Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 5/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 5
Ședința publică de la 15 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Elena Ciobanu I - -
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
S-a luat spre examinare plângerea penală formulată de petentul împotriva rezoluției nr.185/II/2/2008 din data de 29 mai 2008 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Iași.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că lipsesc petentul și intimatul.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinirea procedurii de citare, că fost înaintat spre atașare cauzei de față dosarul de urmărire penală nr. 77/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Iași, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în cauza de față solicită a se dispune respingerea plângerii formulate de petentul ca nefondată. În susținerea acestor concluzii se referă la materialul existent la dosar, la rezoluția atacată și la cea prin care a fost soluționată plângerea adresată procurorului ierarhic superior. Actele efectuate de organele de urmărire penală în cauză au dovedit că nu există indicii și probe pentru punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la numitul pentru infracțiunile reclamate de către petent. Apreciază, așa cum au reținut și organele de urmărire penală, că în cauză nu există suficiente dovezi pentru a se începe urmărirea penală față de. Solicită respingerea plângerii formulate de petent și menținerea rezoluției atacate.
Declarând dezbaterile închise curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra plângerii penale de față:
Prin rezoluția nr.77/P/2007 din 16.05.2008 dată de procurorul - Serviciul Teritorial Iașis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul, comisar în cadrul Poliției mun. Bârlad, sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:
- abuz în serviciu, prev. de art. 13 ind. 2 din lg. nr. 78/2000,
- sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, prev. de art. 242 cod penal
În examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reținut următoarele:
La data de 24.07.2007, polițistul și alți doi colegi din cadrul Biroului de Investigare a Fraudelor Bârlad, fiind în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, au efectuat un control la un punct de lucru al "Red Zone" Bârlad, societate administrată de numitul. Cu această ocazie, administratorul firmei nu a putut prezenta licențele programelor instalate pe calculatoare, neavându-le la punctul de lucru, motiv pentru care polițistul l-a chemat să se prezinte cu licențele a doua zi, la sediul poliției.
În ziua de 25.07.2007, s-a prezentat la biroul subinspectorului, întocmind în acest sens procesul -verbal de contravenție.
Reclamantul susține că, după aproximativ 10 minute, a fost chemat de către comisarul, șeful poliției, care i-a spus că numitul est prietenul său și i-a sugerat să aplice un avertisment în locul amenzii. Ofițerul a refuzat susținând că sancțiunea aplicată este corectă, după care a relatat situația și altor ofițeri din cadrul biroului. Ulterior, subinspectorul a raportat ierarhic incidentul și a formulat plângeri penale împotriva comisarului, denunțând comportamentul abuziv al acestuia.
Cu ocazia audierii numitului de către procuror, acesta a susținut că o situație asemănătoare s-ar fi petrecut în cursul anului 2007, când numitul a fost sancționat la regimul circulației de către agentul, iar la intervenția comisarului, sancțiunea a fost modificată din "amendă" în "avertisment".
Pentru soluționarea dosarului, au fost obținute relații de la Oficiul Registrului Comerțului privind pe "Red Zone" SRL, au fost solicitate și obținute relații de la Poliția Rutieră Bârlad, au fost audiați martori precum și numitul referitor la aspectele sesizate de.
Astfel, din cercetările efectuate a rezultat că în legătură cu procesul -verbal seria - nr. - de sancționare contravențională a numitului, au fost efectuate verificări și de către Compartimentul Inspecție Internă al
În urma anchetei administrative s-a constatat că șeful Poliției Municipiului Bârlad a adat dovadă de "neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu", motiv pentru care a fost luată măsura atenționării în scris a acestuia, conform art. 15 lit. a din Ordinul nr. 400/2004.
Numitul, fiind audiat în legătură cu acuzațiile aduse de, nu recunoaște că i-ar fi cerut acestuia să înlocuiască ori să anuleze sancțiunea aplicată lui iar în ceea ce privește lipsa procesului -verbal de sancționare contravențională seria - nr. -, susnumitul arată că ar fi luat documentul în jurul datei de 06.08.-08.08.2007, după orele de program, cu intenția de a-l xerocopia și a-i da un exemplar lui care dorea să conteste sancțiunea în instanță, urmând să readucă de îndată procesul verbal la unitate și nicidecum cu intenția de a sustrage documentul. Unele probleme personale au făcut ca documentul să fie restituit mai târziu. În apărarea sa face vorbire despre o discuție pe care ar fi avut-o în acest sens cu agentul. Susnumitul nu recunoaște că ar fi făcut vreo altă intervenție pentru a-l favoriza pe.
