Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 555/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 555/2008
Ședința publică de la 21 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu
JUDECĂTOR 3: Monica Farcaș
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petenta SC SRL A I împotriva sentinței penale nr. 156/9:06.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru petenta recurentă SC SRL A I și intimatul asistat de avocat și avocat cu delegație pentru intimatul, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind cereri prealabile, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata petentei recurente susține recursul cum a fost motivat în scris solicitând admiterea lui, casarea sentinței pronunțate și rejudecând, trimiterea cauzei la parchet în vederea redeschiderii urmăririi penale.
În subsidiar, dacă se apreciază că nu se impune trimiterea cauzei la parchet, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond - Tribunalul Alba pentru pronunțarea unei soluții de condamnare a intimaților apreciind că există suficiente indicii din care rezultă vinovăția învinuiților.
Recursul mai vizează și acordarea cheltuielilor judiciare în sumă de 5.000 lei către intimatul, împrejurare față de care solicită cenzurarea acestuia, avându-se în vedere complexitatea cauzei și durata scurtă a procesului.
Avocata intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca temeinică și legală. Din probațiunea administrată nu rezultă nici măcar intenția intimatului de a-l induce în eroare pe intimatul.
Avocatul intimatului solicită respingerea recursului declarat în cauză sub toate aspectele invocate și menținerea soluției primei instanțe, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului declarat de petentă ca nefondat și menținerea soluției Tribunalului Alba ca temeinică și legală, întrucât din întreg materialul probator administrat nu poate fi reținută în sarcina învinuiților infracțiunea de înșelăciune.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 156/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC SRL cu sediul în AIs tr. - nr.l8 județul A, împotriva rezoluției nr.77/II/2/2008 și a ordonanței nr,128/P/2007, ambele emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților domiciliat în A I- jud.A și domiciliat în A I- -.6 județul A, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,3,5 Cod penal și neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea domiciliată în A I- județul A, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,3,5 Cod penal.
În baza art. 192 alin.2 Cod pr. penală a fost obligată petenta la plata sumei de 240 lei cu titlu cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 Cod pr. penală obligă petenta să plătească intimatului suma de 5000 lei cu titlu cheltuieli judiciare, reprezentând contravaloarea onorariu avocat.
În motivare prima instanță a arătat că prin plângerea penală înregistrată la această instanță sub dosar penal nr- împotriva rezoluției nr.77/II/2/2008 și a ordonanței nr.l28/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, petenta SC SRL a solicitat ca prin sentință judecătorească să se dispună desființarea acestora și în principal trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva învinuiților, și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,3,5 Cod penal, iar în subsidiar să se dispună condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune.
În motivarea plângerii se arată că soluțiile adoptate de procuror prin rezoluția și ordonanța atacate și prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și respectiv neânceperea urmăririi penale împotriva învinuiților sunt nelegale și netemeinice, deoarece în principal nu s-au administrat toate probele necesare stabilirii stării de fapt, respectiv nu s-a procedat la verificarea documentației de întabulare pusă la dispoziția societății petente și nu s-a efectuat o con fruntare între partea vătămată și învinuiți, date fiind declarațiile contradictorii de la dosar, iar în subsidiar și probele administrate conturează vinovăția învinuiților, impunându-se condamnarea acestora.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 278/1 și următoarele Cod pr. penală.
Prin ordonanța emisă în dosar nr.l28/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba menținută prin rezoluția emisă în dosar nr.77/II/2/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Albas -a dispus în baza dispozițiilor art. 11 pct.2 lit.b Cod pr. penală raportat la art. 10 lit.d Cod pr. penală scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,3,5 Cod penal, precum și neînceperea urmăririi penale împotriva numitei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin.1,3,5 Cod penal.
Din cercetările efectuate în dosar nr.l28/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba rezultă că numita a moștenit de la tatăl ei, suprafața de teren de 1 ha și 1600 mp, teren extravilan dobândit în baza Legii 18/91, conform titlului de proprietate nr.l 1427/3228 din 28.03.2002.
În cursul lunii octombrie 2005 numita și soțul ei învinuitul s-au hotărât să vândă o parte din acest teren, respectiv parcelele cu nr. top. 1514/7,1514/6 și 1520/1 în suprafață de 2900 mp.
În acest sens l-au contactat pe învinuitul, administrator la agenția imobiliară SC Casa SRL A I, căruia i-au
prezentat titlul de proprietate, fixând ca preț de vânzare al terenului, suma de 30 euro/
Învinuitul 1-a condus pe învinuitul, în zona unde era amplasat terenul, iar de la o distanță de aproximativ 50, a făcut o delimitare aproximativă a proprietății, menționând că pe două dintre loturi se învecinează cu drumuri (repere ce erau înscrise și în titlu de proprietate) iar pe o altă latură cu un teren îngrădit.
Învinuitul nu cunoștea exact limitele proprietății, deoarece comisia de fond funciar nu făcuse nici punerea în posesie și nici nu eliberase proprietarilor o schiță cu amplasamentul terenului.
Învinuitul a prezentat oferta de vânzare SC SRL, dat fiind faptul că anterior, mai intermediase pentru această firmă achiziționarea și a altor terenuri în zonă.
Reprezentantul SC SRL cetățeanul italian a fost interesat de ofertă, astfel că s-a deplasat împreună cu învinuitul, director la firmă și soția sa la fața locului.
învinuitul le-a indicat acestora terenul și amplasarea acestuia conform celor expuse de învinuitul.
Reprezentantul SC SRL a fost mulțumit de teren și poziția acestuia, hotărând să-1 achiziționeze. In acest sens s-a întâlnit cu învinuitul la sediul agenției imobiliare SC Casa, ocazie cu care a aflat că proprietara terenului este numita și că aceasta deține doar titlu de proprietate, imobilul nefiind întabulat în cartea funciară.
În data de 7.10.2005 între și SC SRL s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare cu privire la teren, neîncheindu-se direct contract de vânzare cumpărare întrucât terenul nu era întabulat, iar vânzătorul s-a obligat să îndeplinească formalitățile cu privire la întabulare.
După, încheierea antecontractului de vânzare - cumpărare, terenul a fost întabulat în acest sens fiind întocmită documentația necesară( plan de amplasament, memoriu tehnic, fișa bunului, plan de încadrare în zonă, tabel de identificare, calcul analitic al suprafeței) de către numitul și G, ambii experți topografi, documentație ce a fost pusă și la dispoziția firmei cumpărătoare.
În data de 22.11.2005 s-a încheiat contractul autentic de vânzare -
cumpărare.
În primăvara anului 2006 SC a intenționat să procedeze la împrejmuirea terenului, ocazie cu care a constatat după identificările topografice că suprafața din acte este alăturată celei pe care numitul a avut reprezentarea că a cumpărat-
La stabilirea acestei stări de fapt au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate, declarațiile învinuiților și a numitei, planșele fotografice, raportul de expertiză topografică efectuat de expert topo, contractul de vânzare - cumpărare, titlul de proprietate, extrasul de carte funciară, declarațiile martorilor, G, procesul verbal de confruntare dintre și, documentația întocmită în vederea întabulării terenului în litigiu și CF.
Ori, în raport de probațiunea administrată, de dispozițiile Legii 7/1996, în mod corect s-a reținut prin soluția adoptată de procuror că făptuitoarea și cei doi învinuiți nu i-au indus în eroare pe reprezentanții SC SRL, nici în faza anterioară încheierii antecontractului și contractului de vânzare- cumpărare și nici cu ocazia încheierii acestora( având la dispoziție titlul de proprietate, documentația întocmită de experți în vederea întabulării terenului în CF, extrasul CF, acte care relevau vecinătățile imobilului și pe care puteau să le verifice efectiv prin prisma dispozițiilor Legii 7/1996 și conform cărora orice persoană poate cerceta cartea funciară și celelalte evidențe care alcătuiesc registrul cadastral de proprietate imobiliară art. 21,29, 43 din lege), în cauză neimpunându-se nici redeschiderea urmăririi penale așa cum neîntemeiat solicită partea vătămată (nemaifiind necesară administrarea altor probe) și nici condamnarea învinuiților.
Împotriva hotărârii a declarat recurs petenta SC SRL AIs olicitând în principal trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba în vederea redeschiderii urmăririi penale, iar în subsidiar casarea hotărârii și trimiterea cauzei la Tribunalul Alba în vederea condamnării făptuitorilor.
Se arată că documentația de întabulare a fost prezentată petenților doar la momentul semnării contractului autentic de vânzare-cumpărare, neavând timpul necesar verificării acesteia. Documentația avea lipsuri evidente, neexistând planul cadastral și schița de punere în posesie. Planul de amplasament a fost întocmit fără precizarea punctelor cardinale.
Datorită inadvertențelor existente se impune trimiterea cauzei procurorului pentru administrarea următoarelor probe: confruntare între partea vătămată și învinuiți; confruntare între învinuiți, confruntare între învinuitul și martora, verificarea documentației depusă la OCPI, adresă la Primăria AIp entru a se comunica procesul verbal de punere în posesie și verificarea posibilității unei persoane cu minimă diligență de identificare a terenului doar pe baza actelor de la dosar.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, constată că recursul este fondat numai în ceea ce privește cheltuielile judiciare acordate, pentru următoarele considerente:
Infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 3, 5 Cod penal presupune stabilirea intenției intimaților care prin inducerea în eroare a petentei să obțină un folos patrimonial.
Probațiunea administrată de organul de urmărire penală este completă și suficientă pentru a se stabili lipsa de vinovăție în ceea ce privește săvârșirea unei infracțiuni de către intimați.
Este de necontestat împrejurarea că petentei i s-a prezentat spre vânzare un teren având un amplasament alăturat celui pe care ulterior l-a cumpărat. Această împrejurare nu conduce însă în mod direct la concluzia că intimații au urmărit inducerea în eroare a cumpărătoarei. Așa cum rezultă din declarațiile învinuiților și niciunul dintre aceștia nu a cunoscut limitele exacte ale terenului vândut. Această împrejurare este explicabilă în condițiile în care pentru teren era emis doar titlul de proprietate, însă nu a fost efectuată punerea în posesie.
Vinovăția inculpatului nu poate fi reținută atât timp cât nu s-a dovedit fără putință de tăgadă că acesta cunoștea amplasamentul real al terenului, în condițiile în care i s-a prezentat doar titlul de proprietate iar vânzătorul i-a arătat un teren cu privire la care a susținut că este cel din actul de proprietate.
Chiar împrejurarea că și după perfectarea contractului învinuiții și, chemați să indice încă o dată terenul vândut, au arătat aceeași parcelă, este un argument tot în sprijinul nevinovăției lor, demonstrând convingerea lor cu privire la amplasarea terenului vândut.
Așa cum rezultă din procesul verbal de confruntare dintre învinuitul și martora, reprezentanții Primăriei nu s-au deplasat la fața locului pentru a-l pune în posesie, purtând doar o discuție cu acesta din care învinuitul nu a avut o certitudine cu privire la amplasamentul exact al terenului.
Această împrejurare denotă desigur o atitudine neglijentă a învinuitului, însă nu demonstrează intenția sa de a induce în eroare reprezentanții petentei.
Cu atât mai mult cu cât de la începutul negocierilor reprezentanților petentei li s-a prezentat titlul de proprietate, pa baza căruia, cu ajutorul unei persoane specializate, se putea determina amplasamentul exact al terenului. Apoi, la încheierea contractului autentic, cumpărătorilor li s-a pus la dispoziție documentația, însă faptul că nu au cerut un timp în care să o consulte, nu poate fi imputat vânzătorilor.
Aceștia au avut la dispoziție toate documentele care atestau amplasamentul real al terenului, condiții în care nu se poate reține vreo intenție de inducere în eroare a cumpărătorilor, ca element material al infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 3, 5 Cod penal.
În această situație, considerăm că nu se mai impune administrarea altor probe, așa cum a solicitat petenta.
Soluția este corectă și în ceea ce îi privește pe învinuiții, acesta prezentând terenul conform reperelor indicate de, și pe făptuitoarea, care nu a avut nicio discuție cu partea vătămată, semnând doar actele întrucât era proprietara terenului, ca moștenitoare.
Hotărârea este nelegală în ceea ce privește acordarea cheltuielilor judiciare în cuantum de 5.000 lei, deoarece, așa cum rezultă din chitanța depusă la dosar (fila 34), suma a fost achitată către Serv SRL.
În consecință, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, instanța va admite recursul declarat de petentă, casează sentința penală atacată numai în ce privește obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către intimatul și rejudecând cauza în aceste limite, va înlătura dispoziția privind obligarea petentei SC SRL A I la plata către intimatul a sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, urmând să mențină celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare din recurs vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de petenta SC SRL AIî mpotriva sentinței penale nr. 156/9.06.2008 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Casează sentința penală atacată numai în ce privește obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către intimatul și rejudecând cauza în aceste limite:
Înlătură dispoziția privind obligarea petentei SC SRL A I la plata către intimatul a sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact LS/2ex/10.11.2008
Jud.fond:
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu, Monica Farcaș
