Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 443/2009. Curtea de Apel Craiova

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIA PENALĂ Nr. 443

Ședința publică de la 28 Aprilie 2009

PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Membri George Ciobanu

- - - - JUDECĂTOR 3: Valentina

- - judecător

Grefier

Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA

Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor din ședința publică de la 14 aprilie 2009 și consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta deciziei privind recursul formulat de recurenta petentă, împotriva sentinței penale nr. 157 de la 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.

CURTEA,

Asupra recursului de față;

Prin sentința penală nr. 157 de la 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în baza art.278 indice 1 alin 8 lit. a C.P.P. s-a respins plângerea formulată de petenta, domiciliată în C,-, - 8,.1,.2,.13, jud. O împotriva ordonanței procurorului dispusă la data de 11.06.2008 și ordonanței Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr.749/II/2/2008 dispusă în dosarul nr.376/P/2006, ca nefondată.

S-a menținut ordonanța nr.376/P/2006 din data de 11.06.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, ca fiind legală și temeinică și a fost obligată petenta la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.

Prin plângerea formulată de petenta împotriva ordonanței nr.376/P/2006 din data de 11.06.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, s-a solicitat infirmarea soluției de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului și judecarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.201 art.Cod Penal202 Cod Penal, art. 197.Cod Penal și art.189 întrucât Cod Penal vinovăția sa rezultă din întregul material probator administrat în cauză.

În dovedirea plângerii petenta a depus la dosar copia ordonanței nr.749/II/2/2008 din data de 10.10.2008 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt iar prin concluziile scrise formulate prin apărătorul ales a susținut temeinicia plângerii arătând că faptele sesizate organelor de urmărire penală sunt dovedite cu depoziția martorului care a relatat în mod amănunțit faptele comise de învinuitul, solicitând admiterea acesteia și reținerea cauzei pentru judecată, la dosarul cauzei existând probe suficiente de vinovăție.

Analizând soluția dispusă de procuror în raport cu motivele invocare de petentă, cu actele și lucrările dosarului și dispozițiile art. 278 indice 1.C.P.P. instanța a reținut că, în dosarul nr.376/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, ca urmare a plângerii penale formulate de bunicul petentei, numitul, în luna februarie 2004, s-au efectuat cercetări împotriva învinuitului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă de viol, lipsire de libertate în mod ilegal, corupție sexuală și perversiune sexuală prev și ped. de art.20 rap.Cod Penal la art. 197 alin 1 și 3.Cod Penal art.189 alin 2.Cod Penal, art.202 alin 1.Cod Penal și art. 201 alin 2.Cod Penal motivat de faptul că în ziua de 28.05.2003 ar fi sechestrat-o într-un apartament pe minora, în vârstă de 14 ani 5 luni și 6 zile - la acea dată - unde ar fi încercat să întrețină raporturi intime fără acordul acesteia, iar la refuzul minorei în final a deflorat-o prin introducerea degetului în vagin, obligând-o totodată să-l masturbeze.

Inițial, prin ordonanța nr.335/P/ 23.03.2005, Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabiaa dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunea prev de art.202 alin 1.Cod Penal și neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile de tentativă de viol și perversiuni sexuale, împotriva căreia, petenta a formulat plângere la instanța de judecată, prin sentința penală nr.431/ 19.09.2005 pronunțată în dosar nr.1532/2005, Judecătoria Corabia admițând plângerea, desființând ordonanța procurorului cu trimiterea cauzei acestuia, în vederea redeschiderii urmăririi penale și suplimentării probatoriului.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia și intimatul învinuit, care, prin decizia penală nr.95/ 27.01.2006 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr.6804/P/2005, au fost admise cu consecința casării sentinței recurate și rejudecării cauzei în sensul admiterii plângerii petentei și desființării ordonanței procurorului, dar cu scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt pentru efectuarea cercetărilor, ca organ competent, infracțiunea de tentativă de viol prev. de art. 20.Cod Penal rap. la art. 197 alin 3.Cod Penal reclamând competența materială a acestui organ judiciar.

După casare, organele de urmărire penală au dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului și pentru infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal și corupție sexuală, prev de art. 189 alin 2.Cod Penal și art. 202 alin 1.p - ce, inițial, nu făcuseră obiectul cercetărilor - iar după definitivarea urmăririi penale, a fost emis rechizitoriul nr.376/P/2006 din data de 25.09.2006 prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru toate cele 4 infracțiuni, comise, potrivit acestuia, în concurs real conform art. 33 lit. a

Cod Penal

Prin sentința penală nr.211/ 06.11.2006 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în temeiul art.332 s C.P.P.-a restituit cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale de către organul competent și pentru asigurarea drepturilor procesuale ale inculpatului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, după primirea cauzei de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olts -a rezumat la o cercetare sumară a faptelor reclamate de partea vătămată și a invocat în argumentarea situației de fapt și a vinovăției inculpatului o serie de mijloace de probă din dosarul în care urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent, încălcându-se astfel dispoz. art. 209 alin 4.

C.P.P.

In plus s-a reținut și încălcarea dreptului la apărare al învinuitului și cel privind prezența acestuia la urmărirea penală, inculpatul nefiind informat cu privire la natura acuzației aduse, după ce s-a dispus începerea urmăririi penale, pentru două dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv perversiune sexuală și lipsire de libertate, fiind deci încălcate dispozițiile art. 6 alin 5.C.P.P. dar și art. 6 paragraful 3 lit. a din CEDO.

Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olta fost respins ca nefondat prin decizia nr.45/ 10.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.

După completarea cercetărilor de către IPJ O, instanța a constatat că prin ordonanța din 28.03.2008 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunea de viol, motivat de faptul că probatoriul cauzei nu face pe deplin dovada comiterii infracțiuni, ordonanță împotriva căreia petenta a formulat plângere care a fost admisă de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, dispunându-se redeschiderea urmăririi penale pentru ca organul de urmărire penală să se pronunțe cu privire la toate faptele ce au făcut obiectul anchetei.

După reluarea cercetărilor, la data de 11.06.2008, organele de urmărire penală au dispus prin ordonanța ce face obiectul prezentei plângeri a petentei, aceeași soluție de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului, pentru toate cele 4 infracțiuni sub aspectul cărora a fost cercetat întrucât s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prev de art. 197 alin 1 și 3.p și respectiv faptele de lipsire de libertate, corupție sexuală și perversiune sexuală, nu există.

Verificând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că soluția dispusă de procuror este legală și temeinică, organul de urmărire penală făcând o corectă apreciere și interpretare a probatoriilor administrate atât înainte cât și după restituirea cauzei de către instanța de judecată.

S-a constatat astfel că la data de 26.02.2004, bunicul minorei a formulat plângere penală împotriva învinuitului pentru fapte pretins comise de acesta în ziua de 28.05.2003, după ce a luat cunoștință de mențiunile făcute de nepoata sa într-un jurnal.

Actul medico-legal întocmit la data de 18.03.2004 în urma examinării părții vătămate a relevat că, la acea dată minora în vârstă de 15 ani prezenta o deflorare completă veche a cărei dată de producere nu se poate stabili, mai veche însă, de 10-14 zile ( fila 260 dosar ).

Deși, este cert că în ziua de 28.05.2003, minora a mers în apartamentul învinuitului de bună voie, cu scopul declarat de a împrumuta o sumă de bani, astfel cum au susținut părțile, cât martorul, susținerile părții vătămate, potrivit cărora, în acest context, învinuitul ar fi încercat să întrețină raporturi sexuale împotriva voinței sale, iar mai apoi i-ar fi introdus degetul în vagin, desverginând-o, după care a fost pusă să-l masturbeze, sunt singulare și nu se coroborează cu alte mijloace de probă, în condițiile în care învinuitul a negat constant comiterea faptelor iar depoziția singurului martor prezent în imobil este echivocă în privința aspectelor pe care le relatează, cu privire la ceea ce s-ar fi întâmplat între cei doi, într-o cameră alăturată.

De altfel, martorul a relatat aspecte cunoscute din mărturisirile părții vătămate, care nu pot fi concludente, în lipsa unui act medico legal, care să susțină afirmațiile părții vătămate.

Probele de la dosar administrate la o mare perioadă de timp de la data faptelor sesizate de partea vătămată, ca fiind comise, apar, în prezent ca nefiind în măsură să certifice comiterea acestora și implicit vinovăția învinuitului pentru a se putea proceda la tragerea la răspundere penală a acestuia.

Câtă vreme în cauza de față există serioase dubii care, potrivit legii profită învinuitului, instanța a apreciat că, în mod corect, organul de urmărire penală a adoptat o soluție de netrimitere în judecată a învinuitului.

În raport cu actele și lucrările dosarului care nu sunt în măsură să certifice vinovăția învinuitului, tocmai pentru lipsa probelor certe și concludente, instanța a constatat că nu poate primi cererea petentei de admitere a plângerii și reținerea cauzei spre judecare întrucât nu este îndeplinită una din condițiile prev. de art.278 indice 1 alin 8 lit. c și C.P.P. anume existența unor "probe suficiente la dosar".

Pe de altă parte nu se impune admiterea plângerii petentei și trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale deoarece, în cauză nu există fapte și împrejurări ce se impun a mai fi constatate, organele de urmărire penală administrând toate mijloacele de probă, posibile în acest moment, în condițiile în care învinuitul este plecat din țară de o perioadă mare de timp, neputându-se proceda la reaudierea acestuia, iar partea vătămată nu a fost în măsură să indice ce alte mijloace de probă se impun a fi administrate; în raport cu împrejurarea că ordonanța procurorului ar fi insuficient și neconvingător motivată, în practica judiciară s-a exprimat opinia potrivit căreia, în această situație, nu se poate dispune trimiterea cauzei la procuror, dacă au fost epuizate toate mijloacele de probe ce puteau fi administrate în cauză ( Tribunalul București Secția I penală, sentința nr.451/ 14.04.2006).

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petenta, care a susținut că, pe de o parte, cercetările efectuate de procuror nu sunt complete și, pe de altă parte, că soluția de netrimitere în judecată, se bazează pe o interpretare greșită a probatoriului și a reținerii stării de fapt.

Recursul este fondat și urmează a fi admis, cu următoarea motivare.

Așa cum susține recurenta parte vătămată, soluția de netrimitere în judecată a fost adoptată fără să se administreze, deși erau necesare și utile, toate probele dispuse anterior de către instanța de judecată.

Astfel, deși prin sentința penală nr. 211 din 6 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 1220/P/2006, soluție rămasă definitivă prin respingerea recursului prin decizia penală nr. 45 din 10 aprilie 2007 a Curții de APEL CRAIOVA, se hotărâse completarea probatoriului cu audierea martorilor, identificarea și audierea martorilor ce aveau prenumele și și audierea părinților făptuitorului, respectiv martorii și, aceste probe nu au fost administrate, așa cum nu s-a administrat nici audierea inculpatului și confruntarea acestuia cu partea vătămată și cu martorul ocular.

Tot acest probatoriu este necesar atât pentru stabilirea existenței sau nu a unui raport sexual prin constrângere cu victima dar și pentru a se stabili existența unei posibile lipsiri de libertate a aceleiași persoane, chiar dacă nu s-a realizat un raport sexual prin constrângere.

Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, nu rezultă că procurorul ar fi depus diligențele necesare și la care era obligat prin lege să identifice și să audieze pe cei patru martori și să stabilească dacă inculpatul se sustrage sau nu de la urmărirea penală pe care o efectua, ori să stabilească locația din străinătate în care se află acesta pentru a proceda la citarea lui în condițiile legii.

Curtea mai constată că efectuarea unor procese verbale de căutare și că administrarea probelor, s-a făcut la intervale mari de timp, astfel încât se poate aprecia în contextul recursului formulat, că este întemeiată și susținerea petentei părți vătămate, de tergiversare a cercetărilor în cursul urmăririi penale.

Cu motivarea reținută, Curtea apreciind că în raport de criticile reținute ca fondate în temeiul art. 385⁶alin.3 Cod procedură penală, nu mai este necesară examinarea celuilalt motiv de recurs și în temeiul art. 385¹⁵alin. 2 lit. d Cod procedură penală, recursul va fi admis, se va casa sentința și în rejudecare, în temeiul art. 278¹alin.8 lit. b Cod procedură penală, se va admite plângerea, se va desființa ordonanța atacată și se va trimite cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale, acesta fiind obligat să identifice martorii arătați, să procedeze la audierea lor, să efectueze confruntările dintre inculpat și partea vătămată și dintre inculpat și martorul ocular și să administreze orice altă probă care apare ca necesară pe timpul urmăririi penale în urma completării acesteia.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenta petentă, împotriva sentinței penale nr. 157 de la 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.

Casează sentința.

Desființează ordonanța din 11 iunie 2008 Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt din dosarul nr. 376/P/2006 și trimite cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 28 aprilie 2009.

- - - - -

Grefier,

Red.jud.DF

IB/ 18.05.2009

Președinte:Doru Filimon
Judecători:Doru Filimon, Membri George Ciobanu, Valentina

Vezi şi alte speţe de drept penal: