Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 45/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 45
Ședința publică de la 03 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
Grefier:- -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat la termenul de judecată din data de 26.03.2009 prin procuror
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale directe, având ca obiect " plângere rezoluție procuror " promovată de petentul, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, împotriva rezoluției din 10 iunie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr.507/II/2008.
La apelul nominal lipsă părțile.
Dezbaterile asupra cauzei penale de față au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, la cererea apărătorului ales al petentului pentru a depune la dosar concluzii scrise cu privire la excepția invocată din oficiu de către instanță privind tardivitatea formulării plângerii, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
Curtea,
Asupra plângerii penale de față;
Prin rezoluția procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nr. 154/P/2007 din 11 iulie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de:
- - notar public - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 2 și 5 Cod penal, art. 289 Cod penal, art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, și
-, - și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin.2 și 5 Cod penal, art. 289 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 33 Cod penal.
Prin soluția adoptată procurorul a reținut:
Reclamantul a sesizat organele de urmărire penală despre faptul că în cursul anului 2002 fost cumpărată suprafața de teren de 11710. de către și, fără acceptul său. Ambele contracte au fost perfectate la Biroul Notarial cu complicitatea notarului.
Din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat:
În anul 2002 petentul apela la serviciile agenției imobiliare EUROPA, respectiv reprezentată de, pentru a-i facilita vânzarea unui teren în suprafață de 1.710. amplasat în municipiul I, zona.
Ulterior au fost perfectate contractele de vânzare-cumpărare nr. 19/5 februarie 2007 și 27/11 februarie 2002 prin care și - au cumpărat suprafețele de 6.000. și respectiv 5710. teren.
De menționat este faptul că ambele contracte de vânzare-cumpărare au fost întocmite cu respectarea Legii nr. 36/1995.
În susținerea plângerii sale petentul invocă faptul că nu a fost prezent la biroul notarial la nici una dintre datele stipulate în cele două contracte de vânzare - cumpărare, contestând și semnătura de la rubrica vânzător. Totodată reclamantul pretinde că nici unul dintre cele două acte nu a fost semnat și de către soția sa, bunul care a făcut obiectul contractului fiind dobândit în timpul căsătorie.
Susținerile părții vătămate sunt nefondate din următoarele considerente:
ambelor contracte de vânzare-cumpărare a fost precedată de procedura prevăzută de Legea nr. 35/1995, respectiv identificarea părților după cărțile de identitate în original și verificarea actelor de proprietate asupra terenului.
De precizat este faptul că s-a legitimat cu seria - nr. -/2000 după care a prezentat titlul de proprietate asupra terenului în original. Aceste împrejurări de fapt sunt atestate de ambele contracte de vânzare-cumpărare în care sunt consemnate seria și nr. cărții de identitate a reclamantului în condițiile în care, din chiar declarația numitului rezultă că agenției imobiliare i-au fost lăsate doar copii după actele care făceau dovada proprietății asupra terenului.
Prin urmare, datele personale ale reclamantului nu puteau fi cunoscute de cumpărători și de notarul public decât prin atestarea lor de către titularul acestora.
În ceea ce privește semnătura de la rubrica "vânzător" din ambele contracte de vânzare-cumpărare și pe care partea vătămată contestă, sunt de făcut următoarele precizări:
Din succesiunea tuturor documentelor aflate la dosar - fie cele anexate de reclamant plângerii formulate, fie cele depuse de notar - rezultă că prezintă o multitudine de versiuni ale semnături sale. Astfel, se poate lesne observa că semnăturile de pe cele două contracte de vânzare-cumpărare de la rubrica vânzător diferă, însă semnătura din contractul autentificat sub nr. 19/5.02.2002 (contract contestat de petent) este similară cu semnătura numitului de la rubrica "cumpărător" dintr-un alt contract de vânzare-cumpărare prin care reclamantul a dobândit acțiuni reprezentând suprafața de 10 ha. teren aflate în administrarea, (11 dosar).
Acest din urmă contract și implicit semnătura nu sunt contestate de reclamant.
De asemenea, din adeverința Primăriei Municipiului I care atestă oferta de vânzare a numitului, datată 11.02.2002 se poate constata pe verso-ul actului, un alt specimen de semnătură a reclamantului.
La fel, pe solicitările de legalizare a unor cereri formulate de la Biroul Notarial la datele de 11.02.2002 și 5.02.2002 semnăturile solicitantului sunt diferite, iar cea de pe cererea din 11.02.2002 poate fi regăsită pe un alt act adresat notarului (nr. 480/27 aprilie 2005).
Această ultimă semnătură care figurează pe acte întocmite în 2002, 2005, a fost dată și în fața procurorului, cu prilejul audierii în calitate de parte vătămată.
În legătură cu ultimul aspect invocat de reclamant și care vizează împrejurarea că vânzarea terenului s-a realizat fără consimțământul soției vânzătorului, ceea ce ar justifica concluzia că notarul ar fi săvârșit cu prilejul autentificării contractelor de vânzare-cumpărare infracțiunea prevăzută de art. 215 Cod penal sunt de relevat următoarele aspecte:
În situația în care împrejurarea evocată ar fi fost fundamentată putea justifica doar interesul persoanei al cărui consimțământ a fost ignorat, pentru inițierea unei acțiuni civile în constatarea nulității absolute a ambelor contracte.
Un astfel de demers a fost a fost inițiat de către soția petentului - - însă prin decizia civilă nr. 253/5.03.2004 a Curții de APEL IAȘI au fost admise apelurile declarate de și - și respinsă acțiunea formulată de reclamanta .
În considerentele deciziei Curții de APEL IAȘIs -a reținut faptul că în ambele contracte de vânzare-cumpărare, la modul de dobândire al bunului de către vânzător se menționează că imobilul a intrat în proprietatea acestuia prin reconstituirea dreptului de proprietate (conform
titlului de proprietate nr. -/13.08.2001, eliberat pe numele de, acesta a primit prin "reconstituire" dreptul de proprietate asupra terenului.
Prin urmare, ținând seama de modul de dobândire a dreptului de proprietate (prin reconstituire și numai pe numele ( rezultă faptul că această suprafață de teren este proprietate bun propriu al acestuia, conform art. 8 din Legea nr. 81/1991 care prevede că dobândirea prin reconstituirea dreptului de proprietate este "un bun propriu al dobânditorului ).
Deși vânzarea s-a realizat la începutul anului 2002, plângerea penală este formulată abia în septembrie 2006, după epuizarea tuturor căilor de soluționare a litigiului pe cale civilă.
Față de cele constatate, în cauză nu se poate reține săvârșirea nici uneia dintre infracțiunile reclamate.
Astfel, din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă în mod incontestabil faptul că cele două contracte de vânzare-cumpărare exprimă manifestarea de voință a părților contractante, iar demersurile care au precedat autentificarea actelor contestate de petent s-au derulat în realizarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 36/1995, modificate.
De altfel, reclamantul recunoaște intenția de înstrăinare bunurilor care au făcut obiectul celor două contracte, însă (având în vedere evoluția prețurilor pe piața imobiliară de la momentul înstrăinării și până la cel al contestării vânzării) invocă inițial pe calea acțiunilor civile neîndeplinirea condițiilor de fond a contractelor - lipsa consimțământului soției - pentru ca ulterior prin plângerea penală să conteste chiar implicarea sa în finalizarea actelor care atestă înstrăinarea.
În ceea ce-l privește pe, indicat de petent ca și coautor al infracțiunilor sesizate este de relevat faptul că actele premergătoare efectuate nu atestă implicarea sa în nici unul dintre demersurile judiciare și extrajudiciare. Singura calitate pe care o are este aceea de administrator al societății imobiliare la serviciile căreia apelat reclamantul pentru intermedierea vânzării terenului.
Prin urmare nu se poate reține în sarcina sus-numitului săvârșirea vreunei fapte de natură penală.
De precizat este faptul că deși legal citați, numiții și nu au putut fi audiați în calitate de făptuitori, primul neprezentându-se la datele de 25 iunie 2007 și 2 iulie 2007 iar pentru cel de-al doilea dovada de citare a fost restituită cu mențiunea că destinatarul nu mai locuiește la adresa indicată.
Împotriva rezoluției adoptate, petentul a formulat plângere conform art. 278 Cod procedură penală ce a fost respinsă prin rezoluția nr. 507/II/2/2008 din 10 iunie 2008.
La data de 9 iulie 2008 petentul s-a adresat cu plângere curții de apel iar cauza a fost înregistrată sub nr- din 9 iulie 2008 invocând motive de netemeinice și nelegalitate.
Prioritar criticilor formulate de petiționar curtea a pus în discuția părților excepția de tardivitate a plângerii formulate la instanță.
Din actele dosarului rezultă că rezoluția de neîncepere adoptată de procurorul de caz as fost comunicată petiționarului la domiciliul din I,-, -.4, scara A, etaj 7, apartament 30.
În data de 15 aprilie 2008 petiționarul, în calitate de parte vătămată, solicitat procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI să i se comunice stadiul cercetărilor în dosarul nr. 154/P/2007 și a indicat domiciliul ales la Cabinet avocat ,-, bloc 362, scara B, etaj 3, apartament 8, din
Soluția a fost recomunicată la 16 aprilie 2008 și a fost primită la 29.04.2008.
În data de 21 mai 2008, în baza dispozițiilor art. 275 - 278 Cod procedură penală petiționarul s-a adresat cu plângere procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, plângere ce a fost soluționată prin rezoluția nr. 507/II/2/2008 din 10.06.2008.
Soluția a fost comunicată petiționarului la 18 iunie 2008 și primită de acesta, conform dovezii, la 23 iunie 2008.
Instanței s-a adresat cu plângere la 7 iulie 2008 - dată aflată pe corespondența expediată prin poștă.
Potrivit art. 185 Cod procedură penală când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.
Ca atare, neexercitarea în termen a unui drept procesual, conform textului menționat, conduce la pierderea acestuia.
Prin art. 278 ind. 1 Cod procedură penală a fost stabilit un termen de 20 zile pentru formularea plângerii împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată, momentul de la care acesta începe să curgă fiind cel al comunicării soluției de respingere plângerii făcute potrivit art. 275 - 278 Cod procedură penală sau, după caz, în situația nesoluționării în termen acestei plângeri, data expirării termenului de 20 zile de la care procurorul ierarhic superior avea obligația de aor ezolva.
Prin urmare, în raport cu data plângerii - 21 mai 2008 - termenul de 40 zile a expirat la 1 iulie 2008 iar petiționarul a formulat plângerea la instanță la 7 iulie 2008.
În consecință, Curtea investită cu soluționarea plângerii formulate de împotriva actelor procurorului cu nerespectarea termenelor prevăzute de art. 278 alin. 3 și art. 278 ind. 1 alin. 2 din Codul d e procedură penală va dispune respingerea acesteia ca tardivă, conform art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a teza I Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat iar în baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală va obliga la plata sumei de 1190 lei către intimatul cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca tardivă plângerea formulată de petiționarul, cu domiciliul ales la cabinetul de avocatură -,-,. 362,. B,.3,. 8 - împotriva rezoluției procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI nr. 154/P/2007 din 11 iulie 2007.
Obligă petiționarul la plata sumei de 1190 RON către intimatul cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat.
Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 3 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
09.04.2009â
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu
