Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 484/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 484
Ședința publică de la 07 mai 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Făurar JUDECĂTOR 2: Constantin Mereanu
- - - JUDECĂTOR 3: Gheorghe Vintilă
G - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la data de 30 aprilie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală având ca obiect recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L T, precum și de intimații - în prezent deținut în Arestul O - și, împotriva sentinței penale nr. 15 de la 09 februarie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL OLT - Secția Penală, în dosarul cu nr-, privind pe intimatul - petent.
Procedura completă, fără citarea părților.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 15 de la 09 februarie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL OLT - Secția Penală în dosarul cu nr-, s-a dispus admiterea plângerii formulată de persoana vătămată - domiciliat în comuna, sat, județ O - împotriva rezoluției procurorului Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL OLT nr. 250/P/2008, din data de 6.10.2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva agenților de poliție și - fiul lui și, născut la data de 15.04.1985 în municipiul S, județul O, domiciliat în S-, -. 11,. A,. 4,. 16, CNP -, arestat în altă cauză în Arestul
S-a dispus totodată desființarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei acestuia, în vederea începerii urmăririi penale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea formulată - transmisă spre soluționare de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL OLT cu adresa nr. 877/II/2/2008 din 17 nov. 2008 - persoana vătămată a formulat plângere împotriva rezoluției cu nr. 250 /P/2008 emisă la data de 6 octombrie 2008 de procuror, motivând în esență că, în dosarul penal nr. 1153//P/2007 al aceluiași Parchet, a fost cercetat de către făptuitori pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu și furt, propunându-se prin referatul cu același număr, din data de 30.05.2007, emiterea rechizitoriului și trimiterea sa în judecată, iar în ce privește începerea urmăririi penale împotriva sa pentru fapta de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 1. p, a precizat că aceasta a avut loc fără îndeplinirea condiției referitoare la existența plângerii prealabile.
Persoana vătămată a mai susținut că a formulat în dosarul nr. 250 /P/2008 plângere privind comiterea de abuzuri de către făptuitori, în modul arătat, cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu.
Pe baza analizei actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut că, prin rezoluția procurorului s-a făcut o expunere actelor de urmărire penală efectuate de făptuitori împotriva persoanei vătămate - în calitate de învinuit în cauza ce a format obiect al dosarului cu nr. 1153/P/2007 - acte ce s-au finalizat cu propunerea menționată mai sus, de emitere a rechizitoriului. De asemenea, prima instanță a reținut și că, prin ordonanța din 17 iulie 2007 procurorului din același Parchet, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a persoanei vătămate și aplicarea unei amenzi administrative, iar în urma plângerii formulată împotriva acestei ordonanțe, instanțele au desființat ordonanța și au restituit cauza la procuror, după care s- dat o nouă ordonanță de scoatere de sub urmărire penală a persoanei vătămate de față, în baza art. 10 alin. 1 lit. b C.P.P. pentru fapta de furt și de încetare a urmăririi penale pentru fapta de violare de domiciliu.
Pentru concluzia caracterului fondat al plângerii de față, instanța de fond a constatat că rezoluția procurorului Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL OLT cu nr. 250/P/2.008, prin care s-a dispune neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorilor, nu a avut în vedere fapte și împrejurări cu caracter esențial pentru rezolvarea cauzei, pe baza mijloacelor de probă administrate, acest caracter avându-l elementele de fapt ce se referă la aceea că nu a fost realizat în măsură suficientă obiectul urmăririi penale prevăzut de art. 200.C.P.P. în sensul de a se analiza și activitatea făptuitorului care, la rândul său, a efectuat acte de urmărire penală în cauza ce formează obiect al dosarului nr. 1.153/P/2.007, în vederea realizării scopului procesului penal, astfel cum este reglementat la art. 1 alin. 1. În acest sens, s-au avut în vedere - ca mijloc de probă - înscrisurile întocmite în legătură cu această activitate de cercetare penală.
În al doilea rând, instanța de fond a constatat că rezoluția atacată cu plângere se rezumă la a enumera actele procesuale și de procedură efectuate în cauză, iar ca singură argumentație a soluției de neîncepere a urmăririi penale, procurorul a invocat respectarea dispozițiilor legale fără a face o analiză a probelor în legătură cu situația în care s-a ajuns la începerea urmăririi penale și la soluții de scoatere de sub urmărire penală a persoanei vătămate, în calitate de învinuit. În acest sens, se impunerea să se constate că, atâta timp cât a fost infirmată ordonanța procurorului din 17 iulie 2007 din dosarul nr. 1153/P/2007, în mod evident nu s-au făcut cercetări penale complete, care să clarifice fapta de furt,prin stabilirea situației dacă într-adevăr a avut loc o deposedare a unei persoane prin actele materiale ale persoanei vătămate. Mai mult, concluzia de mai sus a fost justificată de faptul că, privitor la fapta de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin.1 Cod Penal - pentru care plângerea prealabilă a persoanei vătămate constituie act condiție pentru punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale - prin rezoluția atacată în speță nu s-a analizat în ce măsură drepturile și interesele legitime ale persoanei vătămate au fost încălcate de făptuitori prin efectuarea de acte de urmărire penală fără îndeplinirea acestei condiții legale.
