Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 52/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 52/
Ședința publică din 26 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 179/A/26.05.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă partea vătămată recurentă personal, lipsind intimata ). ).
Procedura îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că nu s-a îndeplinit procedura de citare cu intimata ). ) din Germania.
Procurorul solicită să se îndeplinească procedura de citare a intimatei din Germania.
Petentul arată că nu cunoaște o altă adresă a intimatei, iar din ceea ce știe el, aceasta și-a schimbat adresa și nu-i cunoaște adresa exactă din Germania.
Curtea, având în vedere că în Germania nu se cunoaște o altă adresă a intimatei, decât cea la care a fost citată, constată că procedura de citare cu aceasta este legal îndeplinită, prin afișare la locul săvârșirii faptei, și acordă cuvântul părților prezente la dezbateri.
Petentul solicită admiterea recursului conform motivelor invocate în scris și depuse la dosar.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de petent, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 326/06.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art.11 pct. 2, lit. a rap.C.P.P. la art.10 lit. d C.P.P. a fost achitată inculpata (fosta, pentru art. 292.C.P.P. A fost obligată partea vătămata la 200 lei cheltuieli judiciare statului, în baza art. 192 al. 1.
C.P.P.Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 15.11.2004, petentul a solicitat tragerea la răspundere penală a învinuitei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 292.Cod Penal, arătând în motivare că învinuita, deși cunoștea că situația apartamentului nr. 3, situat în T, Zona, -. 24 nu este clarificată juridic, l-a înstrăinat la data de 12.04.2001, făcând o declarație mincinoasă în fața notarului public.
Prin rezoluțiile din datele de 10.03.2003 și 01.11.2005, date în dosarul nr. 6534/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, apreciindu-se că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 292 Cp.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul, iar prin Rezoluția din data de 12.06.2006 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara dată în dosarul nr. 319/II/2/2006, a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului.
S-a reținut că organele de urmărire penală au finalizat cercetările în cauza de față, în sensul că au administrat toate cele necesare pentru aflarea adevărului, încât s-ar putea considera că aceste cercetări sunt complete.
Intimata nu a putut fi audiată în cauză, deoarece nu se afla în țară, iar partea vătămată prezentă a arătat ca nu mai are cereri de formulat, lăsând la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța în cauză.
La dosarul cauzei au fost atașate dosarul nr. 4284/2002, 4751/2001, 8869/2000, 4317/2000, 144/2000, dosare care cuprind derularea proceselor civile dintre părți, cu privire la partajarea bunurilor comune.
În cursul anului 1996, a achiziționat apartamentul nr. 3 din T, zona, - 24, care a fost intabulat in CF nr. -, ca bun comun. De menționat că la data cumpărării era căsătorit cu făptuitoarea. Ulterior, căsătoria celor doi a fost desfacută.
Prin sentința civilă nr. 9541/30.06.1999 a Judecătoriei Timișoara, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de, precum și cererea reconvențională formulată de, constatându-se că părțile au dobândit apartamentul situat în T, zona, - 24,. 3, în valoare de 73.232.000 lei, la care reclamantul a avut o contribuție de 80%, iar pârâta 20%, dispunându-se sistarea stării de indiviziune, prin partajarea în natură privind bunurile mobile, iar în privința apartamentului, acesta a fost atribuit reclamantului cu obligarea la plata unei sulte de 34.646.400 lei, către pârâtă.
Prin decizia civilă nr. 1054/A/11.04.2000 a Tribunalului Timiș, s-a admis apelul pârâtei, s-a dispus schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul reținerii cotei egale de contribuție la dobândirea apartamentului în litigiu, atribuirea acestuia pârâtei și obligarea ei la plata unei sulte de 36.616.000 lei.
Prin aceeași decizie, definitivă, s-a dispus intabularea in CF nr. - Tad reptului de proprietate al pârâtei ca unică proprietară, în cotă de 1/1 asupra apartamentului în cauză, cu titlu de partaj bunuri comune.
Prin decizia civilă nr. 805/28.03.2001 a Curții de APEL TIMIȘOARA, a fost admis recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 1054/A/11.04.2000 a Tribunalului Timiș, s-a casat decizia atacată și s-a trimis spre rejudecare cauza Tribunalului Timiș.
În data de 07.10.2000, făptuitoarea s-a intabulat în CF în baza deciziei Tribunalului Timiș nr. 1054/A/11.04.2000, care era definitivă.
Ulterior, în data de 12.04.2001, a vândut apartamentul familiei și Marcela, contra sumei de 75.000.000 lei.
În contractul de vânzare-cumpărare încheiat la notarul public -, autentificat sub nr. 1912/12.04.2001, făptuitoarea a declarat: "subsemnata vânzătoare declar pe proprie răspundere, cunoscând prevederile art. 292.Cod Penal, că situația de carte funciară, azi, data autentificării, este cea care rezultă din extrasul de carte funciară prezentat notarului, eu nefacând nici un alt act de dispoziție sau grevare cu privire la imobilul ce face obiectul acestui înscris"
În cuprinsul contractului făptuitoarea nu a făcut nici o declarație mincinoasă, prin exprimarea uzitată.
Ca urmare, având în vedere considerentele expuse și apreciind că lipsește latura obiectivă a infracțiunii, prima instanță a achitat-o pe inculpata ). ), pentru art. 292.
C.P.P.Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, partea vătămată, criticând sentința penală apelată pentru motive de netemeinicie și nelegalitate.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș ca fiind recurs.
Petentul a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al Tribunalului Timiș, motivele de recurs.
La termenul de judecată din data de 26.05.2008, tribunalul a recalificat calea de atac ca fiind apel, nu recurs, procedând la judecarea cauzei în complet legal constituit din 2 JUDECĂTORI: Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Anca Nacu
Partea vătămată, în motivele apelului depuse la dosar, a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței penale atacată, în sensul admiterii acțiunii sale, motivat de faptul că cercetările efectuate în cauză de procuror nu corespund adevărului.
Apelantul a susținut că nu corespunde adevărului că în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare inculpata nu a făcut nici o declarație mincinoasă, având în vedere exprimarea folosită în contract, ci doar a declarat,că apartamentul nu este în litigiu și că este liber de sarcini",deoarece la aceea dată nu era real că apartamentul era bun propriu, dobândit prin sistarea comunității de bunuri. La data declarației, urmare a deciziei Curții de APEL TIMIȘOARA, pronunțată în 28.03.2001, a fost desființat titlul în baza căruia a fost intabulat dreptul de proprietate al inculpatei, astfel că aceasta nu mai putea dispune singură de acest bun.
Prin decizia penală nr. 179/A/26.05.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către partea vătămată apelantă împotriva sentinței penale nr. 326/06.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. acesta a fost obligat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Conform art. 292.Cod Penal "declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unor consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe".
Prima instanță a analizat declarația inculpatei făcută în fața notarului public cu ocazia încheierii și autentificării contractului de vânzare cumpărare nr. 1912 din 12.04.2001, anume "subsemnata vânzătoare declar pe propria răspundere, cunoscând prevederile art. 292.Cod Penal, că situația de carte funciară, azi data autentificării, este cea care rezultă din extrasul de carte funciară prezentat notarului, eu nefăcând nici un act de dispoziție sau grevare cu privire la imobilul ce face obiectul acestui înscris",reținând corect că prin exprimarea utilizată în această declarație nu face afirmații care nu corespund adevărului.
În dosarul de urmărire penală se află extrasul CF potrivit căruia inculpata era unica proprietară a imobilului ce făcea obiectul înstrăinării, și nu s-a făcut dovada că de la data eliberării extrasului CF și până în ziua autentificării s-ar fi notat în cartea funciară o stare de codevălmășie a soților asupra imobilului, urmare a deciziei Curții de APEL TIMIȘOARA, sau o interdicție de înstrăinare, sau notare a procesului în cartea funciară. Din extrasul CF eliberat la data de 26.09.2005 rezultă că la data de 13 decembrie 2001 s-a notat procesul înaintat de petent contra inculpatei și noilor proprietari aflat pe rol la Judecătoria Timișoara.
La data autentificării actului de vânzare, nu exista notat în cartea funciară procesul aflat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA, astfel că situația de carte funciară la data autentificării nu era schimbată, nu era notată nici o sarcină care să greveze imobilul și nici nu a fost făcut un act de dispoziție, deoarece la poziția 8 partea a II a, proprietatea din CF figurează înscris dreptul de proprietate al inculpatei, iar la pozițiile 9 și 10 figurează dreptul de proprietate al celor doi cumpărători, părți ale contractului autentificat.
Declarația inculpatei vizează doar situația de carte funciară, care este opozabilă terților, și nu situația reală a imobilului.
Neconcordanța între notațiile din cartea funciară și cea reală a imobilului nu este imputabilă doar inculpatei, ci și petentului, care în baza minutei deciziei Curții de APEL TIMIȘOARA, putea face cuvenitele mențiuni în CF.
Din analiza de mai sus, s-a reținut că faptei îi lipsește latura obiectivă a infracțiunii de fals în declarații, și în mod corect s-a dispus achitarea inculpatei în temeiul art. 10 lit. d
C.P.P.Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs partea vătămată, arătând că se impune casarea deciziei atacate, condamnarea inculpatei, anularea înscrisului, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, deoarece atât instanța de fond cât și cea de apel au pronunțat hotărâri în care a fost aplicată greșit legea și au fost apreciate eronat probele.
Examinând decizia penală atacată în raport cu motivele de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către partea vătămată este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Instanța de fond și cea de apel au evaluat în mod corect probele existente în dosarul cauzei, și au concluzionat just că fapta inculpatei intimate ). ), de a declara cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 1912 din 12.04.2001, în fața notarului public, că situația de carte funciară este cea care rezultă din extrasul de carte funciară prezentat notarului, aceasta nefăcând nici un act de dispoziție sau grevare cu privire la imobilul în cauză, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 292.
Cod PenalS-a reținut în mod corect că la data autentificării actului de vânzare-cumpărare încheiat de intimată, nu a existat notat în cartea funciară procesul aflat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA dintre cele două părți, astfel că situația de carte funciară nu a fost modificată, nefiind notată nici o sarcină care să greveze imobilul.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, conform situației de carte funciară, inculpata intimată era proprietara imobilului, iar declarația inculpatei în cuprinsul actului translativ de proprietate viza situația de carte funciară, care este opozabilă terților, iar neconcordanța între situația dintre cartea funciară și cea reală a imobilului este imputabilă și părții vătămate, care nu a făcut diligențe pentru notarea în cartea funciară a procesului care a existat între ei sau a soluției pronunțate de Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin care s-a admis recursul reclamantului împotriva deciziei civile nr. 1054/2000 a Tribunalului Timiș, pentru a se face cuvenitele mențiuni în cartea funciară.
În aceste condiții, este evident că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 292.Cod Penal, respectiv latura obiectivă a acestei infracțiuni, și soluția de achitare a inculpatei în temeiul disp. art. 10 lit. d este C.P.P. temeinică și legală.
Instanța constată că nu sunt incidente dispozițiile privind casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare, așa cum a solicitat partea vătămată, dar nu subzistă nici motive de casare pe fond a hotărârii recurate, astfel că pentru cele arătate mai sus, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul părții vătămate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 179/A/26.05.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă partea vătămată la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red.Gh./06.02.2009
Tehnored./2 ex./06.02.2009
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 52/
Ședința publică din 26 ianuarie 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 179/A/26.05.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă partea vătămată la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Anca Nacu
