Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 564/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
R MÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 564/ DOSAR NR-
Ședința publică din 20 august 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Laura Popa judecător
- - - judecător
- C - judecător
- grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de petenta, împotriva sentinței penale nr. 19din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Dezbaterile în fond în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din 12 august 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 20 august 2009.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față,
Constată că, prin sent. penală nr.19/2009, Tribunalul Covasna a respins plângerea formulată de petenta ca nefondată și a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reținut că prin rezoluția nr. 105/P/2007 din10 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, în temeiul art. 228 alin.1 și 4 Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăriri penale față de intimatul, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 267/1 Cod penal,art.194 Cod penal și art. 248/1 Cod penal.
Din analiza probelor administrate, s-a constatat că procurorul de caz în mod corect a reținut că în cauză nu s-a putut demonstra împrejurarea că președintele CM -dr., împreună cu conducerile DSP și CAS C ar fi luat vreo măsură în sensul de a-i produce petentei, cu intenție,suferințe pishice sau fizice, mai ales în scopul și urmările sau motivele încriminate de prevederile art. 267/1 și art. 194 Cod penal.
De asemenea, din probele administrate a rezultat că făptuitorul dr nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev.de art. 248/1 Cod penal.
Dr. a mai fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal, alături de - director DSP C, cercetare ce a făcut obiectul dosarului nr.1272/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. G, soluția dată, dea nu se începe urmărirea penală fiind comunicată petentei spre luare la cunoștință, prin trimiterea unui exemplar al rezoluției nr. 1272/P/2006 din 27 februarie 2007.
Infracțiunea de tortură prevăzută de art. 267/1 Cod penal, constă în fapta prin care se provoacă unei persoane, cu intenție, o durere sau suferințe puternice, fizice ori psihice, îndeosebi cu scopul de a obține de la această persoană sau de la o persoană terță, informații sau mărturisiri, de aop edepsi pentru un act pe aceasta aceasta sau o terță persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau face presiuni asupra unei terțe persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau astfel de suferințe sunt aplicate de către un agent al autorității publice sau de orice altă persoană care acționează cu titlu oficial sau la instigare ori cu consimțământul expres sau tacit al unor asemenea persoane.
Infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 194 Cod penal constă în constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să dea, să facă sau să nu facă, sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul.
Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată,prevăzută de art. 248/1 Cod penal, constă în fapta funcționarului public, care,în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane cu consecințe deosebit de grave.
Având în vedere concluziile raportului întocmit de Casa Națională de Asigurări de Sănătate B din care rezultă că toate contractele de furnizare de servicii medicale încheiate de CAS C cu petenta și ceilalți medici reclamați sunt legale, în cauză nu s-a putut demonstra că numitul în calitate de președinte al Colegiului Medicilor C ar fi luat vreo măsură care să-i fi cauzat petentei vreo vătămare a intereselor sale legale ori suferințe fizice sau psihice, în scopul și urmările sau motivele incriminate de legea penală.
Împotriva hotărârii a declarat recurs petenta criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând casarea acesteia, iar în cadrul rejudecării, desființarea rezoluției procurorului și reluarea cercetărilor.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, în limitele prevăzută de art. 3856raportat la art. 3859Cod procedură penală, se constată că recursul formulat este tardiv.
Potrivit art. 3853alin. 1 Cod procedură penală, termenul de declarare a recursului este de 10 zile, dacă legea nu prevede altfel. Acest termen curge pentru părțile prezente la dezbateri sau la pronunțare de la data pronunțării hotărârii, conform art. 3853alin. 2 raportat la art. 363 alin. 2 Cod procedură penală.
În cauză, sentința atacată a fost pronunțată de Tribunalul Covasna la data de 12 martie 2009, iar petenta recurentă a fost prezentă personal la data de 4 martie, când au avut loc dezbaterile în cauză, aceasta având și cuvântul pentru susținerea cererilor sale.
Cererea de recurs a fost formulată la data de 27 iulie 2009, când a fost expediată prin poștă, cu scrisoare recomandată.
Curtea de Apel Brașov constată că recursul a fost declarat după expirarea termenului de 10 zile prevăzut de lege, acesta fiind în tardiv.
În cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 3853alin. 2 raportat la art. 364 Cod procedură penală privind repunerea în termen, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile cerute de textele antemenționate. Întârzierea în declararea recursului nu a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, la dosarul cauzei nefiind depusă nicio dovadă în acest sens.
Faptul că petenta nu a fost mulțumită de prestația apărătoarei sale nu constituie o cauză temeinică de împiedicare în sensul cerut de legea penală. Aceasta nu a dovedit faptul că întârzierea mare în declararea recursului se datorează exclusiv unui fapt exterior, independent de voința sa, ea putând formula personal recurs în cauză. Totodată, petenta poate acționa pentru apărarea drepturilor sale procesuale considerate ca încălcate prin prestația necorespunzătoare a apărătorului ales în alte moduri (plângere la barou sau la procuror).
Raportat la aspectele învederate anterior, Curtea de Apel va respinge - în baza art. 38515pct.1 lit. a Cod procedură penală - recursul ca tardiv declarat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de petenta împotriva sentinței penale nr. 19/2009 a Tribunalului Covasna.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurent să plătească statului suma de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
C
GREFIER,
Ptr. aflată în concediu medical
semnează grefier sef sectie
Red. 11.09.2009
Dact.18.09.2009
2 ex.
Jud fond
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Elena Barbu, Alina Constanta
