, avea calitatea de lucrator al politiei judiciare, ca in exercitarea atributiunilor de serviciu ar fi produs amenintari si loviri asupra unei persoane fizice, încadrarea juridica a faptei si in dispozițiile art 193 si art 180 al 2 Cp nu este cea corecta.
Potrivit motivarilor din rezolutiile atacate, făptuitorul si-a indeplinit corespunzator atributiunile de serviciu, insa se apreciază ca in cauza nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunilor reclamate, fără a fi indicat ce anume din continutul infracțiunii lipseste. In condițiile in care se constata de către procuror ca si in situația"in care s-ar retine o confuzie din partea organelor de politie cu privire la evenimentul din data de 8.02.2008, numitul nu era in drept sa agreseze agentii de politie, care se apreciaza ca au actionat in modul impus de situația de fapt". Daca agentii de politie au actionat legal in orice situatie - confuza sau nu, soluția de achitare întemeiată pe dispozițiile art10 lit d Cpp nu este justificata.
Din probele administrate in cauza, procurorul a apreciat ca declaratiile martorilor propusi in acuzare sunt subiective întrucât ar apartine afinilor sau prietenilor petentuluisi ca nu se coroboreaza cu nici o alta proba de la dosar.
Se poate afirma ca si declaratiile celorlalte persoane audiate in cauza pot fi subiective, dat fiind relatiile de serviciu care exista intre aceste persoane. Cu toate acestea, se constata ca exista neconcordante in materialul probatoriu apreciat ca fiind relevant in cauza.
Neconcordantele existente intre declaratiile si procesele verbale amintite trebuie lamurite prin declaratii suplimentare ale acestora,pentru a se putea constata sau infirma o situatie de fapt reclamata.
Raportat la materialul probatoriu existent in cauza, la motivarea rezoluției procurorului, soluția pronunțață fata de faptuitor nu se circumscrie dispozițiilor art 10 lit d Cpp, ci dispozițiilor art 10 lit a Cpp.
Cum in cauza se impun a fi readministrate probe si eventual administrate probe noi care ar rezulta din cercetări, plângerile formulate in cauza se vor admite si se va dispune desfiintarea rezoluției atacate, urmând ca in cauza sa se pronunte o soluție legala si temeinica pe baza unui material probatoriu complet.
Împotriva hotărârii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, solicitând casarea acesteia întrucât este nelegală și netemeinică. Parchetul a solicitat ca, in cadrul rejudecării, instanța de recurs să respingă plângerile formulate în cauză și să mențină soluția dispusă de procuror prin rezoluția atacată întrucât în cauză se impune neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul conform dispozițiilor art. 1o lit. d Cod procedură penală.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, în limitele prev. de art. 3856rap. la art. 3859Cod procedură penală, se constată că recursul formulat de parchet este fondat pentru următoarele considerente:
în mod eronat a considerat prima instanță că, în cauză, se impun a fi readministrate probe și eventual administrate probe noi care ar rezulta din cercetări deoarece materialul probatoriu deja existent este pentru a duce la pronunțarea unei soluții legale și temeinice în cauză. În cauză au fost administrate toate probele necesare pentru lămurirea împrejurărilor comiterii faptelor și aflarea adevărului, nefiind necesară administrarea altor probe. De altfel, prima instanță nici nu a indicat în concret ce alte probe ar mai trebui administrate în cauză și a precizat la modul generic că unele neconcordanțe constatate trebuie lămurite prin declarații suplimentare ale martorilor, fără a indica exact ce anume trebuie refăcut. Instanța de fond trebuia și putea să facă o analiză coroborată a probelor existente și să înlăture eventualele neconcordanțe, fără a mai dispune trimiterea cauzei la parchet.
La dosarul cauzei există plângerile formulate de cei doi petenți, purtând data înregistrării și rezoluția magistratului, astfel că această critică a primei instanțe apare ca vădit nefondată. Faptul că nu există la dosar dovada comunicării rezoluției prim-procurorului nu justifică în nici un fel trimiterea dosarului la parchet, dacă instanța considera necesară prezența lor, le putea solicita în cursul judecării cauzei. De altfel, instanța de fond nu a dat eficiență acestei critici, admițând prin hotărârea atacată ambele plângeri.
Totodată, faptul că încadrarea juridică dată faptelor nu ar fi cea corectă nu justifică desființarea rezoluției atacate și retrimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale. Art. 2781Cod procedură penală vizează netemeinicia rezoluției de neîncepere a urmăririi penale pentru faptele cercetate, iar nu încadrarea juridică dată acestora (dacă nu există alte consecințe cu privire la organul competent).
De asemenea, motivarea soluției de către procuror, precum și modul în care acesta își structurează expunerea ori raționamentul folosit nu pot avea ca și consecință desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la parchet, această instituție asigurând dreptul părților cu privire la o soluționare corectă a cauzei cu privire la faptele reclamate, indiferent de aspectele subiective ce țin de persoana fiecărei ființe implicate în actul de justiție.
În ce privește administrarea de noi probe sau readministrarea celor deja existente, această apreciere a primei instanțe nu este corectă, așa cum s-a arătat mai sus. O analiză a întregului material conduce la concluzia că soluția de neîncepere a urmăririi penale, dispusă prin rezoluția atacată, este legală și temeinică, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate de petentul.
Astfel, starea de fapt corectă este aceea reținută de procuror, respectiv, că la data de 8 februarie 2008, în jurul orei 21,00, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, agenții de poliție judiciară și,au observat pe str. -. - din Z un autoturism marca Opel de culoare roșie, circulând cu farurile stinse, șoferul neavând pusă centura de siguranță, împrejurare în care au efectuat semnal acustic și luminos regulamentar de oprire a autovehiculului menționat, care s-a oprit. Din mașina patrulei de poliție parcată în spatele autoturismului Opel a coborât agentul care ajungând în dreptul portierei șoferului mașinii oprite i-a solicitat acestuia, în persoana numitului, documentele la control. că fusese oprit și motivând că nu are actele asupra sa, persoana vătămată, întrebat fiind, a recunoscut că anterior consumase băuturi alcoolice (agentul de poliție constatând halena alcoolică a acestuia și starea de resuscitare nervoasă în care se afla). În contextul dat, agentul de poliție i-a solicitat persoanei vătămate să se supună examinării cu aparatul alcool-test, acesta din urmă refuzând categoric, proferând la adresa polițistului amenințări și injurii. În condițiile expuse, agentul i-a solicitat șoferului să coboare din mașina sa pentru a fi condus la spital în vederea recoltării alcoolemiei, împrejurare în care acesta a deschis portiera cu putere, repezindu-se către polițist și lovindu-l cu putere cu capul în zona feței, după care a încercat să fugă. Observând atitudinea conducătorului auto față de colegul său, agentul a coborât din mașina poliției, sărindu-i în ajutor.
Deși a încercat să fugă, a fost prins și imobilizat de cei doi polițiști, context în care agentul a fost împins puternic de susnumit într-un perete în încercarea sa de a scăpa.
Urmare solicitării ajutorului prin stația de emisie recepție, la fața locului, la scurt timp a sosit echipa mobilă a poliției, care a procedat la ridicarea șoferului violent și conducerea sa la spital și ulterior la sediul poliției.
Astfel, declarația făptuitorului se coroborează cu cele ale persoanei vătămate, cu certificatele medico-legale privind leziunile suferite de aceștia în urma incidentului (leziuni grave pentru făptuitorul ), cu declarațiile și rapoartele celorlați polițiști care au intervenit în urma solicitării ajutorului de către persoana cercetată (, ), cu procesul verbal de cercetare la fața locului, cu planul de acțiune din 8 februarie 2008 și tabelul de organizare în posturi (ce demonstrază că făptuitorul se afla în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu), cu buletinele de analiză toxicologică - alcoolemie (ce demonstrează că petentul se afla sub influența băuturilor alcoolice, iar persoana cercetată nu), cu declarațiile martorilor și, cu procesul verbal de depistare a petentului în trafic. Faptul că acesta nu s-a supus solicitărilor legale ale persoanelor cercetate și a devenit agresiv, încercând să scape nu poate fi imputat organelor de poliție care, în virtutea autorității pe care o au în temeiul legii, au acționat pentru a-l împiedica să fugă, fără a-și încălca în vreun fel atribuțiile pe care le aveau. Prin urmare, leziunile suferite de petent (de o gravitate și întindere reduse, 2 echimoze), sunt consecința propriei acțiuni ilicite a petentului, fiind produse în cursul procesului de imobilizare a acestuia.
În mod corect au fost înlăturate declarațiile petentului care nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, precum și pe cele ale soției și socrului acestuia, acestea fiind subiective și prezentând aspecte contrazise de toate celelalte probe administrate în cauză, inclusiv de martorii oculari și.
Prin urmare, soluția dispusă prin rezoluția atacată este legală și temeinică, în cauză fiind incidente dispozițiile art. art. 10 lit. d Cod procedură penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv.
În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. art. 10 lit. a Cod procedură penală, text de lege care are în vedere o ipoteză diferită de cea în speță, respectiv să nu se fi produs modificări fizice în lumea înconjurătoare în urma faptei reclamate.
Prin urmare, Curtea de Apel va admite - în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cpp -recursul parchetului si va casa sentința atacata sub aspectul admiterii plângerilor formulate de petenți, iar în cadrul rejudecării, va espinge plângerile formulate de petenții și împotriva rezoluției procurorului din data de 5 mai 2008 pronunțată în dosar penal nr. 306/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, pe care o menține. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și dispozitiile art. 192 alin 3 Cpp,
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 49/S/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o casează sub aspectul admiterii plângerilor formulate de petenți.
În cadrul rejudecării,
Respinge plângerile formulate de petenții și împotriva rezoluției procurorului din data de 5 mai 2008 pronunțată în dosarul penal nr. 306/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, pe care o menține.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C
GREFIER,
Red. 23.07.2009
Dact.3.08.2009
3 ex.
Președinte:Alexandru SerbanJudecători:Alexandru Serban, Laura Popa, Alina Constanta
