Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 53/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința nr. 53
Ședința publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, pronunțarea asupra plângerii formulată de petentul împotriva rezoluțiilor nr. 147/P/2008 din 31.10.2008 și nr. 459/II/2/2008 din 10.12.2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.
Dezbaterile cauzei pe fond au avut loc în ședința publică din 24 aprilie 2009, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea petentului să depună la dosar înscrisurile la care a făcut referire și concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 30 aprilie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava și înregistrată sub nr- din 26.11.2007, petentul din oraș, sat, județul Sac hemat în judecată pe numiții, G, și solicitând instanței de judecată soluționarea unor probleme legate de aplicarea legilor fondului funciar și anularea actelor întocmite vicios, făcând vorbire și de săvârșirea unor infracțiuni de fals și abuz în serviciu.
Față de conținutul neclar al cererii, la termenul de judecată din 13.12.2007 s-au solicitat precizări petentului, ocazie cu care acesta a arătat că de fapt cererea de chemare în judecată reprezintă o plângere penală formulată împotriva sus-numiților pentru infracțiuni de fals și abuz în serviciu.
Drept urmare, prin sentința penală nr. 91/19.02.2008 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 50/04.04.2008 a Tribunalului Suceava, în baza disp. art. 222 alin. 7 și art. 300 Cod procedură penală, cauza a fost trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, pentru a efectua cercetări sub aspectul celor reclamate.
Prin ordonanța nr. 1693/P/2008 din 09.06.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceavas -a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, motivat de faptul că una din persoanele reclamate în cauză, respectiv este ofițer de poliție cu gradul de comisar șef și face parte din structurile poliției judiciare.
După înregistrarea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, în cauză a fost audiat petentul care prin declarația dată a arătat că este nemulțumit de faptul că, în calitate de moștenitor al defuncților G și, nu a primit de la organele abilitate acte de proprietate valabile pentru suprafețele de teren ce i se cuvin. Acesta a mai precizat că nu recunoaște ca fiind legal titlul de proprietate nr. 2896/14.09.2005 emis pe numele de G, întrucât în localitatea sunt mai multe persoane cu același nume, iar în cuprinsul titlului nu sunt prevăzute în mod distinct suprafețele de teren ce revin moștenitorilor, precum și vecinătățile corecte ale acestora. Totodată, a mai declarat că din această cauză a făcut mai multe cereri la Primăria, comisia locală de fond funciar, comisia județeană de fond funciar, prefectură, oficiul de cadastru și poliție pentru anularea actelor de proprietate întocmite vicios și pentru punerea sa în posesie conform legilor de fond funciar, dar nu a primit de la aceste instituții nici un răspuns favorabil, motiv pentru care consideră că reprezentanții acestor instituții nu și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu.
Pe timpul cercetărilor, în mod repetat, petentul a depus la dosar cereri, memorii și xerocopii de pe unele acte, considerate de el ca fiind relevante în soluționarea cauzei.
Prin rezoluția nr.147/P/2008 din 31.10.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, în temeiul disp. art.10 lit.c Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, și pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de ar.246 Cod penal și fals intelectual, prev. de art.289 Cod penal, iar conform art.42 rap. la art.45 alin.1 Cod procedură penală s-a disjuns cauza cu privire la numiții, G, declinându-se competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.
Procurorul cauzei analizând actele aflate în xerocopie la dosarul cauzei, a constatat că nu se află nici o adresă sau alte acte procedurale care să provină de la organele de poliție, context în care nu a reținut în sarcina lucrătorilor de poliție nominalizați în plângere, respectiv cms. șef, cms. șef (rez) și ag. săvârșirea infracțiunilor reclamate, întrucât aceștia nu au întocmit acte și nu au desfășurat alte activități în legătură cu rezolvarea problemelor de fond funciar ale petentului.
În aceste condiții s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de nuimiții, și pentru infracțiunile prev. de art. 246 și 289 Cod penal și disjungerea cauzei față de numiții, G, și, urmând ca cercetările să fie efectuate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, competent să efectueze cercetări față de persoanele în cauză pentru infracțiunile prev. de art. 246 și 289 Cod penal.
Prin rezoluția nr.459/II/2/2008 din 10.12.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, procurorul ierarhic superior a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale față de - comisar - șef, - comisar - șef (rez.) și - agent, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246 și 289 Cod penal, arătând că din verificarea materialului probator administrat în cauză a rezultat că niciunul dintre sus menționații lucrători de poliție nu au efectuat acte de cercetare penală în vreo cauză în care petentul a depus mai multe plângeri penale în legătură cu soluționarea unor aspecte legate de restituirea unor suprafețe de teren în baza Legii nr.18/1991.
Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe art.278/1 Cod procedură penală, petentul a formulat plângere la această instanță, solicitând, în principal, desființarea rezoluțiilor date în cauză, de către procuror și confirmate de procurorul ierarhic superior și tragerea la răspundere penală a intimaților, dar și a funcționarilor din cadrul Primăriei, Oficiului de Cadastru și a membrilor comisiilor locale și județene de aplicare a legii fondului funciar, față de care a formulat plîngere ce a fost transferată în mod greșit Parchetului de pe lângă Judecătorie pentru faptele reclamate.
Curtea examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate a ajuns la următoarele constatări:
Plângerea adresată instanței de judecată competente prin care persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 Cod procedură penală are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 278/1 Cod procedură penală, de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate.
Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.
Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.
În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278/1 alin. 8 Cod procedură penală.
Având în vedere însă că prin Decizia nr. 48/04.06.2007 a - Secțiile unite, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 574/30.07.2008, a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și dispozițiile art. 2781alin. 8 lit. c) din Codul d e procedură penală au fost interpretate în sensul că:, În cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței și dispoziției din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța învestită nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 2781alin. 8 lit. c) din Codul d e procedură penală ", Curtea constată că solicitarea petentului, de reținere a cauzei spre judecare în complet legal constituit, contravine acestei decizii și pe cale de consecință este inadmisibilă.
Curtea mai reține că plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior și apoi, în caz de respingere, instanței de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul în plângerea inițială cu care a sesizat parchetul.
Examinând dosarul cauzei, s-a constatat că, în speță, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunilor cu a căror săvârșire organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile reglementate în art. 10.proc.pen. în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și, respectiv, declanșarea procesului penal se dispune, când urmărirea penală este de competența procurorului, neînceperea acesteia.
În cazul contestării acestei soluții prin formularea plângerii prevăzute de art. 278/1 Cod procedură penală, controlul judecătoresc privește temeinica rezoluției în raport de cercetările efectuate.
După cum rezultă din însăși denumirea lor, actele premergătoare la care face referire textul art.224 Cod procedură penală, preced începerea urmăririi penale și sunt efectuate în vederea acestei începeri.
Curtea examinând probatoriul administrat și depus la dosar, inclusiv înscrisurile depuse de petent considerate ca relevante în dovedirea susținerilor sale, reține că acesta nu demonstrează existența infracțiunilor reclamate de petent în sarcina intimaților și, drept urmare, apreciază că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 31 octombrie 2008 dată în dosar nr.147/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, confirmată de procurorul general prin rezoluția din 10 decembrie 2008 a aceluiași parchet, cu nr.459/II/2/2008 este temeinică și legală.
Din conținutul plângerii și a precizărilor formulate în scris, cât și din susținerea prezentată oral de petent, rezultă că acesta critică soluția de neîncepere a urmăririi penale, practic în raport de modul de soluționare a cererilor sale privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren ce i se cuvin în calitate de moștenitor după autorii săi, G și, fiind nemulțumit de mențiunile existente pe titlul de proprietate nr.2896/14.09.2005 emis pe numele tatălui său, în prezent decedat, astfel că lipsa unui răspuns favorabil de la organele abilitate echivalează, din punctul de vedere al celui în cauză, cu o îndeplinire necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, iar titlul în sine un fals.
Infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 Cod penal constă în fapta funcționarului public care, cu intenție, efectuându-și atribuțiile de serviciu în mod incorect, provoacă o vătămare intereselor legale ale unei persoane fizice.
Cu alte cuvinte, pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca intimații, în exercițiul atribuțiilor lor de serviciu, cu intenție, să nu îndeplinească un act sau să-l îndeplinească în mod defectuos, cauzând astfel o vătămare intereselor legale ale petentului.
Infracțiunea prevăzută de art. 289 Cod penal constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiune cu știință de a insera unele date sau împrejurări.
Sub aspectul elementului material falsul intelectual presupune în primul rând, o activitate de falsificare a unui încris oficial, fie prin acțiune - prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului - fie prin inacțiune - prin omisiunea de a insera unele date sau împrejurări, iar în al doilea rînd, trebuie să se producă cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcționar aflat în execițiul atribuțiilor de serviciu.
Atât infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal, cât și cea prev. de art. 289 Cod penal, presupun vinovăția sub forma intenției.
Ori, din verificarea ansamblului actelor existente la dosar, Curtea constată că în cauză nu sunt indicii și elemente care să justifice existența faptelor reclamate de petent în sarcina intimaților, în condițiile în care aceștia nu au efectuat acte de cercetare penală în plângerile penale formulate de în legătură cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.18/1991, iar în atribuțiile lor de serviciu nu sunt incluse reconstituirea dreptului de proprietate și emiterea titlului conform legii fondului funciar, specifice comisiilor abilitate de legea menționată în acest sens.
Comunicările făcute petentului de intimații și (ex. adresele nr. R/1404 din 05.05.2006, R/53.569 din 20.02.2007, R/53.727 din 01.03.2007, respectiv nr. A/97 și A/98 din 29.01.2006, R/46.069 din 06.04.2006 și R/44.144 din 19.06.2007), cu privire la stadiul unor petiții ori a unor plîngeri penale, nu îmbracă forma faptelor de natura celor anterior menționate, care să angajeze răspunderea penală a semnatarilor.
Referitor la dispoziția de disjungere și de trimitere a cauzei vizând celelalte persoanele indicate în plângerea inițială pentru rezolvare de către un alt parchet, Curtea, față de disp. alin. 1 ale art.278/1 Cod procedură penală, constată că aceasta nu poate fi atacată cu plângere în fața instanței, o atare solicitare fiind inadmisibilă.
Calea plângerii prevăzută de art. 2781Cod procedură penală la care a recurs petentul nu a fost instituită de legiuitor pentru declanșarea abuzivă de litigii penale și nici nu s-a instituit o nouă cale de soluționare a cauzelor de natură civilă, context în care aspectele referitoare la respectarea sau încălcarea prevederilor legii fondului funciar urmează a fi clarificate în cadrul acțiunilor declanșate în condițiile prevăzute de lege.
În consecință, Curtea constată că plângerea petentului este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare, menținându-se rezoluțiile atacate, ca legale și temeinice.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂR ȘT E:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluțiilor nr. 147/P/2008 din 31.10.2008 și nr. 459/II/2/2008 din 10.12.2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.
Obligă petentul să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru petent și de la comunicare pentru intimați.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
2 ex./18.05.2009
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela
