Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 53/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 7295/2/2008
2482/2008
SENTINȚA PENALĂ NR. 53
Ședința publică din 26 februarie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
GREFIER - - --
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea plângerii formulate de petenții și împotriva rezoluției nr. 1627/P/23.10.2008, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit petenții, și intimații, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că petentul a depus înscrisuri prin serviciul registratură, la data de 25.02.2009.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public în dezbaterea fondului.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că petentul învederează că nu i-a fost înmânată citația emisă pe numele său, însă la dosarul cauzei există dovada îndeplinirii procedurii de citare cu acesta.
Față de cererea acestuia în vederea asigurării unui apărător din oficiu, consideră că nu este obligatorie apărarea, prin urmare nu se impune a i se acorda avocat din oficiu.
Astfel, invocă excepția inadmisibilității plângerii formulate de petenții și.
Susține că nu există procură la dosarul cauzei care să-i confere petentului calitatea de mandatar în cauză.
În concluzie, solicită admiterea excepției invocate și respingerea plângerii formulate de petenții, împotriva rezoluției nr. 1627/P /23.10.2008, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
CURTEA,
Deliberând asupra plângerii formulate împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI cu nr.1911/II/2/2008 de respingere a plângerii formulate împotriva rezoluției nr.1627/P/2008,constată:
La data de 20.03.2005 s-a adresat cu plângere la Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B solicitând cercetarea și tragerea la răspundere penală a comandorului - al Inspectoratului de Protecție Civilă a Municipiului C și a primarului din aceeași localitate, pe motiv că, în luna decembrie 2000, primul a avizat, iar cel de-al doilea a aprobat cererea numitului privind luarea în custodie a cazematei situată pe terenul persoanei vătămate din Municipiul C,-, județul Constanta.
Persoana vătămată a apreciat că respectiva construcție îi aparține și persoanele reclamate nu aveau vreo competență să dispună asupra folosinței acesteia. Cauza a fost înregistrată sub nr.26/P/2005.Este de reținut că, anterior, a formulat la același parchet militar o plângere identică îndreptată doar în privința comandorului.
Prin rezoluția nr.642/P/2002 din 10.10.2002 a fost dispusă neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.246
Cod PenalPrin rezoluția din 14.11.2005 soluția a fost infirmată și la dosarul penal nr. 642/ P /2002 a fost conexat dosarul penal nr.26/P/2005.
Prin ordonanța nr.642/P /2002 din 17.11.2005 cauza privind pe comandorul și primarul a fost declinată la parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar București, ambii sub aspectul infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.246
Cod PenalLa Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar București cauza a fost înregistrată sub nr.228/P /2005. Prin rezoluția cu același număr din 19.05.2006, sub semnătura procurorului militar, colonel magistrat a fost dispusă neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prevăzute ȘI pedepsite de art.246 Cod Penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.
Împotriva soluției a formulat plângere, exprimându-și dezacordul față de soluția adoptată, sus-numitul a arătat că respectiv cazemată, aflată pe terenul său, îi aparține și a fost dobândită prin uzucapiunea constatată prin hotărâre judecătorească definitivă din anul 1999.
Prin rezoluția nr.228jPj2005 din 25.07.2006 a primului procuror militar al Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar București - colonel magistrat - plângerea a fost admisă în parte în sensul că a fost schimbat temeiul legal al neînceperii urmăririi penale din art.228 al.1 rap.C.P.P. la art.10 lit.d în C.P.P. art.228 al.1 rap.C.P.P. la art.10 lit.g C.P.P. pe motiv că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale la data de 19.12.2005.
Nemulțumit de soluție - locuitor al Municipiului C - a formulat la data de 18.09.2007, alături de în numele lui (decedat la 19.06.2007), plângere a ce a format obiectul dosarului nr.1627 /P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI. Prin cea din urmă plângere penală s-a susținut că procurorul militar colonel magistrat și apoi prim procurorul militar colonel magistrat au comis infracțiunea de fals intelectual, primul pe motiv că a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art.10 lit.d C.P.P. iar al doilea pe motiv că a invocat disp. art.10 lit.g
C.P.P.Petiționarii au pretins că, ambele fapte de fals intelectual ar fi fost urmarea înțelegerii interesate a magistraților militari cu cei pe care i-au cercetat și în special 3 cu mafia de la Primăria C - vizând astfel persoana primarului.
A fost făcută inclusiv precizarea că soluția adoptată de procurorii militari reprezintă prin ea însăși un fals intelectual menit să favorizeze nu numai pe cei în privința cărora au fost făcute cercetări dar și pe numitul, beneficiar al contractului de cesiune în privința căruia nici nu au fost făcute cercetări.
Pe baza actelor premergătoare efectuate, prin rezoluția nr.1627/P/2008 din 23.10.2008, procurorul a dispus, în baza art.10 lit.a și b C.P.P. neînceperea urmăririi penale în privința prim procurorului militar colonel magistrat și procurorului militar colonel magistrat - ambii din cadrul Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar București, sub aspectul infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.246 și Cod Penal art.289 și Cod Penal arL264
Cod PenalPrin aceeași rezoluție s-a dispus, în baza art.10 lit.a C.P.P. neînceperea urmăririi penale în privința numiților, și comandor, sub aspectul infracțiunilor prevăzute ȘI pedepsite de art.26 rap. la art.246 și Cod Penal arL289
Cod PenalÎn motivarea soluției s-a arătat următoarele:
Nu există indicii că faptele legale ale magistraților militari să fi fost urmarea vreunei înțelegeri cu persoanele cercetate.
Nu există indicii că persoanele cercetate sau altele să fi influențat In vreun fel obiectivitatea și imparțialitatea magistraților militari.
În adoptarea soluției,procurorul are ca bază legea și propria convingere asupra relevanței probelor, iar actul de dispoziție nu poate constitui obiect al urmăririi penale în lipsa oricărui indiciu că a fost urmarea comiterii vreunei fapte penale.
S-a arătat, de asemenea, că nu există indicii că primarul, comandorul sau ori altă persoană au influențat magistrații militari în adoptarea unei anumite soluții.
Împotriva soluției,petiționarul a formulat plângere, înregistrată cu numărul de mai sus, la data de 17.11.2008.
În motivarea plângerii, care este formulată în nume propriu, dar semnată în numele persoanei vătămate sunt reluate, în esență, susținerile din plângerea (denunțul) ce a constituit obiectul dosarului penal.
Plângerea este inadmisibilă din următoarele considerente:
Petiționarul este îndreptățit sa formuleze un denunț penal în orice cauza, potrivit dispozițiilor art.222 În C.P.P. conformitatecu dispozițiile art.275 alin.1 C.P.P. nu are, în speța în discuție, calitatea procesuală de a formula în nume propriu, o plângere împotriva unor măsuri sau acte de urmărire penală, întrucât prin soluția emisă nu s-a adus nicio vătămare intereselor sale legitime.
Pe de altă parte, petiționarul nu are nici calitatea de a formula o plângere în numele persoanei vătămate ,întrucât nu a fost madatat de acesta.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere conform art.278 /1 Cod procedură penală domnul expert.
Conform dispozițiilor legale,după respingerea plângerii făcute conform art.275-278 Cod procedură penală orice persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate se poate adresa instanței de judecată.
În consecință condițiile pentru reținerea de către judecător a cauzei spre rejudecare în cadrul controlului judiciar efectuat asupra soluției de netrimitere în judecată sau pentru a dispune punerea în mișcare a acțiunii penale includ verificarea interesului legitim al persoanei care formulează plângerea, dar și existența unor probe pe care să se fundamenteze trimiterea în judecată.
Această plângere are deci două obiective. Primul dintre acestea este desființarea rezoluțiilor de netrimitere în judecată și în al doilea rând, condiționat de existența unor probe, fie punerea în mișcare a acțiunii penale,fie reținerea cauzei spre rejudecare către instanță.
Interesul pentru introducerea unei asemenea plângeri îl are în principal partea vătămată prin infracțiune,care a sesizat organul de urmărire penală în vederea trimiterii învinuitului sau inculpatului în judecată,pusă în fața unei soluții de netrimitere în judecată.
Deși plângerea se poate face și de alte persoane pentru sesizarea instanței,plângerea trebuie să provină de la persoana vătămată prin infracțiune.
Având în vedere că petentul nu are calitatea cerută de lege și nu există o procură provenind de la partea vătămată,conform art.2781alin.8 Cod procedură penală Curtea va respinge plângerea.
Va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr.11627/P/23.10.2008 și a rezoluției cu nr.1911/II/2008 din 4 decembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Obligă petentul la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică,azi 26.02.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER
Red.LL
Dact.IE/2 ex./9.03.2009
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia
