Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 56/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNI
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR. NR. 1467,-
SENTINȚA NR.56
Ședința publică din data de 16 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
Grefier - - -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii formulată potrivit disp. art. 2781Cod procedură penală de către petentul, domiciliat în B,-, sector 1 împotriva rezoluției nr. 669/II/2/2007 din data de 25 iunie 2007 adoptată în dosarul nr. 139/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cauză venită spre rejudecare potrivit deciziei penale nr. 295 din 25.01.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care, s-a admis recursul petiționarului împotriva sentinței penale nr. 78 din 08.08.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a fost casată sentința penală recurată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 16 aprilie 2008, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA:
Prin plângerea înaintată acestei instanțe, petentul a solicitat desființarea rezoluției procurorului Curții de Apel Ploiești nr.132/P/2007 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la notarul public și desființarea Rezoluției emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nr.669/II/2/2007, prin care i-a fost respinsă plângerea împotriva primei rezoluții.
In motivarea plângerii, petentul a arătat că cercetările efectuate de procurorul din cadrul Parchetului Curții de Apel Ploiești nu au fost complete, ci superficiale și neglijente, că în cuprinsul rezoluției nu s-a pomenit nimic în legătură cu alte persoane împotriva cărora a formulat plângerea, respectiv avocata, sau moștenitorul fraudulos pe care îi consideră instigatorii falsului ce au determinat-o pe intimata să emită certificatul de moștenitor nr.227/07 aprilie 1998 pe care îl contestă.
S-a mai arătat că, acest act pe care îl consideră fals produce consecințe juridice și în prezent și este uzitat în continuare de cei interesați, astfel încât, pentru infracțiunea de uz de fals pe care de asemenea a reclamat-o, faptele nu sunt prescrise și cu toate acestea în rezoluțiile atacate nu se menționează nimic despre această infracțiune.
Intr-un prim ciclu procesual, prin sentința penală nr.78/08 august 2007 Curtea de Apel Ploieștia respins ca neîntemeiată plângerea petentului împotriva rezoluției nr.669/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Impotriva acestei hotărâri, petentul a declarat recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia 295/25 ian.2008 a admis recursul petiționarului, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Curtea de Apel Ploiești, considerând că la prima judecată petentul a fost în imposibilitate de a se prezenta sau de a încunoștiința instanța despre această imposibilitate.
Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Ploiești sub nr.1467,-, iar petentul a reluat în precizările la plângerea inițială, criticile formulate, susținând în plus că cercetările trebuiau să lămurească dacă certificatul de moștenitor pe calitate nr.227/1998 este fals, în sensul dacă între numitele și a existat sau nu grad de rudenie. De asemenea, s-a mai susținut că responsabilitatea pentru emiterea acestui certificat fals a aparținut celui care a prezentat notarului documentele supuse cercetării, respectiv numitul și beneficiarul actului, cu privire la care nu s-au făcut nici un fel de cercetări.
Petentul mai susține că e posibil ca intimata notar să fi fost indusă în eroare de aceste persoane, dar că această cauză de înlăturare a răspunderii penale, favorabilă intimatei, nu trebuie să ducă la ignorarea drepturilor petentului în sensul că el ar putea să ceară anulare certificatului de moșenitor, dacă din cercetări rezulta falsitatea acestuia.
In cauză s-a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr.132/P/2007 în care s-au pronunțat cele două rezoluții atașate, din care rezultă următoarele:
Prin rezoluția numărul 132/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, notar public, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.246 cod penal și 289 cod penal și față de numitul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.291 cod penal.
S-a considerat de către procurorul ce efectua cercetările că, din conținutul actelor premergătoare efectuate în cauză, nu se confirmă faptele sesizate de petent și că certificatul de moștenitor la care se referă plângerea nr.227/1998, atestă o împrejurare reală și anume că sigura moștenitoare a defunctei este numita.
S-a arătat că la data de 7 aprilie 1998 a fost înregistrată la biroul intimatei notar public succesiunea defunctei, decedată la 5 martie 1974 și s-a eliberat în aceeași zi certificatul de moștenitor pe calitate pentru sora defunctei, decedată și ea la 3 aprilie 1990, cu ultimul domiciliu în Franța. S-a considerat că de pe urma lui a rămas un singur moștenitor potrivit certificatului de moștenitor nr.1053/11 mai 1994, prezentat notarului public, iar faptul că pe actul de deces al defunctei nu a fost indicat ultimul domiciliu s-a considerat a fi o eroare materială a funcționarului de la starea civilă.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluții a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr.669/II/2/2007, considerându-se că soluția procurorului este legală fiind corectă concluzia inexistenței infracțiunilor pretins comise de către notarul public și că, oricum pentru cele două infracțiuni prev. de art.246 și 289 cod penal, pretins comise în legătură cu eliberarea certificatului de moștenitor pe calitate nr.227/1998, s-a împlinit și termenul de prescripție al răspunderii penale.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală atașat, în raport de susținerile făcute de petent, atât în plângerea inițială, cât și în precizările aflate la fila 10-11 din prezentul dosar, ca și de înscrisurile depuse de petent în cursul judecării cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție (sentința penală nr.1648/2007 a Judecătoriei Sectorului I B și certificatul de moștenitor nr.1053/11 mai 1994 emis de notariatul de Stat sector 2 B ) Curtea constată că plângerea formulată de petentul este parțial fondată.