Din relațiile solicitate și comunicate de Serviciul Poliției Rutiere V prin adresa nr. - din 20.02.2008, a rezultat că numitul nu figurează în baza de date cu sancțiuni contravenționale.
Relațiile oferite de Serviciul Poliției Rutiere V se coroborează cu declarația martorului - agent de poliție, care fiind audiat în cursul actelor premergătoare referitor la aspectele sesizate de, a declarat că situația prezentată de reclamant nu este reală și nu s-a împlinit în fapt.
Văzând și aspectele rezultate din actele premergătoare efectuate în cauză apreciază că nu există indicii sau probe temeinice pentru a dispune punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva comisarului și trimiterea acestuia în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de articolul 132 din Legea nr. 78/2000 și a infracțiunii prev. de art. 242 Cod penal.
opinia că nu există suficiente dovezi în susținerea ipotezei că numitul a luat procesul -verbal cu intenția de a scoate înscrisul definitiv din evidența Poliției Bârlad iar versiunea prezentată de acesta în apărare - că ar fi luat înscrisul pentru efectuarea unei xerocopii, nu este infirmată de probele administrate în cauză.
În susținerea acestui punct de vedere face trimitere atât la lucrarea nr. 43981/2007 a Inspectoratului de Poliție al Județului V referitoare la ancheta internă efectuată în legătură cu aspectele sesizate de subinspectorul cât și la declarația lui.
Astfel, așa cum rezultă din lucrarea respectivă, procesul -verbal seria - nr. - este un formular inserat, cu regim special și a fost predat de către către Agentul șef pe bază de semnătură în condică, existând o evidență a circuitului acestuia și implicit urme clare ale existenței fizice a înscrisului. O eventuală acțiune de sustragere a actului nu ar fi putut înlătura și mențiunile privind circuitul documentului și implicit dovada existenței sale, existență ce putea fi probată nu numai prin înscrisuri ci și prin declarațiile persoanelor care au întocmit și primit actul.
și opinia că faptul restituirii înscrisului fără modificări ori alterări, este o dovadă a lipsei intenției de sustragere a documentului, con siderând că dacă n u ar fi avut intenția readucerii procesului -verbal în sediul poliției, comisarul ar fi fost interesat mai degrabă de distrugerea înscrisului și nu de păstrarea acestuia în bune condiții.
Constată de asemenea că declarația numitului care susține ipoteza sustragerii procesului -verbal seria - nr. - de către, nu se coroborează cu alte probe, în timp ce afirmațiile lui precum că ar fi luat înscrisul, în timp ce se afla în concediu după orele de program, pentru a-i face o xerocopie contravenientului în vederea contestării, sunt susținute și de declarațiile agentului șef care în raportul din 17.08.2007, confirmă motivarea expusă de comisarul.
Concluzionează că deși a existat o acțiune de scoatere a înscrisului din sediul Poliției Bârlad, aceasta nu întrunește elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, lipsind intenția de a sustrage documentul, cu alte cuvinte l-a scos, dar nu l-a sustras.
În ceea ce privește modul de exercitare a atribuțiilor de serviciu constată că față de numitul a fost luată măsura atenționării în scris conform prevederilor art. 5 lit. "a" din Ordinul MAI nr. 400/2004, neexistând indicii că fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.
n baza dispozițiilor art.278 Cod procedură penală, petentul s-a adresat cu plângere procurorului ierarhic superior ce a fost respinsă prin rezoluția nr.789/II/2/2008 din 29.08.2008, reținându-se că în cazul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cerința textului incriminator este aceea de a se produce o tulburare însemnată activității unei instituții de stat sau o pagubă. Din punct de vedere al laturii obiective a infracțiunii nu sunt întrunite aceste cerințe.
În cazul in fracțiunii de sustragere de înscrisuri este necesar ca fapta să fie comisă cu intenția de a lipsi organul în păstrarea căruia se află înscrisul, de posibilitatea de a face uz de el. Ori faptul de a lua procesul verbal în scopul efectuării unei copii denotă lipsa intenției de a sustrage actul.
Nu este lipsită de interes sublinierea că potrivit atribuțiilor funcției, putea solicita orice document întocmit de către subordonați pentru a-l verifica.
sa, comunicată direct lui, că la aplicarea sancțiunii era necesar să aibă în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din Ordonanța de Guvern nr. 25/2006 și ale art. 21 alin. 3 din Ordonanța de Guvern nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, nu este lipsită de substanță.
Potrivit art. 37 din Ordonanța de Guvern nr. 2/2001, procesul -verbal necontestat în termenul legal constituie titlu executoriu fără vreo altă formalitate, ceea ce este de natură să întărească concluzia neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.
Conduita lui în împrejurările date a fost corect evaluată de către organele ierarhic superioare, care i-au aplicat măsura atenționării în scris, potrivit prevederilor art. 15 lit. a din Ordinul MAI nr. 400/2004.
Împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale, petentul s-a adresat cu plângere la instanță, iar cauza a fost înregistrată sub numărul de mai sus.
Din conținutul memoriilor depuse la dosarul cauzei, petentul susține că actele efectuate de procuror sunt insuficiente pentru a sprijini aprecierea că, în cauză, infracțiunile reclamate sunt lipsite de elementele lor constitutive, nefiind verificate susținerile semnalate prin cererile depuse. Pe de altă parte, apreciază petentul că, chiar în lipsa rezultatului infracțiunii de abuz în serviciu, respectiv tulburarea însemnată a activității instituției, nu s-a produs, nu înseamnă nu a existat intenția săvârșirii faptei. Concluzionează petentul la finalul motivelor expuse pe larg în scris, că, în cauză, rezultă cu prisosință săvârșirea tentativei la infracțiunile reclamate, ceea ce impune infirmarea rezoluțiilor atacate și începerea urmăririi penale față de persoane cercetată pentru cele două fapte penale.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că plângerea de față este nefondată.
Prin rezoluția adoptată și atacată de petentul, procurorul a dispus în temeiul dispozițiilor art.228 alin.6 raportat la art.10 lit. "d" Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de lucrătorul de poliție sub aspectul bănuielii de comitere a unor fapte penale, reclamate prin prezenta plângere.
Prin efectuarea actelor premergătoare procurorul a procedat la strângerea probelor cu privire la învinuirile aduse, probe ce au fost evaluate în detaliu pentru fiecare din aspectele invocate de petent și apreciate cu motivarea corectă că respectivele fapte nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor sesizate.
Codul d e procedură penală stipulează în art. 228 că organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de lege (art. 221 Cod procedură penală) dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate, nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prev. de art. 10, cu excepția celui de la lit. "b" ind. 1".
Potrivit art. 10 lit. "d" Cod procedură penală, dacă faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată.
Raportat faptelor reclamate de petent în plângerea adresată organelor de urmărire penală și la actele premergătoare efectuate în cauză de procuror, soluția adoptată în cauză, de neîncepere a urmăririi penale, față de persoana reclamată, pentru faptele sesizate, este temeinică și legală, respectându-se dispozițiile art. 228 al. 4 Cod procedură penală.
Pentru a putea fi reținute în sarcina intimatului săvârșirea infracțiunilor reclamate, trebuie întrunite condițiile prev. de art. 17 și art. 18 cod penal, precum și toate elementele prevăzute de lege pentru infracțiunile respective, - printre care se înscrie în mod esențial cea referitoare la producerea rezultatului constând în tulburarea bunului mers al instituției, esențială datorită faptului că în lipsa acestuia infracțiunea este lipsită de unul din elementele sale constitutive, cum în mod corect au reținut și procurorii de caz, - atât în ce privește latura obiectivă cât și în ceea ce privește latura subiectivă.
Față de cele reținute în rezoluțiile atacate, instanța consideră că, cum în mod corect au reținut și procurorii, în cauză nu sunt evidențiate aspecte de natură penală împotriva persoanei cercetate, iar actele premergătoare de cercetare penală au fost efectuate de organele de urmărire penală cu respectarea atât a normelor procedurale penale, cât și a dispozițiilor referitoare la infracțiunile cercetate.
Actele premergătoare administrate au fost suficiente, iar procurorii au dat soluții legale și temeinice prin cele două rezoluții pronunțate.
Raportat considerentele expuse, în baza dispozițiilor art.278 ind.1 alin.8 lit. "a" Cod procedură penală, plângerea formulată de petentul se va respinge ca nefondată.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul disp.art.278 ind.1 alin.8 lit. "a" Cod procedură penală respinge plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției procurorului șef serviciu al Serviciului Teritorial Iași al nr.185/II/2/2008 din 29.05.2008 și, respectiv, rezoluția din 16.05.2008 dată în dosarul nr.77/P/2008 al - Serviciul Teritorial Iași, pe care le menține.
Obligă petentul să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
26.01.2009
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu
