Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 50/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.2781Cod pr.penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE FOND
SENTINTA PENALĂ NR.50
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Claudia Lăutaru judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea plângerii formulată de petenta, împotriva rezoluției nr.1020/P/2009 din 5 ianuarie 2010 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit atât petenta, cât și intimatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul a arătat că înre petentă și făptuitor s-a purtat o corespondență însă în cuprinsul adreselor înainte de făptuitor la instanță nu se regăsesc cuvinte sau expresii insultătoare și de asemenea afirmațiile au fost făcute în scris și nu prin mijloace de comunicare directă astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate, soluția dispusă de procuror fiind legală și temeinică. S-a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
CURTEA
Asupra plângerii de față;
Prin rezoluția nr.1020/P/2009 din 5 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art.228 alin,6 rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.-de art.239 alin.1, art.205 și 206 Cod penal.
s-a reținut că la data de 8 decembrie 2009, numita a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev.de art.239 alin.1 Cod penal.
În fapt, a susținut persoana vătămată, în calitatea sa de judecător în cadrul Judecătoriei Târgu J i u, a fost investită cu soluționarea unui număr de 4 cauze având ca obiect înființarea executării silite, cererile fiind formulate de BEJ -.
Întrucât cererile nu erau complete, a solicitat în calitatea sa de magistrat, biroului executorului judecătoresc completarea cererilor în sensul de a indica bunurile ce urmează a fi urmărite silit și locul în care se află acestea, elemente în raport de care instanța își verifică competența teritorială.
Executorul judecătoresc a răspuns în scris instanței, însă persoana vătămată a apreciat că răspunsul la cele 4 cauze civile realizează elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prev.de art.239 Cod penal.
În acest sens, a afirmat cu ocazia audierii persoanei vătămate i-a fost indusă o stare de temere de către executorul judecătoresc cu privire la faptul că ar putea fi reclamată penal, fie disciplinar pentru activitatea desfășurată în calitate de magistrat.
Petenta a solicitat cercetarea penală a executorului judecătoresc și pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și calomnie, fiind acuzată de imparțialitatea și tergiversarea nejustificată a cererilor.
Din probatoriul administrat procurorul a reținut următoarea situație de fapt:
Executorul judecătoresc a solicitat investirea cu formulă executorie a sentințelor civile având ca obiect drepturi bănești, cererile fiind formulate de creditorii, și, fiind înregistrate la Judecătoria Târgu J i u, fiind repartizate spre soluționare magistratului judecător.
Magistratul judecător a procedat în cele 4 cauze la citarea BEJ -, cu mențiunea de a preciza unde sunt situate bunurile ce urmează a fi urmărite pe calea executării silite și care sunt aceste bunuri, acesta invederând instanței că informațiile nu pot fi furnizate, deoarece nu a fost încă investit pentru a face executarea, iar încuviințarea executării silite se acordă pe titlu și nu cu privire la modalitatea de executare.
În cuprinsul adreselor către instanță, făptuitorul a menționat că informațiile solicitate exced atribuțiilor judecătorului delegat cu această activitate, sunt depășite limitele cadrului legal și în acest fel se tergiversează în mod nejustificat soluționarea cererilor.
Prin rezoluția procurorului s-a reținut că infracțiunea de ultraj, prev. de art.239 alin.1 Cod penal, se săvârșește prin amenințarea nemijlocită sau prin mijloace de comunicare directă a unui funcționar public ce îndeplinește o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
persoanei vătămate că ar putea fi reclamată penal sau disciplinar pentru activitatea desfășurată, nu este de natură să atragă răspunderea penală a executorului judecătoresc, deoarece răul cu care se amenință trebuie să fie injust.
S-a mai reținut că din cuprinsul celor 4 adrese emise de făptuitor nu rezultă amenințarea persoanei vătămate cu formularea unei plângeri penale sau a unei sesizări disciplinare.
Pentru aceste considerente, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executor, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.239 Cod penal.
Totodată s-a reținut că infracțiunea de calomnie, prev.de art.206 Cod penal, pentru care a fost formulată plângerea, se realizează sub aspectul laturii obiective prin afirmarea sau imputarea în public a unei fapte determinate privitoare la o persoană care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară ori disprețului public.
Faptele au fost săvârșite în scris, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de calomnie, prev.de art.206 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea de insultă, prev.de art.205 Cod penal, s-a dispus, neînceperea urmăririi penale deoarece nu a fost adusă o atingere onoarei sau reputației persoanei vătămate prin răspunsurile formulate de făptuitor.
În acest sens, s-a avut în vedere declarația persoanei vătămate potrivit căreia, la nivelul Judecătoriei Târgu Jiu există o practică neunitară în ceea ce privește modul de verificări ce se impun a fi efectuate în cazul încuviințării executării silite. Astfel, unii magistrați încuviințează executarea silită fără a cere lămuriri suplimentare, apreciind că eventuale nereguli pot fi soluționate pe calea contestației la executare, problema de practică neunitară fiind discutată și la nivelul Curții de Apel Craiova.
În acest context, aprecierea făptuitorului cu privire la faptul că persoana vătămată s-a pronunțat și în alte dosare altfel decât ceilalți magistrați, declinându-și competența, nu este de natură să aducă atingere onoarei sau reputației acesteia.
Prin rezoluția nr.67/II/2/2010 din 20 ianuarie 2010, procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentului.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere la instanță petenta, care a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, reținerea cauzei spre judecare și condamnarea făptuitorului pentru infracțiunea prev.de art.239 Cod penal, art.205 și 206 Cod penal.
În motivarea plângerii, în esență, s-a arătat că prin notele de ședință înaintate la dosarul cauzei petentei în calitate de judecător, făptuitorul a folosit cuvinte și expresii de natură să aducă atingere onoarei și reputației sale și totodată, a folosit afirmații care reprezintă amenințări implicite în sensul că fără să indice expres răul pe care îl poate produce, partea vătămată a fost pusă în situația de a-l deduce, fiind îndeplinite astfel elementele constitutive ale infracțiunii de insultă, calomnie și ultraj, prev.de art.205 Cod penal, 206 Cod penal și 239 alin.1 Cod penal.
Examinând plângerea formulată în raport cu actele și lucrările dosarului, înscrisurile depuse la dosar, motivele invocate, conform dispoz.art.2781Cod pr.penală, instanța constată că plângerea este nefondată.
În mod just, prin rezoluția nr.1020/P/2009 din 5 ianuarie 2010 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitor, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.205 Cod penal, art.206 Cod penal, 239 alin.1 Cod penal.
Astfel, infracțiunea de insultă prev.de art.205 Cod penal este o infracțiune care se săvârșește cu intenție.
Prin urmare, făptuitorul trebuie să fi săvârșit cu voință acțiunea sa. El trebuie să își fi dat seama că această acțiune este de natură să aducă atingere demnității persoanei împotriva căreia este îndreptată acțiunea sa și să fi dorit sau să fi acceptat producerea acestei urmări.
În speță, nu se poate susține că făptuitorul a acționat cu vinovăția cerută de lege pentru existența acestei infracțiuni, întrucât în cuprinsul adreselor către instanță, făptuitorul a prezentat numai un punct de vedere cu privire la informațiile solicitate de instanță fără, ca prin expresiile folosite să fi urmărit sau să fi acceptat să aducă atingere onoarei sau reputației petentei.
Prin punctul de vedere exprimat în cuprinsul adreselor respective, în care și-a exprimat expres nemulțumirea în legătură cu informațiile solicitate de instanță, în contextul dat, în situația în care în aprecierea sa aceeași problemă de drept a primit la nivelul aceleiași instanțe o soluționare diferită - făptuitorul a urmărit numai să își exprime opinia cu privire la informațiile solicitate de instanță, astfel că s-a apreciat corect prin rezoluția procurorului că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de insultă, prev.de art.205 Cod penal.
În ce privește infracțiunea de calomnie, prev.de art.206 Cod penal, pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca afirmarea sau imputarea să se refere la o faptă determinată și această afirmare să aibă loc în public.
În speță, niciuna din aceste condiții nu este îndeplinită, întrucât pe de o parte, afirmațiile făcute de executorul judecătoresc în cuprinsul adreselor înaintate petentei pentru a fi avute în vedere la soluționarea cauzelor civile respective, nu îndeplinesc condiția publicității și în plus, nu au fost afirmate anumite fapte determinate care dacă ar fi adevărate ar expune petenta la o sancțiune, ci numai s-a exprimat un punct de vedere oficial cu privire la informațiile solicitate, astfel că în mod just s-a apreciat de procuror că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de calomnie prev.de art.206 Cod penal.
În ce privește infracțiunea de ultraj, prev.de art.239 alin.1 Cod penal, reclamată de petentă, instanța reține că pentru existența acestei infracțiuni este necesar să se săvârșească o faptă de amenințare, iar amenințarea să fie săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă.
În speță, în cuprinsul adreselor nr-, -, -, -, emise de făptuitor în calitate de executor judecătoresc, nu au fost identificate cuvinte sau expresii amenințătoare, astfel că simpla apreciere din partea petentei în sensul că expresiile folosite ar constitui o amenințare implicită cu o reclamație pentru o eventuală abatere disciplinară sau penală, nu este de natură să atragă răspunderea penală a făptuitorului în condițiile în care nu au rezultat astfel de cuvinte amenințătoare și în plus, nu este îndeplinită condiția ca afirmațiile să fie adresate nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă.
Pentru considerentele expuse anterior, constatând criticile formulate de petentă ca fiind neîntemeiate, soluția procurorului fiind legală și temeinică, în baza art.2781alin.8 lit.a Cod pr.penală, se va respinge plângerea ca nefondată și se va menține rezoluția atacată.
În baza dispoz.art.192 alin.2 Cod pr.penală va fi obligată petenta la plata sumei de 5 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE
În baza art.2781pct. 8 lit. a Cod pr.penală;
Respinge plângerea formulată de petenta, împotriva rezoluției nr.1020/P/2009 din 5 ianuarie 2010 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, ca nefondată și menține rezoluția atacată.
Obligă petenta la plata sumei de 5 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică de la 25 februarie 2010.
- -
Grefier,
- -
PS/16.03.2010
Președinte:Claudia LăutaruJudecători:Claudia Lăutaru