Din dosarul 132/P/2007 cuprinzând actele premergătoare efectuate de parchet rezultă că, prin plângerea inițială aflată la fila 7 petentul a formulat plângere împotriva intimatei, dar a susținut că fapta acesteia de eliberare a certificatului de moștenitor pretins falsificat a fost determinată de alte persoane complici ce vor rezulta în urma cercetărilor .
La data de 5 aprilie 2007, petentul a mai înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieștio plângere penală completatoare, arătând că cercetările efectuate până în prezent nu sunt complete deoarece nu au fost îndreptate și împotriva persoanelor care s-au folosit de acest act fals în fața instanțelor și a altor autorități și anume numiții, și.
Petentul a mai susținut că și alte acte ce au stat la baza emiterii certificatului de calitate nr.227/1998 sunt false și anume: procura în limba franceză din 18 februarie 1996, prin care o împuternicește pe să-l reprezinte în succesiunea defunctei, certificatul de naștere al lui, certificatul de moștenitor 1053/11 mai 1994 eliberat de Notariatul de Stat Sector 2 B, care atestă că este moștenitorul defunctei decedată în 1990 în Franța și certificatul de deces nr.445/29 ian.1998 care atestă că născută la 17 noiembrie 1896 ar fi decedat la 5 martie 1974 în comuna.
Deși petentul a făcut aceste mențiuni cu o lună înainte ca procurorul de caz să emită Rezoluția nr.132/P/2007 din 10 mai 2007, în cuprinsul acesteia nu se face nicio mențiune cu privire la persoanele indicate de petent sau la înscrisurile despre care acesta susține că sunt false și au stat la baza emiterii certificatului de moștenitor nr.227/1998 emis de intimata.
De altfel, din cuprinsul dosarului 132/P/2007 rezultă că aceste persoane:, și și faptele pretins comise de aceștia de fals și uz de fals, nu au făcut obiectul cercetărilor în prezenta cauză, rezoluția referindu-se doar la intimata și la numitul, în prezent decedat și care a fost preot în comuna, ce a declarat decesul numitei la starea civilă din această localitate.
Or, așa cum rezultă chiar din cuprinsul Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, rezultă că la baza certificatului de calitate nr.227/1998 emis de Notarul P au stat certificatul de moștenitor nr.1053/1994 emis de Notariatul de Stat al sectorului 2 B, certificatul de deces al defunctei nr.455/29 ianuarie 1998, actul de deces tradus din limba franceză nr.10/1990, privind pe, testamentul încheiat în 1943 de numita și depozițiile a doi martori: și, cu care, ce a solicitat eliberarea certificatului de moștenitor, s-a prezentat în fața notarului.
Analizând toate aceste acte aflate în dosarul notarial, se poate trage concluzia, așa cum rezultă și din rezoluția atacată, că acestea au putut forma convingerea notarului asupra realității mențiunilor din certificatul de moștenitor pe calitate nr.227/7 aprilie 1998 și anume că de pe urma defunctei, decedată la 5 martie 1974, a rămas ca unic moștenitor numita, sora post decedată la 3 ianuarie 1990.
Astfel, din cuprinsul testamentului datat 16 ianuarie 1943 rezultă că a dispus ca după decesul său imobilul proprietatea sa din B, b-dul. - -, nr.5, să se împartă astfel: uzufructul soțului său, până la sfârșitul vieții sale, iar nuda proprietate sorei sale, urmând ca după decesul soțului, sora sa să capete proprietatea deplină a imobilului În cazul că soțul încetează din viață înaintea testatoarei, proprietatea deplină asupra imobilului va reveni sorei sale.
Din actele de deces ale celor două persoane și, rezultă că ambele au avut ca părinți pe numiții G și, iar cei doi martori au declarat că numita a fost văduvă și nu a avut descendenți direcți (copii) ci numai o soră decedată în 1990.
Ori, cu privire la aceste acte ce au stat la baza eliberării certificatului pe calitate nr.227/1998 petentul a invocat faptul că sunt false, însă cercetările parchetului nu au vizat acest aspect și nici persoanele care au prezentat actele notarului public și care s-au folosit de acestea în continuare, respectiv numiții și în calitate de mandatari ai numitului, iar acesta din urmă în calitate de moștenitor al numitei.
Petentul și-a exprimat dubiile că și ar fi fost surori sau că ar fi fost moștenitorul numitei, iar la dosarul de urmărire penală (fila nr.68 )există o adresă eliberată de starea civilă din cadrul primăriei comunei, județul C din care rezultă că s-au verificat registrele de stare civilă pentru anul 1901 iar nașterea numitei nu figurează înregistrată. Totodată, din adresa Arhivelor Naționale - Direcția Județeană C (fila 20 ) rezultă că în actele de stare civilă pentru născuții în perioada 1894 - 1896 nu figurează înscrisă nașterea numitei sau.
De asemenea, cu privire la certificatul de naștere eliberat pe numele (fila 71 dosar urmărire penală), există o adresă Judecătoriei sectorului 2 B, în care se menționează că acest înscris și încheierea de autentificare a declarației prezintă indicii clare de fals.
Prin urmare, față de toate aceste împrejurări care ridică semne de întrebare referitor la realitatea și autenticitatea înscrisurilor ce au stat la baza eliberării certificatului de moștenitor nr.277/1998, Curtea apreciază că parchetul ar trebuie să efectueze verificări și cu privire la aceste înscrisuri, precum și la persoanele care au uzat de acestea, indicate în concret de petent în completarea la plângerea penală din 5 aprilie 2007:, și, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și instigare la fals intelectual, prev. de art.290, 291 și 25 rap. la art.289 cod penal.
Astfel, Curtea consideră că trebuie efectuate cercetări suplimentare privind actele de stare civilă aflate la Primăria comunei, sau a comunei județul C, referitoare la nașterea numitelor () și, dacă acestea au fost surori și fiicele lui G și.
Se vor efectua verificări și cu privire la actele de stare civilă aflate la Primăria G vizând nașterea numitului, dacă acesta este fiul numitei, una și aceeași persoană cu, căruia i s-a eliberat certificatul de naștere nr.-/23.04. fără indicarea anului eliberării.
Curtea consideră că se impune și audierea numiților și cu privire la mandatarea lor de către numitul, la modul în care au intrat în posesia actelor pretins falsificate, dacă și în ce mod au uzat de aceste acte. Totodată, Curtea apreciază că se impune și audierea numiților și, care au pretins că le-au cunoscut pe numitele și, atât asupra legăturii de rudenie între cele două, cât și asupra filiației numitului.
Curtea apreciază că este necesar ca Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești să se informeze și asupra stadiului cercetărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București sau de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în privința modului de eliberare a certificatului de moștenitor 1053/11 mai 1994 și a actelor de identitate ale numitului, cu privire la care petentul a prezentat sentința penală 1648/29 august 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, prin care s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale și continuării cercetărilor.
În ce privește pe intimata, Curtea apreciază că, rezoluțiile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești sunt corecte, în sensul că aceasta a eliberat certificatul de moștenitor pe baza actelor ce i-au fost puse la dispoziție de către mandatarul, acte ce prezentau o aparență de legalitate, neexistând nici un indiciu de vinovăție sau culpă a notarului în exercitarea atribuțiilor sale de autoritate publică.
Așa fiind, pentru considerentele prezentate pe larg mai sus, Curtea va admite în parte plângerea formulată de petentul, va desființa în parte rezoluțiile atacate și va dispune trimiterea cauzei la procuror în vederea reluării cercetărilor față de celelalte persoane indicate în plângerea penală din 5 aprilie 2007, și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.290, 291 și 25 rap. la 289 cod penal, în legătură cu toate înscrisurile anterioare certificatului de moștenitor nr.227/1998 despre care petentul pretinde că ar fi false, urmând ca în funcție de rezultatul acestor cercetări să se dispună sau nu începerea urmăririi penale.
Nu s-a putut face aplicația directă a disp.art.278/1 alin.8, lit.b, cod.pr.penală, față de împrejurarea că parchetul a ignorat total plângerea penală din 5 aprilie 2007, neefectuând nici un fel de cercetări cu privire la celelalte persoane și fapte indicate de petent, în afară de intimata.
Cu privire la intimata, pentru considerentele prezentate mai sus, în baza disp.art.278/1 alin.8 lit.a cod pr.penală se va respinge ca nefondată plângerea, menținând rezoluțiile Parchetului cu privire la aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul domiciliat în B,-, sector 1, împotriva rezoluțiilor nr.132/P/2007 și 669/II/2/2007 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Desființează în parte aceste rezoluții și dispune trimiterea cauzei la procuror - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și reluarea cercetărilor față de celelalte persoane indicate de petent în plângerea penală din 5 aprilie 2007:, și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.290, 291 și 25 rap la 289 cod penal în legătură cu toate înscrisurile anterioare certificatului de moștenitor nr.227/1998, despre care petentul pretinde că ar fi false, urmând ca în funcție de rezultatul acestor cercetări să se dispună sau nu începerea urmăririi penale.
Respinge ca nefondată plângerea față de intimata, menținând rezoluțiile cu privire la aceasta.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 aprilie 2008.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
-
MM
2 ex./09.05.2008
1467,-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu
