Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 431/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 431
Ședința publică din data de 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - -
-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 126/27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns: recurentul parte vătămată asistat de avocat - și intimatul inculpat asistat de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales al recurentului parte vătămatăsolicită recalificarea căii de atac în prezenta cauză, pe care o consideră că fiind apel și nu recurs.
Solicită să se constate că la fila 42 din dosarul nr- în care s-a judecat plângerea în temeiul dispozițiilor art. 2781Cod procedură penală se află încheierea dată de această instanță de fond la data de 19.01.2009 ce trebuie avută ca reper în stabilirea căii de atac cu privire la această hotărâre.
De altfel, se arată că această încheiere este dată cu apel odată cu fondul și există și temei legal, respectiv art. 361 al. 2 Cod procedură penală.
Față de calea de atac învederată, apărătorul ales al intimatului inculpatopinează în sensul că în cauză, calea de atac este calea recursului, sens în care are în vedere mai multe dispoziții legale.
Potrivit art. 300 Cod procedură penală, instanța trebuie să verifice din oficiu legalitatea actului de sesizare, deci există o măsură de cenzură a instanței cu privire la actul de sesizare.
În ce privește actul de sesizare, dacă se consideră că este aceea încheiere la care se face referire de recurent, aceasta este lovită de nulitate prin încălcarea dispozițiilor art. 4142Cod procedură penală, în sensul că rezolvările de drept date de către secțiile unite în interpretarea unor dispoziții legale sunt obigatorii, pentru instanțele de judecată.
Față de evoluția acestui dosar, în sensul că se dispusese o soluție de neîncepere a urmăririi penale, primul judecător nu putea să pronunțe o soluție de reținere a cauzei conform dispozițiilor art. 2781al. 8 lit. c Cod procedură penală.
Decizia nr. 48/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție era în sensul că instanța nu poate da o asemenea soluție.
Având în vedere prevederile art. 4142Cod procedură penală și art. 300 Cod procedură penală, este evident că actul de sesizare este lovit de nulitate și instanța de fond a analizat pe fondul cauzei plângerea formulată de partea vătămată, dând soluția de rigoare. Împotriva unei asemenea soluții pe fond în ceea ce privește respingerea, nu există decât calea de atac a recursului.
Reprezentantul Ministerului Publicapreciază că în cauză este vorba despre calea de atac a recursului și nu se poate vorbi despre sesizarea instanței în condițiile art. 3001Cod procedură penală, cu încheierea de ședință din 19.01.2009.
Susține că această încheiere este o încheiere premergătoare și are acest character de la momentul la care a fost pronunțată și până la momentul la care aceasta ajungea să fie desființată într-un fel sau altul, dar nu de aceeași instanță, de același grad care s-a comportat ca o instanță de control ierarhic superioară, nici măcar nu avea drept de retractare a unei asemenea, dar hotărârea instanței de fond este atacabilă cu recurs dintr-un singur motiv, s-a pronunțat ca o instanță care a soluționat o plângere împotriva rezoluției procurorului de neîncere a urmăririi penale și nu ca o instanță care a soluționat fondul.
Ca atare, apreciază că nu pot fi atacate cu apel, decât hotărârile date de instanță atunci când soluționează fondul cauzei, în sensul că se pronunță una din soluțiile prev. de art. 345.
Consideră că este vorba despre o cale de atac corect individualizată de către instanța de fond.
Curtea, după deliberare, apreciază că în cauză calea de atac este recursul din următoarele considerente:
Se constată că în cauză se critică sentința penală nr. 126 din 27.03.2009 prin care judecătorul instanței de fond a constatat nulă încheierea de ședință din data de 19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea și pe fond a respins ca neîntemeiată plângerea formulată în baza art. 2781Cod procedură penală.
Deci, esența hotătârii este respingerea pe fond a cauzei în baza dispozițiilor art. 2781Cod procedură penală, situație care atrage calea de atac a recursului.
De asemenea, încheierea constatată nulă despre care se face referire, fiind o problemă de fond, calea de atac să fie avută în vedere ca fiind apel, nu se poate considera pe baza acestei încheieri considerate nule, încheieri prin care s-a dispus admiterea plângerii și punerea în mișcare a urmăririi penale, această încheiere conform legii se atacă odată cu hotărârea principală.
