Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 46/2008. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR. 46/2008
Ședința publică din 3 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect plângerea împotriva ordonanței procurorului de neîncepere a urmăririi penale din data de 7 decembrie 2006 pronunțată în dosar nr. 2650/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia -M formulată de petenții și.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar și apărătorul ales al petentei, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind petenta și făptuitorii și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul petenților și în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. b pr.pen. solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale față de făptuitorii, și pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. și ped. de art. 25 alin. 1 și 3.pen. și față de numitul pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 246.pen.
Învederează instanței că prin plângerea dedusă judecății s-a solicitat efectuarea unor cercetări și tragerea la răspundere penală a numiților și, în finalul plângerii petenții arătând că-i suspectează de complicitate la înșelăciune și pe numiții și. Prin rezoluția din data de 7 decembrie 2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții și, motivându-se prin aceea că în cauză nu s-a comis nici o faptă de natură penală. Împotriva acestei soluții petenții au formulat plângere, care a fost soluționată prin rezoluția nr. 29/II/2/2007, respingându-se plângerea ca nefondată, motivată aproximativ pe aceleași considerente. Ulterior, plângerea formulată de petenți împotriva acestei rezoluții a fost admisă în parte de către Curtea de Apel, prin sentința penală nr. 67/19.09.2007, prin care s-a dispus de asemenea trimiterea cauzei la procuror pentru redeschiderea cercetărilor față de numiții și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1 și 3.pen. Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs, hotărârea fiind casată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare sub aspectul nelegalității soluției la care s-a oprit instanța de fond, raportat la soluțiile expres prevăzute de lege prin prisma dispozițiilor art. 278/1 alin. 8.pr.pen.
Fără a mai reitera considerentele de fapt și de drept, solicită a se aprecia că plângerea formulată în cauză este fondată, impunându-se desființarea rezoluțiilor atacate. În opinia sa, este indubitabil că la momentul efectuării cercetărilor în cauză s-au luat declarațiile celor patru persoane și s-au depus acte în raport de obiectul cauzei, respectiv acte ce vizau împrumutul contractat, acte de executare silită și acte de înstrăinare ulterioare după adjudecare. Cu toate acestea, solicită a se constata că nici în ordonanța din data de 7 decembrie 2006 și nici în rezoluția din data de 13 aprilie 2007 nu s-a pronunțat nici o soluție cu privire la numiții și, considerându-se de către organele de cercetare penală că eventuala complicitate la înșelăciune a acestora nu a făcut obiectul actelor premergătoare în sensul art. 224 alin. 1, raportat la art. 228 alin. 1.pr.pen. De asemenea, solicită a se avea în vedere că deși în cauză au fost luate doar declarații olografe, acestea însă nu au fost analizate prin prisma susținerilor petenților și a coroborării cu celelalte depoziții date în cauză, respectiv a înscrisurilor existente la dosar, soluțiile pronunțate de procuror în aceste condiții fiind nelegale și se impun a fi desființate, întrucât în opinia sa neefectuarea de cercetări față de aceste persoane conferă un caracter nelegal soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale și a soluționării cu celeritate a acestora. Învederează instanței că declarațiile date în cauză erau vădit contradictorii, însă acestea relevau aspecte esențiale, care nu au fost analizate, confruntate și nici verificate la momentul pronunțării soluțiilor în cauză. Astfel, solicită a se avea în vedere că în cauză nu s-a stabilit cine a avut inițiativa încheierii acelui contract de împrumut și scopul acestuia, dacă a existat o înțelegere prealabilă în acest sens între numiții, și și dacă aceștia au derulat afaceri împreună, fiind în fapt vorba aspecte sesizate de către petenți, asupra cărora procurorul nu s-a pronunțat.
Totodată, arată că după punerea în executare silită a contractului de împrumut și adjudecarea imobilului cu care s-a garantat, numitul, la scurt timp, vinde acest imobil numitei, inițial prin act sub semnătură privată, iar ulterior în formă autentică.
Apreciază, de asemenea, că nici soluția referitoare la activitatea executorului judecătoresc nu este legală și fundamentată pe probațiunea administrată, considerând astfel că se face vinovat și executorul judecătoresc, soluțiile de neîncepere a urmăririi penale pronunțate cu privire la acesta de către procuror fiind nelegale și netemeinice.
Pentru aceste motive, consideră că se impune începerea urmăririi penale față de aceste persoane pentru infracțiunile pentru care petenții au formulat plângere, existând elemente concrete că s-au comis infracțiuni pentru care se impune începerea urmăririi penale, audierea tuturor părților și martorilor, întrucât există și alte persoane care cunosc aceste aspecte. Astfel, solicită admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror, pentru începerea urmăririi penale.
Reprezentantul Parchetului, față de decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a casat sentința pronunțată în cauză, solicită admiterea plângerii formulată în cauză împotriva rezoluției procurorului pronunțată în dosar nr. 2650/P/2006 și trimiterea dosarului la Parchet, pentru începerea urmăririi penale pentru faptele de înșelăciune.
Petentul solicită trimiterea dosarului la Parchet pentru începerea urmăririi penale. Arată că în prezent locuiește în același imobil, care aparține numitei, aceasta fiind persoana care a plătit datoria.
CURTEA
Prin plângerea înregistrată sub nr.3150/182/7.05.2007 la Judecătoria Baia M, petenții și,.în loc. nr.481 jud.M, au contestat rezoluția nr.2477/13.04.2007 dată în dosarul nr.29/II/2/2007 de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia M.
Prin sentința penală nr.921/18.06.2007, judecătoria menționată a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Curții de Apel Cluj, deoarece, între timp s-a modificat legea procesual penală, prin stabilirea competenței de soluționare a cauzelor penale vizând infracțiunile comise de executorii judecătorești, în competența materială a Curților de apel.
Curtea de Apel Cluj prin sentința penală nr.67/19.09.2007, a admis parțial plângerea petenților în baza art.278/1 al.8 lit.b pr.pen. și a dispus redeschiderea cercetărilor penale față de făptuitorul, sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.1,3 pen. și dispunând efectuarea de cercetări față de alți doi făptuitori, și, sub aspectul comiterii aceleași infracțiuni.
Inalta C de Casație și Justiție Secția penală, prin decizia nr.5297/6.11.2007, a admis recursul declarat de petentul împotriva sentinței Curții de apel, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe pentru soluționarea fondului în conformitate cu disp.art.278/1 al.8 pr.pen. "deoarece redeschiderea cercetărilor nu este una din soluțiile prevăzute de acest text legal".
Verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
Prin rezoluția din 7.12.2006 dată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia M, în dosarul nr.2650/P/2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii, fiul lui și, născut la 26.06.1944 în jud.M, cu.în B M-/66, sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune prev.deart.215, al.1,3 pen. și față de făptuitorul -, fiul lui și, născut la 21.03.1973 în BMj ud.M,.în B M-/63 sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 pen.
S-a reținut că între petenți și făptuitor s-a încheiat un contract de împrumut cu garanție imobiliară, la data de 4.04.2004, conform căruia petenții și, au primit 5900 USD și 6400 Euro, pe care s-au obligat să-i restituie până în 4.09.2004, drept garanție constituindu-se o ipotecă asupra imobilului petenților.
Datorită neachitării împrumutului făptuitorul a pus în executare contractul, întocmindu-se astfel dosarul execuțional nr.7/2005 de către executorul judecătoresc.
Pentru a se da soluția menționată s-a motivat că din verificările efectuate a rezultat că petenții au luat cunoștință de conținutul contractului de împrumut, au căzut de comun acord cu făptuitorul, asupra termenelor stabilite și au semnat contractul în fața notarului, ca atare nu s-a comis nici o faptă de natură penală.
Prin rezoluția nr.29/II/2/2007, dată în 13.04.2007 prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Ma respins ca nefondată plângerea petenților împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale menționate.
Cu aceeași motivare în plus considerându-se că executorul judecătoresc nu a făcut altceva decât să procedeze la executarea unei creanțe investite cu formulă executorie.
Curtea observă că petenții în data de 13.12.2005 au formulat plângerea penală adresată parchetului împotriva numiților și pentru infracțiunile prev.de art.215 al.1,3 pen. respectiv 246 al.1,2 pen.
Au motivat că prietenii lor de familie și fiind asociați într-o firmă, le-au propus să facă afaceri împreună, respectiv să ia bani de la un cămătar, cu ipotecă pusă pe casa petenților, ceea ce au și făcut.
Prin contractul de împrumut cu garanție imobiliară, (25), autentificat în 4.08.2004 de către Biroul Notarului Public din B M, a dat cu împrumut debitorilor și, suma de 5.900 USD și 6.400 Euro, fără dobândă, cu obligația restituirii până la data de 4.09.2004.
Împrumutul a fost garantat cu imobilul petenților din jud.M, înscris în CF 806 cu nr.top.155/b/19 constând în arabil și casă în suprafață de 4963 mp. și nr.top.501/b/2 compus din arabil în suprafață de 5215 mp.
In cuprinsul contractului s-a prevăzut că petenții înțeleg să garanteze restituirea împrumutului și cu toate îmbunătățirile, extinderile și modernizările aduse imobilului.
În fine, s-a prevăzut că în caz de nerestituire la termenul scadent contractul constituie titlu executoriu în favoarea creditorului, urmând a fi executat silit asupra bunului adus în garanție, fără alte formalități.
Cu banii împrumutați petenții au cumpărat un autoturism cu suma de 3200 Euro, iar o parte din bani au fost împărțiți între petenți și prietenii lor, acestora revenindu-le fiecăruia 1.550 euro și 2275 dolari, cu banii rămași petenții s-au înțeles cu și să cumpere de la D din jud.M, și să o comercializeze la B, urmând a fi transportată cu mașina cumpărată.
În acest sens și au cumpărat au transportat-o la B însă nu au reușit să o vândă deoarece nu aveau acte de proveniență, s-au întors acasă, unde o parte din marfă s-a, iar cealaltă au reușit să o vândă.
Aceste aspecte rezultă din declarațiile luate în cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză, declarații date de petenți, de și.
Datorită acestor afaceri petenții nu au putut restitui împrumutul, motiv pentru care făptuitorul a demarat procedura de executare silită, în cuprinsul căruia și-a adjudecat imobilul adus în garanție de către petenți.
Intre timp la data de 15.11.2004 și au dat o declarație în fața notarului prin care recunoșteau că au beneficiat de o parte din suma luată împrumut de către petenți.
Deoarece nu s-a prezentat nici o altă persoană la licitație creditorul a preluat imobilul în contul creanței, însă i-a lăsat pe petenți să locuiască în continuare în casă.
In același scop, a cumpărat imobilul de la, deoarece a plătit integral banii luați împrumut însă i-a lăsat în continuare pe petenți să locuiască în imobil așa cum au declarat aceștia în fața instanței.
Din cele reținute, rezultă că rezoluția referitoare la comiterea infracțiunii de înșelăciune, este temeinică și legală, și că făptuitorul nu a acționat cu intenția de a induce în eroare petenții.
Susținerile petenților în legătură cu cine a avut inițiativa solicitării împrumutului și modul de derulare al tentativei de afaceri nu privesc conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.1,3 pen.
Imprejurarea că în prezent este proprietara imobilului se datorează faptul că a achitat anterior datoria, iar aceasta nu avea de unde să știe dinainte că petenții nu vor reuși să facă rost de bani din altă parte pentru a-și plăti împrumutul, că împrumutătorul va pune în executare contractul, că la licitație nu se va prezenta nici o persoană și că în final creditorul va accepta să adjudece imobilul, ca atare afirmația că de la început a urmărit acest lucru este hazardată.
In consecință, nu se poate susține că atât cât și au acționat cu intenție la inducerea în eroare și de a obține casa petenților.
Referitor la infracțiunea prev.de art.246 pen. de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, pe care petenții susțin că a comis-o executorul judecătoresc, din actele de executare întocmite și din cuprinsul contractului de împrumut, rezultă că acesta a procedat la executare, îndeplinind în mod corespunzător actele de executare; astfel, nu se poate susține că acesta nu a respectat legea, prin faptul că ar fi executat și o clădire aflată pe terenul adus în garanție ce nu era înscrisă în cartea funciară, devreme ce garanția privea tot ce se afla pe teren, atât potrivit contractului cât și potrivit legii procesual civile.
Pe de altă parte, este de observat că din extrasele de carte funciară rezultă că în anul 1999, petenții au mai contractat un împrumut în valoare de 7800 DM de la, credit garantat cu același imobil.
Prin urmare, nu se poate afirma că au fost în totală necunoștință de cauză în ceea ce privește încheierea următorului contract și a consecințelor acestuia.
Referitor la faptul că prin rezoluție nu s-a dat o soluție și cu privire la și, se poate observa că petenții nu au formulat plângere penală împotriva acestora, ca atare soluția este corectă iar organul de cercetare penală nu avea ce cercetare să extindă asupra acestora, de vreme ce nu era începută urmărirea penală în cauză.
Sub un alt aspect, Curtea apreciază că o altă soluție decât cea de respingere a plângerii petenților, cel puțin față de făptuitorul, ar echivala cu agravarea situației acestuia în rejudecarea dispusă ca urmare a exercitării de către el a căii de atac a recursului.
Astfel, instanța de rejudecare nu poate crea o situație mai grea decât cel care a declarat recurs, așa cum prevede art.385/8 pr.pen.
In speță, făptuitorul a declarat recurs împotriva unei soluții prin care s-a dispus redeschiderea cercetărilor penale față de el sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.1,3 pen. or, o soluție de începere a urmăririi penale față de este evident că i-ar crea acestuia o situație mai grea, el dobândind calitatea de învinuit în cauză, calitate ce nu o avea în momentul declarării recursului.
Curtea mai constată că în cadrul actelor premergătoare au fost audiate toate persoanele care aveau cunoștință de aspectele semnalate în plângerea penală a petenților, ca atare organul de cercetare penală nu mai aveau alte acte premergătoare de efectuat, în vederea aprecierii dacă se impune sau nu începerea urmăririi penale în cauză.
Așa fiind, în baza art.278/1 al.8 lit.a pr.pen. va respinge ca nefondată plângerea petenților.
Va menține rezoluția atacată.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenții și,.în loc. nr.481 jud.M impotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 2650/p/ 07.12.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia M.
Menține rezoluția atacată.
Obligă petenții la câte 100 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Cu recurs in termen de 10 zile de la pronunțare cu petentul si de la comunicare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședința publică din data de 03.04.2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
RED.VC/MR
08.04.08/3 EX.
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean