Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 480/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.480/R/2009
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
- - - JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
- - - judecător
- grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE și intimatul - din S M,-/9, Județ S împotriva deciziei penale nr. 89 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată - art. 278 ind. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentul lipsă, apărătorul acestuia avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă la 27.07.2009 de Baroul Satu Mare - Cabinete Asociate de Avocați și pentru petenții intimați, SC 8 9 BV și SC, lipsă, apărătorul acestora avocat, în substituire avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Cabinet Individual de Avocatură.
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul recurentului avocat depune la dosar înscrisuri în probațiune din care reiese insistența intimaților în a recupera sumele de bani.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Procurorul susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea sentinței apelate, pe fond, respingerea plângerii formulată de petenții - cetățeni olandezi în ceea ce privește ordonanța procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, pe considerentul că în urma cercetărilor efectuate a constatat că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art.215 Cod penal referitoare la inducerea în eroare pe care ar fi săvârșit-o învinuitul în ceea ce privește calitatea de proprietar a acestuia și a asociaților în firmă, cetățeni olandezi. De asemenea, nu s-a dovedit nici sub aspect subiectiv săvârșirea infracțiunii la /1990, iar sub aspect obiectiv nu s-a dovedit infracțiunea de spălare de bani cu privire la care a existat o sesizare.
Apărătorul recurentului avocat susține recursul așa cum a fost formulat, înțelegând să mai invoce o excepție de nulitate motivată în scris pe fondul cauzei, motive pe care le depune în scris la dosar.
Referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată solicită a se observa că la dosar care sunt actele care constituie obiectul infracțiunii, care consideră că nu întrunesc latura obiectivă a acestei infracțiuni. Ele sunt niște extrase de cont care pot fi emise persoanei interesate de către o bancă la cerere, acestea nu necesită să întrunească niște condiții speciale de suprascriere, semnare, datare sau orice altă modalitate de autentificare pentru ca ele să poată face obiectul infracțiunii prev. de art.290 Cod penal. De asemenea, ceea ce este mai important ca acest act să poată produce consecințe juridice, ori, un extras de cont prin natura lui, nu poate produce sub nici o formă vreo consecințe juridice. În plus, alături de intimații de azi au constituit împreună o societate, erau împreună asociați în vederea realizării unor relații comerciale, au înființat împreună o firmă unde toți erau administratori, toți având aceleași drepturi, inclusiv intimații în cauză aveau posibilitatea să ceară un extras de cont, să verifice dacă acele extrase de cont sunt false sau nu.
Referitor la cea de-a treia infracțiune reținută în sarcina petentului cea de prezentare cu rea credință a situației societății prevăzută de legea specială a societăților comerciale, cu privire la care se susține că petentul nu ar fi prezentat situația reală a firmei, lucru ce nu este adevărat, deoarece s-a prezentat un proces-verbal al Adunării Generale a asociaților care a avut loc în 2006, cu mult anterior promovării prezentei plângeri penale, toate comenzile din timpul derulării afacerilor au fost discutate în cadrul acelei întâlniri, discuțiile fiind consemnate în procesul-verbal de mai sus.
Referitor la a doua faptă reținută, respectiv cea de înșelăciune prev. de art.215 alin.2 și 5 Cod penal, aceasta se realizează prin inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract. În speță, nu există nici un contract ca să poată genera obligații sinalagmatice, care să dea posibilitatea unei sau alteia dintre părți să o inducă în eroare pe cealaltă, care dacă ar fi fost cunoscută acel contract nu s-ar fi semnat. În speță, petentul nu a obținut nici un beneficiu, nu există nici un contract generator de obligații cu privire la această infracțiune, prin urmare fapta nu poate fi reținută în sarcina recurentului.
Referitor la cea de-a patra infracțiune de spălare a banilor, faptă care presupune ascunderea provenienței sumei de bani prin acte comerciale, sumă de bani ce ar fi provenit din săvârșirea unei infracțiuni, la dosar există dovezi că intimații - cetățeni olandezi au venit în România, respectiv în S M, cu o sumă de aproximativ 500.000 EURO, bani care au fost investiți într-un imobil din S M cu concursul recurentului. Susține că tocmai intimații au fost cei care au dorit să ascundă proveniența acestor bani cu care au venit în țară, care probabil proveneau dintr-o infracțiune.
Față de toate acestea solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat.
Apărătorul intimaților avocat solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Din starea de fapt rezultă că, părțile în cauză s-au asociat, au convenit cu partea română să-i înlesnească afaceri imobiliare, în speță, achiziționarea acelui schelet denumit Hotel Europa și dezvoltarea lui urmând a se obține un profit, drept pentru care părțile s-au asociat, fiecare cu aportul său propriu, cu înțelegerea de a achiziționa acel spațiu pe firma nou creată. Recurentul a încasat banii intimaților ca persoană privată, a achiziționat spațiul pe o altă firmă în care intimații nu erau asociați și după aceea a început să falsifice acte, toate aflându-se la dosar, extrase de cont, contracte de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, inducându-le partenerilor olandezi certitudinea că aceștia au devenit proprietarii Hotelului Europa prin intermediul societății comerciale nou creată. Această stare de fapt s-a perpetuat timp de 2 ani, până când unul dintre intimații petenți s-a deplasat la S M la directorul Băncii " " și a constatat că balanța contului societății este zero și că această societate nu a fost niciodată proprietar al imobilului. A urmat acea Adunare Generală a asociaților, când petentul a fost pus în fața falsurilor pe care le-a făcut, lucru pe care l-a și recunoscut, la finalul discuțiilor acesta angajându-se să depună suma de 445.000 EURO, s-a estimat un prejudiciu de către părți, s-a semnat un angajament de plată, s-a și plătit o sumă de bani aproximativ 50.000 EURO, după care nu s-a mai întâmplat nimic. Acesta a fost momentul care a declanșat întregul arsenal de mijloace judiciare de a recupera banii, pe de o parte, s-a formulat plângerea penală pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, recurentul recunoscându-și fapta, însă nu s-a lămurit exact cu cine a falsificat acele acte, aceasta fiind una dintre criticile aduse Ordonanței procurorului, de aceea au înțeles intimații să formuleze plângere și pentru uz de fals pentru că nu se absoarbe in infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Lucrurile sub acest aspect nu au fost lămurite, deși intimații au depus în faza de urmărire penală toate actele de care au înțeles să se folosească. Vizavi de susținerea că nu există prejudiciu și nu ar fi exista latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune, susține că însăși inculpatul recunoaște că are de dat niște bani foștilor săi asociați. Procurorul de caz trebuia să solicite acte, să dispună efectuarea unei expertize contabile, să vadă de unde s-au strâns banii și dacă într-adevăr acești oameni au fost înșelați, deoarece faptele prin care s-a realizat inducerea în eroare sunt probate, sunt recunoscute. Consideră că, instanța de fond a înțeles că urmărirea penală este extrem de sumară și deficitară, urmând ca aceasta să fie reluată sub aspectul redeschiderii urmăririi penale cu privire la cele două infracțiuni pentru care s-a început urmărirea penală și a începerii urmăririi penale pentru infracțiunile pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Cu privire la infracțiunea prev. de art.271 pct.2 din Legea 31/1990 consideră că lucrările sunt clare, textul de lege sintetizează perfect ceea ce a făcut recurentul, respectiv prezentarea cu rea credință a unor situații nereale a asociaților, iar cu privire la infracțiunea de spălare de bani solicită a se observa că nu a început să fie cercetată și că se impun alte cercetări.
Procurorul cu privire la recursul petentului solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.89/P din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, în baza art.278 ind.1 alin.8 lit.b Cod procedură penală, a fost admisă plângerea formulata de petenții, ambii domiciliați în Olanda, 7136 RA și, domiciliat în S M,- și SC // BV cu sediul în Olanda, 6, 7131 ME și SC SRL, fosta SC - SRL, cu sediul în S M,- jud. S M, toți cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinetului, din S M,-/a, desființată Rezoluția prim procurorului din 13 noiembrie 2008 data în dosar 533/II/2/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare și Ordonanța din 5 martie 2008 pronunțată în dosar 804/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, privind pe învinuitul, domiciliat în S M,-/9 și trimite cauza la parchet în vederea redeschiderii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art.290 Cod penal, înșelăciune, prev. și ped. de art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal și respectiv a începerii urmăririi penale pentru infracțiunile de prezentare cu rea credință a situației societății, prev. și ped. de art.271 pct.2 din Legea 32.0 și spălare de bani, prev. și ped. de art.23 din Legea 656/2002.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin plângerea penală înregistrată la Tribunalul Satu Mare în dosar număr de mai sus, împotriva Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din 5 martie 2008 în dosarul de urmărire penală nr. 804/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, și a Rezoluției din 13 noiembrie 2008 prim - procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare dată în dosarul nr.533/II/2/2008, petenții, SC ). BV, și SC SRL ( fosta SC - SRL ), prin reprezentanți legali au solicitat admiterea plângerii, desființarea Ordonanței și a rezoluției susamintite, și trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale față de învinuitul pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art. 290 Cod penal și uz de fals, prev. și ped. de art. 291 Cod penal, precum și pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.271 pct. din Legea nr.31/1990, dar și pentru continuarea cercetărilor față de alți făptuitori indicați de ei în plângerea penală formulată.
În motivarea plângerii cu care a fost sesizată instanța, petenții arată că Ordonanța procurorului de caz este nelegală, nefondată și tratează cauza exclusiv prin prisma declarației învinuitului, acceptând fără rezerve apărările acestuia. Mai mult, infracțiunea de uz de fals nu este analizată în nici un fel, fiind trecută sub tăcere, ca și cum nu ar fi fost sesizat cu cercetarea acesteia. La fel procedează și cu cercetarea celorlalte persoane care au cooperat sau au înlesnit săvârșirea infracțiunilor ce au făcut obiectul cercetărilor, cum ar fi, si.
Petenții arată că au sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare cu o plângere penală pentru infracțiunile de înșelăciune art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal, fals îăn înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art.290 Cod penal i uz de fals, prev. și ped. de art. 291 Cod penal, și infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.271 pct.2 din Legea nr. 31/1990, prezentând în continuare starea de fapt, respectiv împrejurarea ca în anul 2003 subscrisa BV Olanda, reprezentată de petenți a devenit asociată a SC SRL (), înregistrată la ORC SMs ub nr. J-, CUI R-, cu sediul în S-M,-, cu participare de 60% din părțile sociale, ceilalți asociați fiind SC - MANAGEMENT SRL, reprezentată de asociat unic și administrator, care fusese numit și administratorul societății SC - SRL, reprezentată de asociat unic și administrator, fiecare cu o participare de 20%.
Scopul asocierii era acela de dezvoltare a unor afaceri în domeniul imobiliar, asocierea realizându-se scriptic la data de 14.01.2004, fiind ulterioară înțelegerii intervenite între ei, și care avea ca obiect achiziționarea imobilului "Hotel Europa" din centrul orașului S- Acest imobil a fost achiziționat în toamna anului 2003 din aportul propriu al petenților în sumă totală de 550.000 euro, anterior asocierii scriptice, întrucât plata către vânzătorul SC SA trebuia făcută în timp scurt, nefiind posibilă tergiversarea plății până la momentul intrării petenților în societate.
Depunerea în valută s-a efectuat la acel moment în contul privat al persoanei fizice, urmând ca imobilul achiziționat să fie adus ca aport în firma SRL, deci implicit să devină proprietatea societății în care erau asociați.
La 14.01.2004 societatea olandeză BV, reprezentată de petentul, devine asociat al SC SRL, iar în continuare acesta este numit administrator al SRL alături de cel de-al doilea administrator.
Petentul motivează în continuare faptul că, domiciliind în Olanda, prezenta lui în România a fost sporadică, motiv pentru care problema administrării bunurilor societății și aceea a conservării patrimoniului era în sarcina administratorului, care reprezenta și singura sa sursă de informare despre mersul societății, acesta având obligația ca periodic să transmită informații, analize și evidențe cu privire la derularea activității firme, deci implicit și pe cele cu privire la imobilul achiziționat, cei doi convenind în acest sens.
Se arata că în timp, corespondenta comercială purtată pe e-mail sau fax cu numitul a devenit tot mai anevoioasă și defectuoasă, parte din informațiile și documentele transmise, dovedindu-se a fi în final falsuri, care au fost de natură să îl mențină în eroare cu privire la evoluția societății și a patrimoniului acestuia.
Astfel, nici până la momentul formulării prezentei plângeri, imobilul "Hotel Europa", nu a fost niciodată proprietatea societății petente, el fiind vândut succesiv, fără ca vreodată sa fi fost adus ca aport în SC SRL.
Mai mult decât atât, toate informațiile și actele primite de la numitul erau falsificate spre a menține starea de incertitudine cu privire la imobil, ascunzându-li-se în mod deliberat informații cu privire la tranzacțiile comerciale ale Hotelului Europa.
Acest aspect a fost recunoscut în declarația sub semnătură privată din data de 06.07.2006 dată de către, precum și în cadrul Adunării Generale Extraordinare a Asociaților din 31.08.2006,când a recunoscut încheierea unor acte fictive în detrimentul societății și al asociaților, precum și prejudiciul cauzat prin actele sale.
Petenții arată că temerile formate cu privire la corectitudinea și legalitatea actelor încheiate de numitul, s-au concretizat în momentul în care în mod intempestiv aceștia s-au deplasat în România și au cules toate aceste informații, ei neavând cunoștință despre demersurile numitului în ceea ce privește tranzacțiile și operațiunile mai sus indicate.
De la Banca Comercială, au obținut extrasele de cont pe perioada 2003-2006, și confruntându-le cu cele ce le primiseră de la au constatat că toate aceste extrase fuseseră falsificate, întrucât înscrisurile prezentau cifre diferite. ( ex. Contul avea un sold real de 0,00 RON, iar cel din extrasele falsificate de numitul erau cu 902.000 RON ).
În aceste condiții au contactat directorul sucursalei, în persoana d-lui, care s-a abținut de la a face comentarii, susținând că toate informațiile ce le poate furniza sunt cele cu privire la istoricul contului societății.
Falsificarea extraselor de cont a fost recunoscută de numitul, în cadrul adunării AGA din 31.08.2006, recunoscând faptul că aceste extrase erau falsificate și trimise în Olanda, corespondența fiind purtată și ținută împreună cu secretara acestuia în persoana numitei, care apare în întreaga corespondență comercială, ca persoană de contact și care avea cunoștință de toate aceste situații economice și extrase de cont false, parte din ele putând fi falsificate chiar de către aceasta.
Sunt anexate pentru comparație extrasele băncii și cele primite de la făptuitor si.
Tot în cadrul demersurilor efectuate pentru aflarea situației exacte, s-au deplasat la Cartea Funciară și au constatat că niciodată contractele de vânzare-cumpărare dintre SC SRL și SC SRL, dintre SC SRL și SC SRL, reprezentată de, și dintre SC SRL și SC VEST SRL, reprezentată de, nu au fost niciodată întabulate și că Hotel Europa nu a fost niciodată proprietatea societății petente.
Mai mult decât atât se mai arata în plângere, la Adunarea Generală Extraordinare a Asociaților din 31.08.2006 numitul, a recunoscut ca aceste acte au fost fictive, false și că au fost încheiate cu scopul de a-i menține în eroare.
În acest sens, se solicită a se constata că în extrasele de cont false, apare prețul ca fiind încasat în urma fiecărei tranzacții, însă aceste sume nu apar în extrasele de cont ale BCIT.
Fată de această împrejurare, petenții solicită a se avea în vedere implicarea numiților și la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, aceștia semnând contractele cu toate că aveau cunoștință de faptul că sunt acte fictive, fără finalitate, că nu vor plăti prețul și că actul urma a fi prezentat asociaților olandezi.
În plângere se mai arată că în urma confruntării tuturor documentelor privind tranzacționarea imobilului Hotel Europa, a rezultat o sumă reală de 2.2 mil. Euro valoare totală ( conform contractelor de vânzare-cumpărare ), spre deosebire de suma prezentată de numitul, ca fiind valoarea totală a tranzacțiilor, aspect ce a fost recunoscut de numitul în cadrul Adunării Generale Extraordinare, când s-a și obligat la plata prejudiciului creat către asociații olandezi, în cuantum de 445.000 Euro.
Se apreciază ca aceste acte materiale continuate ale infracțiunii de fals, efectuate prin falsificarea actelor, folosirea acestora, au fost făcute cu scopul de a-i induce și menține în eroare, prejudiciind în mod flagrant atât interesele petenților persoane fizice cât și pe cele ale societății.
În opinia petenților,infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privatăs-a realizat sub aspectul laturii obiective, prin contrafacerea scrierii prin trucarea fotografică, decuparea și copierea extraselor de cont, confecționându-se un înscris similar cu cel emis de bancă.
Actele materiale au fost săvârșite în formă continuată, în mod repetat, preț de 3 ani, fiind de natură să îi mențină în eroare cu privire la situația reală.
Se precizează că notele contabile și situațiile financiare erau întocmite în concordanță cu datele înscrise în extrasele de cont și prezentau datele în mod ireal.
Contractul dintre SC SRL și SC VEST SRL, reprezentată de, încheiat în data de 16.08.2004, a fost falsificat prin contrafacerea ștampilei și a semnăturii și prin indicarea unor date de identitate inexacte ale numitului. Pentru comparare s-a anexat contractul autentic nr.1998/28.06.2004 semnat de SC SRL din C, reprezentată de aceeași persoană fizică, și cu ușurință se poate observa că ștampila este aceeași, însa au fost șterse însemnul din mijlocul ștampilei și literele "O" și " IN", după care s-a fotocopiat amprenta ștampilei. Semnătura ce apare pe cele doua acte este identică și pare a fi a aceleiași persoane, iar datele de identificare sunt diferite.
Petenții arată că obiectul vânzării în ambele contracte este același, imobilul înscris în CF 55909, cu suprafețele indicate. În acest context, singura persoana care putea vinde imobilul este SC SRL și nicidecum SC SRL.
Așadar, actele materiale de falsificare s-au realizat prin contrafacerea scrierii și alterarea conținutului, iar înscrisul falsificat a fost încredințat spre folosire altei persoane în vederea producerii consecințelor juridice și a fost de natură să producă consecințe juridice, având aparența unui act veritabil, cu semnificație juridică și capabil să aibă putere probatorie.
Se face în continuarea plângerii referire la contractul SC SRL si SC SRL, reprezentată de, încheiat în data de 04.05.2005 care fost încheiat de asemenea în vederea inducerii părților în eroare, și chiar dacă plata apare ca fiind făcută în extrasele falsificate, această plată nu este una reală, iar conform afirmațiilor numitului din Hotărârea AGA din 31.08.2006, actul a fost semnat de către numitul, deși acesta știa că nu va face niciodată o plată în acest sens, și că actul urma să fie prezentat asociaților olandezi. În acest context, se consideră de către petenți ca se face răspunzător de complicitate la infracțiunea de înșelăciune.
De asemenea, acest act a fost încredințat spre folosire altei persoane în vederea producerii consecințelor juridice și a fost de natură să producă consecințe juridice, având aparența unui act veritabil, cu semnificație juridică și capabil să aibă putere probatorie.
In opinia petenților se apreciază că infracțiunea de înșelăciune, a fost săvârșită sub aspectul laturii obiective prin inducerea în eroare și prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, folosindu-se în acest sens de mijloace frauduloase, falsificare de acte, extrase de cont, situații financiare, etc. precum și menținerea în eroare cu prilejul executării contractului de societate, iar în acest context fiind aplicabile și dispozițiile alin.2 al infracțiunii prev. de art.215, operând regulile concursului de infracțiuni.
Tot acest cadru infracțional, arată petenții, a fost de natură să îi mențină în eroare, cu privire la calitatea lor de proprietari ai imobilului, să le mențină convingerea că sumele ce apăreau în extrasele de cont există, că vânzările s-au realizat și banii s-au încasat.
Sub aspectul laturii subiective, toate aceste infracțiuni au fost săvârșite cu intenție directă,în formă continuată.
De asemenea, se mai arată în plângere, consecințele juridice sunt deosebit de grave, în sensul prevăzut de art.145 Cod penal, paguba fiind cuantificată la valoarea de 445.000 euro, adică 1.557.500 RON.
Săvârșirea acestor infracțiuni este de natură sa creeze o stare de pericol pentru valoarea socială protejata prin lege, pentru relațiile sociale a căror formare și dezvoltare este condiționată de încrederea publică acordată puterii probante a înscrisurilor sub semnătură privată, condiționată de buna credință și de încrederea ce trebuie să existe în raporturile juridice dintre asociați, parteneri de afaceri.
Ca atare, în raport de starea de fapt descrisă mai sus și probată prin înscrisurile depuse, petenții au solicitat declanșarea urmăririi penale față de numitul, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, precum și a infracțiunii prev. si ped. de art.271 pct.2 din Legea nr.31/1990, conform căreia administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societății, care prezintă, cu rea-credință, acționarilor/asociaților o situație financiară inexactă sau cu date inexacte asupra condițiilor economice ale societății, în vederea ascunderii situației ei reale" în vederea tragerii sale la răspundere penală pentru aceste fapte.
Se apreciază în plângere că înscrisurile depuse în probațiune au conținut toate elementele care dovedesc vinovăția numitului, parchetului revenindu-i sarcina de a administra probatoriul complet, însa lucrurile nu s-au întâmplat așa, fiecare infracțiune pentru care s-a formulat plângere fiind înlăturată cu diverse motivări niciuna convingătoare.
Deși toate actele materiale ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârșite cu scopul clar de a induce îăn eroare, deci ca o infracțiune mijloc al celei de înșelăciune, procurorul concluzionează cu nonșalanță că "învinuitul nu a ascuns, ci a fost primul care a făcut public faptul că a întocmit în fals actele." ceea ce l-ar exonera de răspundere penală?!?!
In primul rând aserțiunea este falsă, arată petenții, pentru că învinuitul a recunoscut falsurile doar în momentul în care a fost confruntat cu ele, nemaiavând practic de ales, iar pe de altă parte, a minimaliza o astfel de conduită infracțională în formă continuată este cel puțin bizar, cu atât mai mult cu cât intră în discuție și săvârșirea infracțiunii de prezentare cu rea credință a situației societății, prev. si ped. de art.271 pct.2 din Legea nr.31/1990, pe care urmând aceeași logică falimentară o scoate din ecuație apreciind că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Ca atare, s-a apreciat că falsificarea timp de mai multe luni a unor înscrisuri bancare dar și a unor contracte de vânzare - cumpărare, cu scopul de a- induce și menține în eroare deci pentru a înlesni săvârșirea infracțiunii de înșelăciune constituie o faptă care nu merită o sancțiune penală, una administrativă fiind suficientă.
De asemenea petenții mai învederează că, procurorul nu vede prejudiciu, înlăturând astfel și infracțiunea de înșelăciune, deși a fost demonstrat clar că acest prejudiciu nu numai că există dar are și proporții însemnate, de natură a face incidentă o încadrare juridică agravată specială, cea prevăzută de art.215 alin.5 Cod penal, fiind vorba de consecințe deosebit de grave, adică de un prejudiciu cu mult peste pragul de 200.000 lei fixat în art.146 Cod penal.
Infracțiunea de spălare de bani este înlăturată cu aceeași nonșalanță, apreciindu-se că nu s-a dovedit săvârșirea unei infracțiuni producătoare de venit ilicit, dar fără a se cerceta în vreun fel ipoteza în care banii "spălați" provin tocmai din săvârșirea infracțiunilor prin care petenții au fost prejudiciați de importante sume de bani.
Toate aceste neajunsuri au fost semnalate și în plângerea adresată prim - procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, însă acesta s-a mărginit să constate printr-o motivare lapidară și greu de înțeles că plângerea este neîntemeiată.
Prin urmare, se apreciază că, atât Ordonanța procurorului de caz cât și rezoluția procurorului ierarhic superior sunt soluții esențial superficiale și eronate, urmărirea penală incompletă și soluțiile complet greșite.
Și este oarecum firesc să fie așa, având în vedere că în Ordonanța s-a preluat practic declarația învinuitului necercetându-se deloc participația altor persoane la infracțiunile săvârșite și neelucidându-se în final cine este autorul fiecărui fals în parte. Apoi, procurorul susține cănu există prejudiciu, fără a analiza vreun act contabil, fără a ne cere explicații în sensul acesta și fără a dispune o expertiză contabilă pentru a se stabili existența și întinderea prejudiciului, probăsine qua non, având în vedere complexitatea speței și a relațiilor comerciale ce trebuiau supuse analizei unui expert contabil.
Analizând plângerea penală formulată împotriva Rezoluției de scoatere de sub urmărire penală dispusa în cauză, tribunalul a apreciat că aceasta este fondată și se impune admiterea ei, potrivit prevederilor art. 278 ind.1 al.8 lit.b Cod de procedură penală.
Pornind de la plângerea inițială formulată în cauză și înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare la data de 20 oct.2006, se poate cu ușurință observa că aceasta vizează săvârșirea de către numitul și de către alte persoane a unui număr de 4 infracțiuni, astfel cum apar ele descrise în detaliu în conținutul acesteia.
În paralel cu această plângere, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, sesizează Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare în vederea efectuării verificărilor care se impun sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare de bani, cu o motivare vastă și argumentată, aflata la filele 14-33 din dosarul de urmărire penală.
Plângerea petenților și sesizarea Oficiului național sunt conexate, însă afară de audierea numitului și a lui, care are declarație olografă la fila 104 din dosar, alte persoane nu au mai fost audiate în cauză, restul dosarului de urmărire penală fiind reprezentat de situațiile financiare depuse de către petenți pentru comparație între cele reale și cele fictive, transmise în Olanda, procesul-verbal întocmit cu ocazia Adunării Generale a acționarilor la data de 31 august 2006, atât cel olograf cât și transcrierea lui, filele 48-82 din dosar, și astfel cum se arată și în plângere de către petenți, motivarea soluției de către procuror are la bază exclusiv declarația dată de numitul, astfel că urmează a fi interpretată ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale privind aflarea adevărului.
Este inadmisibil ca fără administrarea de probe, fără efectuarea unei expertize contabile, fără audierea tuturor persoanelor menționate în plângere, precum și a oricăror alte persoane care au cunoștință de cele întâmplate, funcționari de bancă etc. fără verificarea finalității contractelor fictive încheiate și a scopului pentru care acestea s-au întocmit, eventualele beneficii obținute pentru întocmirea lor și nu în ultimul rând fără audierea semnatarilor plângerii să se pronunțe o soluție în dosar. De asemenea, aspectele sesizate de către Oficiul național de prevenire si combatere a spălării banilor se impuneau a fi verificate la modul cel mai serios, lucru care din păcate nu s-a realizat.
Apreciind că în prezenta cauză urmărirea penală este aproape inexistentă, dosarul se impune a fi restituit la parchet pentru redeschiderea urmăririi penale și respectiv începerea urmăririi penale, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri, urmând a fi administrate toate probele necesare pentru aflarea adevărului și stabilirea stării de fapt corecte, astfel cum prevăd dispozițiile procesual penale.
Urmare a admiterii plângerii penale formulate, cheltuielile judiciare urmează a fi lăsate în sarcina statului, potrivit prevederilor art.192 alin.3 Cod de procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs penal Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și făptuitorul.
În motivarea recursului Parchetul a arătat că hotărârea instanței este netemeinică întrucât nu s-a putut reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor sesizate și în condițiile concrete în care a fost comisă aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că aceștia au fost înșelați sau păgubiți în vreun fel.
Intimatul a solicitat casarea hotărârii atacate și menținerea rezoluțiilor parchetului ca fiind legale și temeinice.
Pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 Cod penal și înșelăciune prev. de art.215 alin.1 și 5 Cod penal s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ iar pentru cele de prezentare cu rea-credință a situației societății prev. și ped. de art.271 pct.2 din Lega 31/1990 și spălare de bani prev. de art.23 din Legea 656/2002 s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Se apreciază că, soluția dispusă de procuror prin rezoluție este cea corectă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod de procedură penală și art.385/14 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursurile declarate sunt nefondate, și în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.1 lit. b Cod de procedură penală vor fi respinse ca atare.
În mod corect s-a admis plângerea petenților privind pe învinuitul și s-a trimis cauza la parchet în vederea redeschiderii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 Cod penal și înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal și respectiv a începerii urmăririi penale pentru infracțiunile de prezentare cu rea-credință a situației societății prev. și ped. de art.271 pct.2 din Legea nr.31/1990 și spălare de bani prev. și ped. de art.23 din Legea 656/2000.
Prima instanță a reținut că, procurorul de caz trebuia să solicite acte, să dispună efectuarea unei expertize contabile, să fie audiate toate persoanele menționate în plângere, precum și persoanele care au cunoștință de cele întâmplate, indicând concret aspectele care trebuie verificate precum și verificările semnalate de Oficiul Național de Prevenire și Combatere a spălării banilor.
Așa fiind s-a stabilit temeinic de Tribunalul Satu Mare că urmărirea penală este extrem de sumară și deficitară, pronunțând o soluție temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE și, împotriva sentinței penale nr.89 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurentul să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 3.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Pt.- - - - - -
în concediu de odihnă
semnează președintele instanței
judecător G
decizie - jud.- -
În concept - 20.11.2009
Judecător fond -
-
2 ex./20.11.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela, Popovici Corina