Pe de altă parte, corelativ cu administrarea de probe în acest sens, trebuia să se stabilească nu numai situația din punct de vedere obiectiv, ci și subiectiv, pentru a se constata atitudinea psihică pe care au avut-o făptuitorii. Ca mijloace de probă, s-au avut în vedere în acest sens înscrisurile din dosarul de urmărire penală nr. 1.153P/2007, între care, în primul rând referatul cu propunerea de scoatere de sub urmărire penală din data de 24.03.2.008.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs - în termen legal - atât Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL O L T, cât și intimații (deținut în cadrul O) și.
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL O L T, în motivele scrise de recurs, critică sentința pentru nelegalitate, în sensul că instanța de fond a apreciat în mod necorespunzător probele administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale, concretizate în cele două rezoluții date la 06 octombrie 2008 și respectiv 31 octombrie 2008 în dosarele 250/P/2008 și respectiv 799/II/2/2008.
În aceste circumstanțe, se susține că recurentul a fost desemnat e către să efectueze cercetări în cauză, iar nu a efectuat nici un act de urmărire penală, astfel că se impunea efectuarea unei analiza activității desfășurată numai de intimatul.
Cum activitatea acestuia a fost apreciată ca desfășurându-se în limite legale, instanța avea obligația să constate că motivele invocate de petiționar sunt nefondate, așa cum în mod temeinic a reținut organul de urmărire penală prin rezoluția din 06 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 250/P/2008.
Mai mult, se susține că nu s-a analizat în ce măsură drepturile și interesele legitime ale intimatului - petiționar au fost încălcate de cei doi agenți de poliție prin efectuarea de acte de urmărire penală, fără îndeplinirea condițiilor legale.
În consecință, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond și respingerea plângerii petiționarului.
În recursurile declarate de și, care nu au formulat motive scrise de recurs, cu ocazia dezbaterilor s-a susținut că sentința este nelegală, în sensul că nu a efectuat cercetări în dosarul invocat de petiționar, iar susține că cercetările pe care le-a efectuat s-au făcut cu respectarea dispozițiilor legale, așa cum a constatat Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL OLT prin rezoluția din 06 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 250/P/2008.
Recursurile sunt fondate și urmează să fie admise, în sensul casării sentinței și trimiterii cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, pentru motivele ce urmează:
În conformitate cu dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 3859Cod procedură penală, iar instanța este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și a cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.
În speță, Curtea constată că, la 17 noiembrie 2008, petiționarul s-a adresat Tribunalului Olt cu o plângere împotriva rezoluției nr. 799/II/2/2008 din 31 octombrie 2008 dată de primul procuror al Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL O L T, prin care s-a respins plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 250/P/2008 din 06 octombrie 2008 Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL O L T, rezoluție prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva agenților de poliție și, ambii din cadrul Postului de Poliție - județ O, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod penal, întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni.
În mod evident, petiționarul s-a prevalat de dispozițiile art. 2781Cod procedură penală, încadrându-se în termenul de 20 de zile prevăzut de textul menționat și adresându-se "la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță".
Motivele invocate în plângerea inițială sunt reiterate de petiționar cu ocazia dezbaterilor de la instanța de fond din data de 09 februarie 2009 (fila 40 - dosar fond).
În minuta întocmită după dezbaterile din 09 februarie 2009, judecătorul investit cu soluționarea cauzei, "admite plângerea, desființează rezoluția procurorului și trimite cauza acestuia în vedere începerii urmăririi penale" (fila 36 verso - dosar fond).
În extrasul întocmit privind sentința pronunțată, se consemnează că "se admite plângerea petiționarului împotriva ordonanței prim procurorului de pe lângă TRIBUNALUL OLT cu nr. 799/II/2/2008, dispusă în dosarul nr. 250/P/2007; desființează rezoluția procurorului și trimite cauza acestuia în vederea începerii urmăririi penale".
În dispozitivul sentinței recurate, ca și în considerentele acesteia, se consemnează "admite plângerea formulată de persoana vătămată împotriva rezoluției procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL OLT nr. 250/P/2008 din 06 octombrie 2008, desființează rezoluția procurorului și trimite cauza acestuia în vederea începerii urmăririi penale".
Or, așa cum s-a menționat, petiționarul formulase plângere împotriva rezoluției din 06 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 250/P/2008 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL O L T, soluționată prin rezoluția din 31 octombrie 2008 dată de primul procuror al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL OLT în dosarul nr. 799/II/2/2008, astfel că instanța era învestită cu plângerea formulată împotriva acestei din urmă rezoluții și nu a celei dată la 06 octombrie 2008 în dosar nr. 250/P/2008.
Pronunțându-se asupra unei rezoluții cu privire la care nu a fost investită, instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală, conform art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, care atrage nulitatea sentinței.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, urmează să se dispună admiterea tuturor recursurilor, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
Cu ocazia rejudecării, instanța va stabili cererea cu care a fost investită, respectiv cea formulată de petiționarul împotriva rezoluției nr. 799/II/2/2008 și se va pronunța în legătură cu legalitatea și temeinicia acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L T, precum și de intimații - în prezent deținut în Arestul O - și, împotriva sentinței penale nr. 15 de la 09 februarie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL OLT - Secția Penală, în dosarul cu nr-, privind pe intimatul - petent.
Casează sentința penală recurată și trimite cauza pentru rejudecare la instanța de fond, TRIBUNALUL O L
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
Red. jud.: C-tin. -
Jud. fond:.
Dact. 3 ex./ - 27 Mai 2009
Președinte:Ștefan FăurarJudecători:Ștefan Făurar, Constantin Mereanu, Gheorghe Vintilă