Se arată că prezenta cauză ar fi fost în calea de atac a apelului în situația în care s-ar fi judecat prin reținerea cauzei spre rejudecare pe fond și atunci ar fi avut căile de atac, apel - recurs.
În condițiile în care judecătorul desemnat să judece fondul a constatat nulă încheierea respectivă și a respins plângerea pe fond, această încheiere este accesoriul principalului și a respingerii pe fond, deci hotărârea se atacă numai cu recurs.
Stabilind calea de atac ca fiind recursul, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al recurentului parte vătămată susține că nu s-a formulat cale de atac împotriva încheierii din data de 19.01.2009 și solicită să se constate că nu s-au avut în vedere de către instanța de fond, probele și a înțeles să reitereze motivarea rezoluției atacate fără a face completări cu susțineri proprii.
Întrucât hotărârea este nelgală și netemeină, solicită admiterea recursului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se administra probe, având în vedere neunirea acestei excepții care era inadmisibilă.
Apărătorul ales al intimatului inculpatapreciază că recursul de față este nefondat și consideră că instanța de fond nu trebuia să se pronunțe decât pe fondul cauzei pentru că se încălcase o decizie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Nu este de acord cu soluția propusă de partea adversă, întrucât urmându-se o asemenea cale, intimatului se deschide calea apelului, în sensul desființării primei încheieri, care va fi supusă apelului cu fondul, în sensul încălcării deciziei la care a făcut referire.
Prin urmare, apreciază că în momentul de față având prioritate această interpretare rațională, trebuie să se analizeze soluția tribunalului pe fond în sensul dacă este admisibilă sau nu sub aspectul temeiniciei.
Solicită să se constate că parchetul a considerat că nu sunt probe care să dovedească vinovăția intimatului, concluzie la care a ajuns și instanța de fond.
În plus, apărătorul intimatului inculpat învederează că nu există probatorii care să confirme vinovăția.
Solicită a se verifica o probă de la dosarul de urmărire penală, respectiv procesul verbal de confruntare dintre partea vătămată și intimat ( fila 127 ) prin care partea vătămată susține cu totul altceva decât cele sesizate în plângere și anume, că toate aceste bunuri date intimatului, au fost date sub formă de împrumut.
Față de aceste motive solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul recurentului parte vătămată solicitând cuvântul în replicăsolicită a se avea în vedere că probele nu trebuie interpretate singular ci corroborate cu celelalte probe de la dosar - declarații martori, procese verbale, chitanța de cumpărare a autoturismului.
Reprezentantul Ministerului Publicapreciază că instanța de fond a încălcat în mod flagrant prevederile art. 2781al.9 Cod procedură penală în care se arată că în cazul formulării unei plângeri împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale în cazul rezoluțiilor de scoatere de sub urmărire penală sau începere a urmăririi penale și reținerea cauzei pe fond, așa s-a întâmplat prin încheierea din 19.01.2009, pe care nu o contestă că este nelegală, dar este o nelegalitate ce nu putea fi înlăturată de către instanța de fond, actul de sesizare al instanței îl reprezintă nu încheierea ci plângerea formulată de către petent.
Prin urmare, această încălcare flagrantă nu poate constitui temei pentru înlăturarea nelegalității pe care a făcut-o tot instanța de fond prin încheierea din 19.01.2009.
Apreciază că în cauză soluția corectă în lipsa unei căi de atac promovate de către făptuitor, cauza fiind în calea de atac a petentului, fiind aplicabile dispozițiile privind neagravarea situației în propria cale de atac și în consecință, soluția nu poate fi decât trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să se pronunțe pe fondul cauzei după administrarea mijloacelor de probă, specifice cercetării judecătorești, pentru a se ajunge la una dintre concluziile prev de art. 245 Cod procedură penală, legate de condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.
Se pune problema că intimatul nu a formulat nici o cale de atac și dacă ar fi făcut-o se putea reformula hotărârea instnței de fond, singura soluție legală fiind trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanța de fond nu are atribuții privind competența funcțională și nu poate constata nulitatea încheierii.
Consideră că instanța de fond și-a depășit atribuțiile - competemța funcțională în sensul că nu se putea pronunța ca o instanță de control ierahic superioară și nici nu putea să retracteze propria hotărâre.
Față de actele premergătoare, apreciază că soluția pronunțată de procuror este legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr. 126/27.03.2009 Tribunalul Vranceaa constatat ca fiind nulă încheierea de ședință din 19.01.2009 ( dosar nr-) și a respins ca neîntemeiată plângerea formulată potrivit art. 2781Cod procedură penală, de petentul.
S-a menținut rezoluția nr. 22/P/2008 și nr. 373/II/2/2008a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Pentru a fi dispus astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 19.01.2009 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis plângerea formulată de petentul, potrivit art. 2781cod procedură penală, împotriva rezoluțiilor nr.373/II/2/2008 din 22.05.2008 dată în dosarul nr.22/P/2008 și rezoluția nr.22/P/2008 din 3.04.2008 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, s-au desființat rezoluțiile și s-a reținut cauza spre rejudecare, punându-se în mișcare acțiunea penală față de, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.254 al.2 cod penal și art.256 cod penal.
Pentru a proceda astfel s-a reținut că în anul 2001, 2001 F, unde administrator este a încheiat cu Casa de Cultură a Sindicatelor din F al cărui director este, un contract de încheiere a unui spațiu, contract ce fost reînnoit la data de 11.03.2003, pe o perioadă de 5 ani.
La circa un an de la reînnoirea contractului, mai precis în perioada 2004-2005, în discuțiile pe care le-a purtat cu, a dat de înțeles că este nemulțumit de clauzele contractuale și chiar l- amenințat cu evacuarea din spațiul închiriat și cu majorarea chiriei.
Pentru a nu ajunge într-o asemenea situație a încercat să-i capteze bunăvoința lui, astfel că între cele două familii s-au stabilit relații foarte apropiate, de prietenie, mergând până la petrecerea în comun a unui sejur în Stațiunea din Turcia. Toate cheltuielile efectuate cu ocazia acestui sejur au fost suportate de petent, cheltuieli în sumă de 30.030 lei.
S-a reținut că, în virtutea funcției pe care o deținea a pretins și a primit de la diferite foloase și a beneficiat de serviciu, fără să achite contravaloarea acestora, după cum urmează:
- începând în anul 2001 pretins și a primit de la, diverse sume de bani în mai multe tranșe;
- a pretins lui să suporte parțial contravaloarea unui autoturism "second hand" marca 1310, precum și costurile de reparație efectuate periodic la acest autoturism.
- a pretins și primit tot de la un autoturism "second hand" achiziționat din Germania de către ( soția petentului), marca Opel Vectra cu nr.de înmatriculare - (cu o valoare în vamă de 6888 Euro și taxe vamale de 6923 RON, sume pe care nu le-a restituit lui.
- a pretins și primit de la, două aparate antiradar și un telefon mobil marca NOKIA, mobil ce a fost înmânat fiului directorului, în scopul determinării să nu execute anumite clauze contractuale și pentru a-l păsui cu plata lunară a chiriei.
Bunurile, sumele de bani și serviciile au fost date și efectuate de, în scopul captării bunăvoinței lui ca acesta să nu solicite în instanță rezilierea contractului, așa cum în diferite discuții purtate cu, i-a dat de înțeles și chiar l-a amenințat cu evacuarea.
S-a constatat că situația de fapt rezultă din: declarațiile martorilor, contract de vânzare-cumpărare pentru un autoturism folosit, chitanța nr. 178/18.02.2004, contract de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. 1/2005, contract de închiriere spațiu.
S-a avut în vedere probele existente la dosar și s-a apreciat că se impune reținerea cauzei spre judecare.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că numitul, administratorul SC - 2001 SRL F, a sesizat faptul că, directorul Casei de Cultură a Sindicatelor, " din F, i-ar fi produs o vătămare a intereselor legale prin modul în care efectua facturarea consumului de energie electrică al spațiului pe care îl avea închiriat în incinta casei de cultură.
Pe parcursul efectuării actelor premergătoare, a declarat că în cursul anilor 2004-2005, ar fi pretins și primit de la el diferite foloase, fără să-i achite contravaloarea acestora, în virtutea funcției pe care o deținea.
Astfel, a arătat că în anul 2004, vândut lui un autoturism marca "OPEL ASTRA ", fără ca acesta să-i achite prețul în sumă de 7.000 euro și că ar fi efectuat reparații la acest autoturism, precum și la un alt autoturism marca 1310, proprietatea lui, fără a-i fi achitată contravaloarea acestora.
Totodată, a mai declarat că în cursul anului 2005 at fi suportat contravaloarea unui sejur în stațiunea din Turcia, în sumă de 5300 lei, pentru și soția acestuia și că i-ar fi dat lui un detector, în valoare de 850 lei, un telefon mobil marca Nokia, precum și un set de patru anvelope de iarnă în valoare de 1200 lei.
a mai precizat că ar avea cunoștință de faptul că ar fi primit de la numitul, administratorul SC SRL T, ce deține un spațiu închiriat în incinta Casei de Cultură, suma de 1500 Euro, pentru a interveni pe lângă conducerea Asociației Naționale a Caselor de Cultură din România, în vederea avizării contractului de închiriere.
Din actele premergătoare efectuate în cauză,a rezultat că în anul 2001, SC - 2001 SRL Faî ncheiat cu Casa de Cultură a Sindicatelor din F, un contract de închiriere a unui spațiu, ce a fost reînnoit la data de 11.03.2003, pe o perioadă de 5 ani.
În cursul anului 2004, i-a solicitat lui să-l sprijine în achiziționarea unui autoturism marca "Opel Astra ", din Germania.
Ca urmare, a făcut toate demersurile achiziționării autoturismului, care a fost vândut de soția sa lui prin contractul de vânzare cumpărare din data de 25.06.2004.
S-a reținut că potrivit declarației lui, nu i-ar fi achitat suma de 7.000 Euro, reprezentând contravaloarea autoturismului, aceasta urmând să-i fie achitată în rate, lucru care nu s-ar mai fi întâmplat.
Totodată, s-a reținut că potrivit lui, acesta i-ar fi achitat lui, la momentul încheierii contractului, contravaloarea autoturismului. Ulterior, autoturismul a fost înstrăinat de către, tot prin intermediul lui.
În ceea ce privește reparațiile la autoturismul marca Opel Astra, respectiv la instalația de aer condiționat, s-a constatat că a precizat că acestea i-ar fi fost solicitate de către sub pretextul că aceasta ar fi fost defectată la momentul vânzării.
În aceeași perioadă, a susținut că s-ar fi ocupat de revopsirea unui autoturism marca 1310, proprietatea lui, suportând costurile acesteia, fără ca să-i achite contravaloarea. De asemenea, s-a ocupat de achiziționarea unor pachete turistice pentru familia sa și familia lui, în stațiunea din Turcia, achitând în nume personal contravaloarea acestora și susținând ulterior că nu și-ar fi achitat partea sa în sumă de 5300 lei.
S-a constatat că aceste susțineri au fost combătute de către, care a început, prin declarațiile soției sale și a cumnatului său, să dovedească că a plătit lui sumele de bani pe care acesta le suportase.
Totodată, s-a avut în vedere că a negat faptul că ar fi primit de la un detector, un telefon mobil și 4 anvelope de iarnă.
S-a reținut că în cursul cercetărilor, a susținut că ar fi exercitat asupra sa presiuni de natură psihică, prin aceea că l-ar fi amenințat cu evacuarea din spațiul închiriat și cu majorarea cuantumului chiriei și că în acest mod ar fi fost determinat să facă diferite servicii acestuia.
În cauză, nu s-a putut stabili faptul că ar fi pretins și primit bunuri sau alte foloase, în scopul de a îndeplini sau un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, avându-se în vedere că la un moment dat, relațiile dintre și au fost mult mai apropiate, acesta din urmă încercând să capteze bunăvoința lui, mergând până la petrecerea în comun a unui sejur în stațiunea.
În ceea ce privește aspectul potrivit căruia ar fi pretins și primit suma de 1500 Euro de la, în schimbul avizării contractului de închiriere de către conducerea Asociației Naționale a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România, s-a reținut că acesta nu a putut fi stabilit cu certitudine.
S-a constatat că numitul a declarat că a avut o discuție privată cu, în care acesta s-a plâns de tratamentul discriminatoriu la care ar fi fost supus din partea lui și i-a cerut să se implice în organizarea unui flagrant, pentru prinderea acestuia în momentul în care i-ar fi dat o sumă de bani.
De asemenea, a mai declarat că nu i-a pretins și nici nu i-a dat acestuia vreo sumă de bani, în vederea avizării contractului de închiriere.
S-a apreciat că înregistrarea audio a convorbirii avute cu și depusă de către la dosarul cauzei, nu poate fi coroborată cu alte probe din care să rezulte săvârșirea faptelor de trafic de influență și cumpărare de influență.
Dând eficiență principiului,in dubio pro reo" în mod corect Parchetul de pe lângă Tribunalul Vranceaa dispus prin rezoluția din 3.04.2008, neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile de luare de mită și trafic de influență, prev.de art.254 al. 1 cod penal și art.257 cod penal, față de, în conformitate cu disp.art.228 al.6 și 10 lit.d cod procedură penală.
Prin încheierea din 19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- (fila 46) s-a reținut cauza spre rejudecare și s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru art.254 al.2 cod penal și art.257 cod penal față de.
Potrivit nr.48/4.06.2007 în cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței și dispoziției din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța investită nu poate pronunța soluția prevăzută de art.2781al.8 lit. c cod procedură penală.
Instanța de fond invocând dispozițiile art. 197 alin. 2, ipoteza III-a a constatat nulă încheierea de ședință din 19.01.2009.
Împotriva acestei sentințe în termenul prevăzut de lege a declarat recurs partea vătămată.
Prin motivele de recurs partea vătămată sentința penală a Tribunalului Vrancea este criticată că în mod greșit s-a constatat de către instanța de fond ca fiind nulă încheierea de ședință din 19.01.2009 și drept urmare a respins greșit ca neîntemeiată plângerea formulată de petent în baza art. 2781Cod procedură penală.
Se susține de asemenea că nu s-a formulat calea de atac împotriva încheierii din 19.01.2009 și solicită să se constate că nu s-au avut în vedere de către instanța de fond, probele și a înțeles să reitereze motivarea rezoluției atacate fără a face completări cu susțineri proprii.
Se solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se admite probe.
Recursul declarat de petent este fondat.
Din verificarea hotărârii atacate și analiza probelor de la dosar, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală.
Instanța de fond, Tribunalul Vranceaa fost investită cu plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției date de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, cu prim termen de judecată la data de 30.06.2008.
Judecând plângerea, instanța sesizată - Tribunalul Vrancea prin încheierea din 19.01.2009 a admis-o și în baza art. 2781Cod procedură penală a desființat rezoluția nr. 22/P/2008 din 3.04.2008 și nr. 373/II/2/22.05.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea și a reținut cauza spre rejudecare pentru infracțiunea prev. de art. 255 alin. 2 și 257 Cod penal - făptuitor (inculpat).
În complet legal constituit, cauza a fost judecată și prin sentința penală recurată s- constatat ca nulă încheierea din 19.01.2009 a Tribunalului Vrancea și pe fond a respins ca neîntemeiată plângerea petentului, menținând rezoluțiile atacate.
Procedând astfel, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.
Potrivit art. 2781alin. 8 lit. c și art. 345 Cod procedură penală instanța de fond legal constituită trebuia să procedeze la judecata pe fond (primă instanță) analizând probele existente administrate și altele noi dacă se impunea, iar în final după caz, să condamne, să achite sau să dispună încetarea procesului penal, soluție care apoi putea să urmeze căile de atac.
Instanța de fond constatând nulitatea încheierii din 19.01.2009 și nepronunțându-se doar pe fond (condamnare,a chitare, încetare proces după caz în sensul dispozițiilor art. 345 alin. 1 Cod procedură penală) după administrarea probelor și analizarea acestora și-a depășit cadrul legal procesual pentru care a fost sesizată și s-a comportat ca o instanță de control, sub care aspect hotărârea dată este nelegală.
Pe de altă parte completul legal constituit, constatând nulă încheierea din data de 19.01.2009 și drept urmare în - a respins plângerea petentului formulată potrivit art. 2781Cod procedură penală a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală care precizează că la reținerea cauzei spre rejudecare, completul legal constituit urmează dispozițiile privind judecata în primă instanță iar căile de atac se aplică în mod corespunzător.
Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală urmează să admită recursul declarat de petentul.
În rejudecare se va dispune casarea hotărârii nr. 126/2009 a Tribunalului Vrancea și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru continuarea cercetării judecătorești cu respectarea dispozițiilor ce reglementează procesul penal și pronunțarea unei hotărâri în sensul dispozițiilor art. 345 Cod procedură penală.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petentul ( domiciliat în F,-, Județul V) împotriva sentinței penale nr. 126/27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Casează sentința penală nr. 126/27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. 22.06.2009
Tehn. 26.06.2009
Fond:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Maria Tacea, Ion Avram
