Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 53/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR. 53
Ședința publică din data din data de 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate potrivit art.2781pr.penală de petentul B, domiciliat în mun. P,-, județul P, împotriva rezoluției nr.681/P/2008 din data de 30.01.2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și a rezoluției nr. 157/II/2/2009 din 13.02.2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lîngă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit petentul B și intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei au fost depuse de către petentul B un memoriu, însoțit de un număr de doisprezece acte în fotocopie.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul precizează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea a luat act de declarația formulată la acest termen de reprezentantul Ministerului Public, în sensul că nu mai are alte cereri de formulat, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petentul B, împotriva rezoluției nr.681/P/2008 din data de 30.01.2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și a rezolutiei nr. 157/II/2/2009 din 13.02.2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lîngă Curtea de APEL PLOIEȘTI și menține soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.
Solicită obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Prin rezoluția nr.681/P/2008 din 30.01.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul - în prezent judecător la Tribunalul Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 penal, întrucât fapta nu există.
S-a reținut de procuror că prin ordonanța nr.286/P/2008 din 25 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecător pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 penal, apreciindu-se că fapta sesizată nu există, precum și disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI cu privire la, judecător la Judecătoria Ploiești pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 penal.
Cu privire la aceasta din urmă s-a reținut că persoana vătămată Baf ormulat plângere în care a învederat faptul că magistratul judecător și-a încălcat atribuțiile de serviciu cu prilejul pronunțăriii sentinței civile nr.4669/27 mai 2005 (dosar nr.3956/2005), atugându-i atingere intereselor sale legitime.
S- mai reținut că în cursul anului 2005 reclamanta a adresat Judecătoriei Ploieștio cerere prin care i-a chemat în judecată pe pârâții, și Administrația domeniului Public și Privat P, solicitând anularea certificatelor de moștenitor nr.3330/1982 și nr.1544/1989, scoaterea osemintelor lui și obligarea pârâților la plata sumelor de 20.000.000 ROL cu titlu de daune materiale și respectiv 1000 ROL cu titlu de daune morale.
Prin sentința civilă nr.4669/2005, pronunțată de Judecătoria Ploiești, președintele completului fiind, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Făptuitoarea a motivat soluția adoptată, atât în fapt, cât și în drept, făcând trimitere la probele administrate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, susținând că judecarea cauzei la instanța de fond s-a făcut cu lipsă de procedură, sentința bazându-se pe acte false, existând și o plângere penală în acest sens.
Prin decizia nr.753/31.10.2005 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr.6947/2005, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a numitului B, invocată de pârâta P, pe considerentul că acesta nu are calitatea de parte în dosar, ci este doar împuternicitul apelantei.
Totodată, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei, apreciindu-se că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Prin decizia nr.273/07.02.2006 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr.307/2006 a fost respins ca nefondat recursul declarat de prin mandatarul său
Având în vedere cele mai sus expuse, procurorul a apreciat că în sarcina intimatei nu se poate reține infracțiunea prev. de art.246 penal, întrucât aceasta nu există.
Soluția adoptată a fost motivată în fapt și în drept și mai mult a fost supusă controlului ierarhic judecătoresc, cu prilejul promovării căilor de atac prevăzute de lege, ocazie cu care ea a fost menținută, apreciindu-se că este legală și temeinică.
S-a apreciat de procuror că împrejurarea că o parte dintr-un dosar este nemulțumită de soluția adoptată, nu duce la concluzia că cel care a pronunțat-o se face vinovat de comiterea vreunor fapte de natură penală, cu atât mai mult cu cât, potrivit reglementărilor în vigoare, judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere în condițiile art.278 pr.penală la procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, iar prin rezoluția nr.157/II/2/2009 din 13.02.2009 procurorul general adjunct a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de către B împotriva soluției adoptate în dosarul nr.681/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
S-a avut în vedere de către procurorul general adjunct că soluția adoptată prin rezoluția nr.681/P/2008 este legală întrucât nemulțumirea persoanei vătămate cu privire la soluția dispusă de către magistrați nu înseamnă că aceștia au omis să îndeplinească un act sau că și-au îndeplinit defectuos îndatoririle de serviciu și, în consecință, nu s-a putut reține săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 cod penal.
S-a concluzionat că cel care se consideră vătămat într-un drept al său și într-un interes legitim are la îndemână căile de atac prevăzute de lege împotriva soluțiilor pe care le apreciază ca fiind nelegale.
Împotriva celor două rezoluții petentul B s- adresat cu plângere în condițiile prevăzute de art.278/1 pr.penală instanței de judecată, respectiv Curții de APEL PLOIEȘTI.
Pe lângă alte considerații personale, a susținut petentul că intimata ar fi încălcat dispozițiile legale prin aceea că "a ascuns probele, care au fost uitate și necomentate în actul de judecată" și că ar fi soluționat cauza "cu procedură incompletă".
Ulterior formulării plângerii, prin înscrisurile depuse la dosar, petentul a făcut referire la aspecte ce au constituit obiectul cauzei civile privind pe, susținând în esență că hotărârile pronunțate în această cauză sunt greșite și sunt contrazise de aceste mijloace de probă.
Curtea examinând plângerea formulată, în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului de urmărire penală ce a fost atașat, de dispozițiile legale incidente în materie, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că aceasta este nefondată, după cum se va arăta în continuare:
Petentul a solicitat atrenarea răspundrii penale a intimatei, judecător la acea dată la Judecătoria Ploiești, actualmente judecător la Tribunalul Prahova, pentru săvârșirea de către aceasta a infracțiunii prev. de art.246 penal, comisă în legătură cu soluționarea dosarului nr.3956/2005 al Judecătoriei Ploiești, în care a fost pronunțată de către intimată sentința civilă nr.4669/27.05.2005.
Prin sentința sus menționată, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă de anulare a certificatului de moștenitor formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, și Administrația Domeniului Public și Privat
Această hotărâre a fost supusă controlului jurisdicțional, apelul declarat în cauză fiind respins prin decizia civilă nr.753/31.10.2005 a Tribunalului Prahova, iar recursul fiind de asemenea respins prin decizia civilă nr.273/07.02.2006 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, filele 22 - 32, dosar urmărire penală.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului de față se constată că în realitate petentul este nemulțumit de soluția adoptată în cauza civilă vizând-o pe și că susținerile petentului vizând săvârșirea de fapte infracționale de către magistratul judecător nu pot fi primite din următoarele considerente:
Potrivit art.17 din Legea nr.304/2004 republicată, privind organizarea judiciară, desființarea și reformarea hotărârilor judecătorești sunt permise doar în cadrul căilor de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale.
Altfel spus, nu este permisă imixtiunea în actul de justiție la intervenția uneia din părțile pretins defavorizate prin hotărârile pronunțate, aceasta având la îndemână posibilitaatea folosirii căilor de atac ordinare și/sau extraordinare, cenzura unei hotărâri judecătorești realizându-se numai de către instanțele de judecată și nu în cadrul unei anchete penale.
În cauzele aflate spre soluționare, magistrații se supun numai legii pronunțând soluțiile în funcție de probele administrate și în raport de propria convingere, iar nemulțumirea părților față de soluția adoptată și etichetarea acesteia drept abuzivă ori partinică, fără prezentarea niciunui element solid de natură să susțină această calificare, nu reprezintă un temei pentru angajarea răspunderii penale a magistraților ce au pronunțat-
Din examinarea hotărârii contestate se observă că aceasta este amplu motivată în fapt și în drept, astfel că întrunește toate condițiile cerute de lege în acest sens, iar susținerea petentului în sensul caracterului abuziv al acesteia reprezintă o simplă speculație, insuficientă pentru a da naștere unui raport juridic de drept penal.
În consecințî, Curtea constată prezenta plângere ca fiind nefondată, urmând a fi respinsă conform art.278/1 punctul 8 lit.a pr.penală, fiind menținute soluțiile de neurmărire penală dispuse în cauză, care sunt legale și temeinice.
Văzând și disp. art.192 Pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza disp.art.2781alin. 8 lit. a Cod proc. penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul B, domiciliat în mun. P,-, județ P, împotriva rezoluției nr.681/P/2008 din data de 30.01.2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și a rezoluției nr. 157/II/2/2009 din 13.02.2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Menține soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.
Obligă petentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.03.2009.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Cr.
2 ex./02.04.2009
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3116/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu
