Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 471/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ Nr. 471/2008
Ședința publică din 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stanca Ioana Marcu
JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 3: Oana Maria Călian
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de petenta ).) împotriva sentinței penale nr. 132/16.07.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 23 2008, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru acest termen, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr- al Tribunalului Sibiu și formulată de petenta - împotriva ordonanțelor procurorului din data de 26.11.2001 și 3.01.2008 din dosarul nr. 676/P/2001 de scoatere de sub urmărire penală a intimatului pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, s-a solicitat desființarea ordonanțelor atacate cu motivarea că, în speță, există o eroare judiciară, făcându-se o greșită aplicare a discernământului intimatului la săvârșirea faptei.
De asemenea, s-a arătat că raportul medico-legal ce a stat la baza luării măsurii internării medicale a intimatului, nu a fost întocmit în conformitate cu dispozițiile legale, a lipsit avizul Comisiei Superioare, nefiind parcurse toate etapele necesare pentru efectuarea acestui raport medico-legal, neexistând o internare efectivă, foi de observații medicale, astfel că, acest raport medico-legal psihiatric nu poate fi verificat și controlat.
Examinând plângerea formulată, prin prisma lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, potrivit dispozițiilor art. 278 ind. 1 al. 7.C.P.P. Tribunalul a constatat plângerea formulată ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal din 25.10.2001 încheiat în dosarul nr. 676/P/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu (fila 1 dosar 676/P/2001) s-a dispus începerea urmăririi penale față de intimatul pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20, 174 al. 1, 176 al. 1 lit. b Cod penal, la aceeași dată, prin ordonanță, fiind pusă în mișcare acțiunea penală împotriva intimatului (fila 16 dosar urmărire penală). Întrucât s-a apreciat că lăsarea în libertate a intimatului prezintă pericol pentru ordinea publică și că există temerea că va mai săvârși alte fapte, procurorul, în baza art. 148 lit. e, h a C.P.P. dispus arestarea preventivă a intimatului pentru 30 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 117/25.10.2001 (filele 17, 18 dosar urmărire penală).
Date fiind declarațiile martorilor audiați în data de 25.10.2001 (, - filele 13, 14 dosar urmărire penală) și ale intimatului (filele 20, 21 dosar urmărire penală), care relatează faptul că intimatul a fost victima unei agresiuni puternice la nivelul capului, moment de la care a devenit deosebit de agresiv, având perioade de pierdere de memorie, ce au necesitat și internarea în spitalul de psihiatrie, procurorul, prin ordonanța din 26.10.2001 (fila 24 dosar urmărire penală), a dispus efectuarea unei expertize medico legale psihiatrice, de către medicii Serviciului Medico-Legal Sibiu, și medici de specialitate de la Spitalul de psihiatrie, pentru a determina existența unor afecțiuni psihice, care ar fi putut influența discernământul, și a constata dacă, la data săvârșirii faptei, intimatul a acționat cu discernământ.
În vederea efectuării expertizei, a fost pus la dispoziție intimatul, internat în Spitalul de Psihiatrie, actele medicale ale acestuia și actele dosarului de urmărire penală, prin adresa din 26.10.2001 (fila 10 dosar nr. 676/P/2001) fiind solicitată arestului Sibiu, prezentarea intimatului, în data de 29.10.2001, la Spitalul de psihiatrie (Dr. G Sibiu) pentru internare, iar în data de 31.10.2001 Comisiei de Expertizare.
În aceste condiții, susținerea petentei potrivit căreia efectuarea raportului medico legal a avut loc în lipsa actelor medicale și fără internarea intimatului, apare ca fiind nefondată, și, în consecință, a fost înlăturată.
La data de 14.11.2001 s-a întocmit raportul medico legal psihiatric, care confirmă internarea intimatului în Spitalul de Psihiatrie Sibiu din data de 30.10.2001 (fila 26 dosar urmărire penală) și care constată că acesta suferă de psihoză paranoidă indusă de alcool, tulburări de personalitate tip impulsiv- exploziv, dependență etanolică, și care concluzionează că intimatul a acționat în consens cu acțiunea psihică de care suferă - având discernământ abolit (fila 26 verso dosar urmărire penală).
Expertiza a fost efectuată în condițiile prevăzute de lege, pe baza actelor medicale care au confirmat antecedentele patologice ale intimatului, astfel că și obiecțiunea petentei privitoare la neconformitatea acestui raport a fost înlăturată.
În ceea ce privește natura acestui raport medico legal psihiatric, instanța a constatat, față de conținutul acestuia, și de dispozițiile art. 123.C.P.P. 117.C.P.P. că acesta este un raport de expertiză medico-legală psihiatrică, efectuată în condițiile art. 117.C.P.P. chiar dacă, în titulatura acestuia, nu este specificată, în mod expres, și mențiunea de expertiză.
De altfel, acest raport nici nu ar putea avea natura unui raport de constatare medico-legală întrucât acesta se efectuează doar pentru constatarea existenței urmelor unei infracțiuni pe corpul părții vătămate sau învinuitului, potrivit art. 114.C.P.P. și nu pentru constatarea unor afecțiuni de natură psihică, care presupun exprimarea opiniei unor medici specialiști psihiatri.
În ceea ce privește lipsa avizului comisiei de avizare și control, nefiind considerată necesară avizarea de către organele de urmărire penală sau de instanța de judecată, nu s-a solicitat acest aviz, potrivit dispozițiilor art. 25 al. 1 lit. a din nr.OG 1/2000.
Pe de altă parte, o nouă expertiză medico legală psihiatrică putea fi solicitată de partea interesată, nemulțumită de concluziile raportului întocmit, aceasta nefiind solicitată în cauză, deși, petenta a luat cunoștință de concluziile acestui raport și de măsura provizorie luată.
Pe baza acestui raport medico-legal, procurorul, constatând îndeplinite condițiile art. 114.Cod Penal, a dispus, în baza art. 11 pct. 1 lit. b, art. 10 lit. e C.P.P. 48.Cod Penal, scoaterea de sub urmărire penală a intimatului și luarea măsurii de siguranță a internării medicale provizorii.
Întrucât raportul de expertiză medico legală psihiatrică a fost întocmit în condițiile prevăzute de lege, și confirmă afecțiunea psihică a intimatului (psihoză paranoidă, tulburări de personalitate tip impulsiv-exploziv și dependență etanolică) afecțiune pe fondul căreia acesta a acționat cu discernământ abolit, tribunalul a apreciat că, în mod corect procurorul a constatat incidența dispozițiilor art. 48 Cod penal, fapta fiind săvârșită în condițiile în care intimatul, datorită alienației mintale, nu putea să-și dea seama de acțiunile sale, existând astfel o cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
Pe de altă parte, măsura internării medicale provizorii dispusă de procuror la 26.11.2001 a fost confirmată de către instanța de judecată prin sentința penală nr. 244/19.12.2001 a Tribunalului Sibiu (fila 7 dosar nr. 6714/2001) rămasă definitivă prin neapelare, la data de 22.01.2001 (fila 12 dosar fond), astfel că plângerea formulată împotriva ordonanței prin care s-a dispus internarea provizorie apare ca fiind lipsită de obiect.
De altfel, sentința penală nr. 244/2001 nefiind atacată în termenul prevăzut de lege a intrat în puterea lucrului judecat, motiv pentru care o reexaminare a măsurii internării medicale luate, în lipsa unor elemente noi și în procedura prevăzută de dispozițiile art. 278 ind. 1.C.P.P. nu mai este posibilă.
Ca atare, Tribunalul, având în vedere considerentele expuse mai sus, a apreciat plângerea petentei ca fiind nefondată și, în baza art. 278 ind. 1 al. 8 lit. a a C.P.P. respins-o, menținând ordonanțele atacate ca legale și temeinice.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. petenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 350 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu numit pentru intimatul.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen petenta -, solicitând admiterea plângerii, desființarea ordonanței atacate și întocmirea unui raport de expertiză medico - legală psihiatrică, întrucât în mod nelegal s-a reținut că intimatul nu a acționat cu discernământ.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de petenta - este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Soluția de scoatere de sub urmărire penală dispusă în cauză de procuror s-a întemeiat pe concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de o comisie formată dintr-un medic legist și 2 medici primari psihiatri, expertiză care a concluzionat că raportat la fapta imputată și la diagnosticul intimatului, acesta a acționat fără discernământ.
Cu privire la acest raport de expertiză, nu se impunea avizarea sa de către Comisia Superioară, o asemenea avizare nefiind obligatorie potrivit legii și neexistând opinii contrare ale membrilor comisiei de examinare, care să necesite o confirmare.
În consecință, în mod justificat s-a dispus în cauză soluția de scoatere de sub urmărire penală, existând o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv lipsa discernământului autorului.
2. Petenta a criticat în fapt prin apărătorul ales lipsa avizului comisiei medicale, necesar pentru confirmarea internării medicale a intimatului.
Curtea constată că această confirmare a internării medicale a intimatului s-a dispus prin sentința penală nr. 244/19.12.2001 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 6714/2001, iar critica vizând această sentință excede discuției prezentei căi de atac.
Nimic nu împiedică petenta să uzeze de toate căile de atac extraordinare recunoscute de lege, pentru a contesta sentința anterior menționată, chiar dacă a trecut un interval de timp considerabil de la data pronunțării sale.
3. Totodată, dacă petenta nu este mulțumită de soluția de scoatere de sub urmărire penală și de concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză, în cursul termenului de prescripție a răspunderii penale, se poate adresa Parchetului cu noi eventuale probe, solicitând redeschiderea urmăririi penale.
La acest moment procesual, Curtea consideră că nu există nici un indiciu în sensul dovedirii susținerilor petentei și infirmării concluziilor expertizei psihiatrice efectuate în cauză, astfel că soluția dispusă de procuror este apreciată ca fiind legală și temeinică.
În consecință, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.a CPP, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de petenta -.
În temeiul art. 192 alin.3 CPP, va fi obligată recurenta să plătească statului suma de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legi
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta - împotriva sentinței penale nr.132/16.07.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă petenta la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.09. 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. /9.10. 2008/2 ex.
Președinte:Stanca Ioana MarcuJudecători:Stanca Ioana Marcu, Tiberiu Peter, Oana Maria Călian
