Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 44/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 44
Ședința publică de la 14 Martie 2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
GREFIER - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea cauzei penale având ca obiect soluționarea plângerii formulată de petentul-persoană vătămată, domiciliat în municipiul M,-, jud. D, împotriva rezoluțiilor nr.626/P/2007 din 20 decembrie 2007 și nr.133/II/2/2008 din 23 ianuarie 2008 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind pe intimații-făptuitori, notar public, domiciliat în com., sat, nr.368, jud.D, domiciliată în municipiul M,-, -.B,.2, jud.D și HG, domiciliat în M,-,.26,.C,.11, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul și intimatul, personal, lipsă fiind intimata și intimatul, ultimul reprezentat prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.12/11.03.2008.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petentul depune la dosarul cauzei o serie de înscrisuri, ca acte noi, solicitând instanței încuviințarea probei testimoniale cu martorul, precum și proba cu interogatoriu pentru același martor și a intimaților și HG.
Depune la dosar interogatoriu conținând întrebările ce dorește să fie adresate acestora, solicitând totodată atașarea dosarului de vânzare-cumpărare aflat în arhiva biroul notarial în cauză.
Avocat, pentru intimatul, solicită respingerea cererii de probatorii formulată de petent, motivat de faptul că aspectele ce se dorește a se dovedi de petent, respectiv cele cu privire la transferul proprietății, se pot efectua într-un proces civil și nu în cauza de față. Arată că administrarea probei testimoniale, astfel cum aceasta a fost solicitată, este neconcludentă. Apreciază cauza în stare de judecată.
Intimatul HG, având cuvântul, precizează că nu cunoaște pentru ce anume a fost chemat în judecată, însă nu se opune a fi interogat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că față de obiectul cauzei, respectiv dispozițiile art.2781p, cererile formulate de petent nu sunt admisibile, proba cu interogatoriu putând fi solicitată în cadrul unui proces civil având ca obiect revendicarea imbilului cu privire la care s-a formulat plângerea.
Curtea, față de dispozițiile procedurale ce reglementează procedura soluționării plângerilor formulate împotriva rezoluțiilor/ordonanțelor de netrimitere în judecată, respinge cererea petentului privind administrarea probei cu interogatoriu și a probei testimoniale, ca inadmisibilă.
Luând act că nu mai sunt cereri de fornulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, urmând a se constata că actele de la dosar sunt false și s-a făcut uz de fals.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul, pune concluzii de respingere a plângerii petentului în temeiul dispozițiilor art.2781alin.1 pct.8 lit.a C.P.P. motivat de faptul că, în calitate de notar, a respectat procedura privind încheierea și autentificarea actelor de vânzare-cumpărare la care face referire petentul în plângere și că documentele prezentate de vânzătorul imobilului au fost cele necesare și suficiente pentru ca vânzarea-cumpărarea bunului să se facă în condiții legale.
De asemenea, arată că din înscrisurile de la dosar nu reiese nici un indiciu că s-a abătut, cu știință, de la îndatoririle de serviciu și nici că din neglijență ar fi încălcat aceste obligații, astfel că rezoluția atacată este una legală și temeinică.
Precizează că nu înțelege să solicite obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul HG, personal, având cuvântul, solicită respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată și menținerea soluției dispuse prin rezoluțiile atacate, considerând că este corectă față de actele premergătoare efectuate în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a plângerii formulate de petent în temeiul dispozițiilor art.2781C.P.P. ca neîntemeiată, urmând a se constata că la întocmirea actelor de vânzare-cumpărare s-au avut în vedere toate documentele prevăzute de lege în acest sens, respectiv acte de proprietate, schița imobilului, fișa cadastrală. Mai mult de atât, arată că în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
CURTEA
Asupra acțiunii penale de față, constată:
Prin plângerea adresată la data de 26 iunie 2007 Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni, persoana vătămată, domiciliat în municipiul M,-, a solicitat începerea urmăririi penale și trimiterea în judecată a intimaților, notar public, domiciliat în comuna, sat, jud. D, domiciliată în municipiul M,-, -.B,.2, jud.D și HG, domiciliat în municipiul M,-,.26,.C,.11, jud.D, pentru săvârșirea infracțiunilor de neglijență în serviciu prev. de art. 249 Cod pen. abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 Cod pen. (primul) și respectiv tulburare de posesie prev. de art.220 Cod pen. și fals în declarații prev. de art.292 Cod pen. (secunzii).
În fapt, s-a susținut că profitând de relațiile de vecinătate, intimata, moștenitoarea unui teren în suprafață de cca 3876 mp, ar fi ocupat, fără drept, o suprafață din proprietatea persoanei vătămate, împrejurare ce a fost ascunsă în fața notarului public, făptuitorul, cu ocazia vânzării imobilului respectiv către cumpărătorul-intimat.
HGCât privește pe intimatul, acesta s-ar face vinovat pentru încălcarea atribuțiilor funcției, cu știință sau din culpă, deoarece la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2270, încheiat între cele două părți la data de 30 decembrie 2002, nu ar fi verificat actele de proprietate asupra terenului care făcea obiectul convenției.
Față de calitatea de notar public a făptuitorului, în baza disp. art. 209 alin. 4 și art. 281pct.1 lit. b Cod pr.pen. prin ordonanța din 15 noiembrie 2007 parchetul sesizat a dispus declinarea competenței materiale, în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, formându-se dosarul nr. 626/P/2007.
Conform dispozițiilor art. 224 Cod pr.pen. procurorul investit a dispus efectuarea unor acte premergătoare în vederea constatării existenței vreunuia dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art.10 din același cod.
În acest sens s-au solicitat, în xerocopie, înscrisurile ce au stat la baza autentificării contractului de vânzare-cumpărare, aflate în dosarul din arhiva biroului notarial al notarului public, s-au luat declarații petentului-persoană vătămată și intimaților și.
HGPe baza actelor procedurale administrate, prin rezoluția nr. 626/P/2007 din 20 decembrie 2007, în baza art.228 alin. 4 și art. 10 lit. a și b Cod pr.pen. acesta a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii, și HG, constatând că infracțiunile prev. de art.247, art.249 și art.292 Cod pen. nu există iar în cazul infracțiunii prev. de art. 220 alin.1, fapta nu este prevăzută de legea penală.
Soluția fost confirmată prin rezoluția nr.133/II/2/2008 din 23 ianuarie 2008 de către Procurorul General al unității de parchet, care a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentului.
Pentru a dispune astfel, cei doi procurori au reținut că petentul nu a posedat niciodată terenul în litigiu, condiție esențială pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, iar în ce privește celelalte fapte reclamate, autentificarea contractului de vânzare-cumpărare s-a realizat pe baza certificatelor de moștenitor, însoțite de schița de amplasament și delimitare a proprietății întocmită de persoana autorizată.
Pe de altă parte, procurorul general a motivat că faptele fiind săvârșite în decembrie 2002, intimații nici nu ar mai putea fi trași la răspundere penală, existând cazul de împiedicare pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, prev. de art.10 lit.g Cod pr.pen. respectiv împlinirea termenului de prescripție la data de 30 decembrie 2002.
Nemulțumit de aceste rezoluții, în termenul legal, petentul s-a adresat Curții de Apel, ca primă instanță competentă să judece în fond infracțiunile reclamate, raportat la calitatea intimatului, susuținând că sunt afectate de nelegalitate și netemeinicie.
În esență, prin motivele expuse în scris și susținute oral, reiterând declarațiile efectuate în fața organelor de urmărire penală, petentul a solicitat desființarea acestora, începerea urmăririi penale și trimiterea în judecată a petenților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 249 Cod pen. și respectiv prev. de art. 292 și art. 220 Cod pen. de către intimatul și respectiv făptuitorii și.
HGRecunoscând că nu a posedat niciodată suprafața de teren aflată în litigiu, acesta a susținut că din înscrisurile administrate în cauză rezultă cu certitudine atât îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu rea credință de către făptuitorul notar, dar și prezentarea unor situații nereale și în scopul inducerii în eroare a acestuia de către ceilalți doi intimați.
Ca urmare, în latură civilă a solicitat anularea convenției de vânzare-cumpărare încheiate la data de 30 decembrie 2002, iar în subsidiar, clarificarea situației juridice a terenului în litigiu, astfel încât hotărârea să folosească la diminuarea impozitului plătit pentru acesta.
În susținerea plângerii, petentul a depus ca acte noi, xerocopie de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3283 din 21 decembrie 1973 și schița anexă, procesul verbal încheiat în baza jurnalului nr.7672/1923 al Tribunalului Prahova, actul de vânzare nr. 2398/1938 autentificat sub nr. 53/1938, precum și sesizări adresate Primăriei la data de 10 mai 2005.
Totodată, a solicitat administrarea probei cu martori și interogatoriu, cerere respinsă de către instanța de judecată, față de prevederile imperative înscrise sub art.2781alin.7 Cod pr.pen. conform cărora judecătorul soluționând o atare plângere, verifică rezoluția sau ordonanța atacată exclusiv pe baza lucrărilor și materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate de persoana interesată.
Examinând rezoluțiile atacate, potrivit dispozițiilor legale menționate, în raport de motivele invocate, rezultă că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de cei doi procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești față de intimații, și HG, este corectă.
Din actele premergătoare efectuate nu rezultă vreun indiciu temeinic în sensul art. 681Cod pr.pen. care să susțină presupunerea rezonabilă că aceștia ar fi comis acte materiale ce intră în compunerea conținutului infracțiunilor reclamate prin plângerea formulată de petentul la data de 26 iunie 2007.
Într-adevăr, conform dispozițiilor art. 228 alin.1, organele de urmărire penală sesizate în vreunul din modurile prevăzute la art. 221, inclusiv la plângerea persoanei vătămate, dispun începerea urmăririi penale numai atunci când din actele premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10, între care și atunci când fapta nu există (lit.a) iar fapta nu este prevăzută de legea penală (lit.b).
Astfel, din înscrisurile administrate în cauză rezultă cu certitudine că vânzarea terenului deținut în coproprietate cu frații săi și afinii acestora, situat în municipiul M, str. 16 Februarie, s-a efectuat de către intimata și ceilalți titulari ai dreptului de proprietate (, și ) către cumpărătorii și HG, în baza certificatelor de moștenitor nr.186/20 februarie 1988 emis de notariatul de stat județean D, nr.118/1998 emis de intimatul și nr. 164/14 noiembrie 2002 autentificat de notarul public -, însoțite de planul de amplasament și delimitare a proprietății, lucrare întocmită de către persoana autorizată în acest sens de Oficiul Județean de Cadastru, numitul.
Pe de altă parte, recunoaște petentul persoană vătămată că până la data de 30 decembrie 2007 nu a clarificat situația delimitării proprietății sale de coproprietatea în litigiu, iar întinderea reală a imobilului său a constatat-o numai la momentul intrării în posesie a unei schițe efectuată în anul 1923, pronunțându-se o hotărâre de instanța civilă, pusă în executare la 08 mai 1996 exclusiv față de vecinii săi G și.
Or, conform art. 220 Cod penal, existența laturii obiective ce intră în conținutul infracțiunii de tulburare de posesie este condiționată de probarea faptului că prin acțiuni sau inacțiuni, cu intenție, făptuitorul a împiedicat în vreun mod normala folosire a unui imobil deținut, în fapt, de persoana vătămată.
Pe de altă parte, Curtea observă că atât infracțiunea de neglijență în serviciu, cât și infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fac parte din categoria acelora ce presupun îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor ce revin funcționarului public, în exercițiul funcției, cu care a fost investit.
În atare situație, justificat prin rezoluțiile atacate s-a concluzionat că nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală împotriva petenților făptuitori, în primul caz fapta constituind un litigiu civil de competența instanțelor civile, iar în al doilea caz, convenția încheindu-se și autentificându-se, pe baza unor înscrisuri autentice întocmite de persoanele abilitate cu atari atribuții, în domeniul transferului proprietății funciare.
În fine, astfel cum s-a concluzionat și de procurorul sesizat, proprietatea înstrăinată de intimații făptuitori se învecinează cu imobilul persoanei vătămate numai pe latura de est și pe o lungime de 29,45. iar determinarea suprafețelor reale trecute în actele de proprietate deținute de părțile litigante se poate realiza prin folosirea unor mijloace de măsurare mai performante.
Ca urmare, cât timp nu s-a promovat vreo acțiune civilă în anularea certificatelor de moștenitor anterior lunii decembrie 2002, ori în grănițuirea imobilelor învecinate, nu se poate reține existența vreunui indiciu privind declararea intenționată a unor suprafețe nereale, în fața notarului public, pentru producerea unor consecințe juridice în sensul art. 292 Cod penal.
Față de cele ce preced, rezultă că nu sunt întrunite condițiile legale pentru începerea urmăririi penale, atâta timp cât nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din faptele penale reclamate de persoana vătămată, existând cazurile de împiedicare pentru punerea în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 lit. a și respectiv art. 10 lit. b Cod proc. penală.
Așa fiind, plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 2781Cod proc. penală se va respinge ca nefondată conform alineatului (8) lit. a), menținându-se soluția adoptată prin rezoluțiile atacate ca fiind legală și conformă înscrisurilor administrate în faza actelor premergătoare efectuate de organele de urmărire penală.
De altfel chiar prin cererile formulate în fața instanței de judecată, se determină concluzia că persoana vătămată se află în eroare asupra modalității de apărare a drepturilor sale asupra imobilului din M, str. 16 Februarie, solicitând administrarea de probatorii și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună măsuri, de competența instanțelor civile.
Este real că în raport de termenele reglementate prin dispozițiile art. 122 alineat 1 lit. d Cod penal, investind organele de urmărire penală la data de 26 iunie 2007, în cauză nu a intervenit prescripția răspunderii penale pentru infracțiunile reclamate, cum eronat s-a reținut de către Procurorul General la efectuarea controlului ierarhic superior conform art. 278 Cod proc. penală.
Această măsură nu poate conduce însă la desființarea soluției de neîncepere a urmării penale, atâta timp cât plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 2781Cod proc. penală vizează în principal rezoluția adoptată de procurorul inițial investit cu soluționarea cauzei și care și-a motivat opinia pe cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 lit. a și b Cod proc. penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 2781alin.8 lit. a Cod proc. penală respinge plângerea formulată de petentul-persoană vătămată, domiciliat în municipiul M,-, județul D, împotriva rezoluțiilor nr. 626/P/2007 din 20 decembrie 2007 și nr. 133/II/2/2008 din 23 ianuarie 2008 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca nefondată.
Menține soluția de neîncepere a urmăririi penale conform art.228 alin.4 și art.10 lit.a, b și g Cod proc. pen. față de intimații-făptuitori, notar public, domiciliat în com., sat, nr.368, jud.D, domiciliată în municipiul M,-, -.B,.2, jud.D și HG, domiciliat în M,-,.26,.C,.11, jud.D, cercetați sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 cod pen. și neglijență în serviciu prev. de art.249 Cod penal (primul) și respectiv tulburare de posesie prev. de art.220 cod pen. și fals în declarații prev. de art.292 cod pen. (secunzii).
Ia act că intimatul-făptuitor nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Obligă petentul-persoana vătămată la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente, iar de la comunicare pentru intimata.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 14 martie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red. NE
Tehnored. EF/GM
2 ex./04.04.2008
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu
