Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 58/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA PENALĂ NR.58/
Ședința publică din 03 Iunie 2008
Curtea compusă din:
Președinte:dr. G --vicepreședintele instanței
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, plângerea penală formulată de, domiciliată în P, B-dul -, --3 b,. E,.4, împotriva rezoluției din 11 decembrie 2007, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr.206/P/2007.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice audio, potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru petenta avocat, în baza delegației de la dosar, avocat pentru intimata lipsă, și intimatul, lipsă fiind și intimații, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul parchetului și părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea în raport de această situație constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra fondului.
Avocat pentru petenta solicită admiterea plângerii și desființarea rezoluțiilor parchetului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Se arată că în perioada 2002-2004, notarul public a autentificat două acte de vânzare-cumpărare, prin care a vândut de două ori același apartament, respectiv C situat în P, b-dul -, -.3b,.E, nr.2, făcând mențiuni care nu corespund realității, în sensul că a menționat că nu sunt litigii pe rolul instanțelor cu privire la acesta. După întocmirea documentației de către fiul său, l-a rugat pe - persoană autorizată pentru realizarea de documentație cadastrală - să semneze și să ștampileze această documentație. In documentația cadastrală a fost cuprinsă și o terasă în suprafață de 48,17. pentru care vânzătoarea nu deținea acte de proprietate, solicitând trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor pentru săv. inf. prev. si ped. de art..288 alin.2, 289, 290, 291, 292 și 320 Cod penal.
Avocat pentru intimata, solicită menținerea rezoluției parchetului aceasta fiind legală și temeinică, faptele intimatei nu sunt fapte penale solicitând respingerea plângerii și menținerea rezoluției parchetului. De comun acord, vânzătoarea și cumpărătoarea au convenit desființarea convenției autentificată sub nr.1635 din 12 aprilie 2002, care-și producea efecte din momentul acordului de voință survenit la scurt timp după încheierea actului. Sub acest aspect, legea civilă nu impune vreo condiție specială pentru desființarea convenției, în ceea ce privește forma de manifestare a voinței părțile astfel că simplul acord de voință al părților este suficient pentru a lipsi actul de efectele sale juridice, atâta timp cât el produce atare efecte numai între părțile contractante. Astfel nemaifiind în vigoare primul act de vânzare-cumpărare, vânzătoarea putea, în mod legal, să încheie acte de înstrăinare cu privire la același bun care-i reintrase în proprietate, ceea ce s-a și întâmplat prin contractul autentificat de notarul public, sub nr.7531 din 24 decembrie 2004.
Având cuvântul, intimatul arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a plângerii și precizează că el doar a semnat și ștampilat actele, la rugămintea notarului.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a plângerii ca nefondată și menținerea rezoluției parchetului ca legală și temeinică în cauză nefiind îndeplinite condițiile dispozițiilor art.278/1 alin.7 din Codul d e pr.penală.
CURTEA
Asupra plângerii penale formulate;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
, domiciliată în municipiul P și cu reședința în Germania, a formulat plângere penală împotriva notarului public, cu sediul biroului în municipiul P, și a numiților, și, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.288 alin.2, 289, 290, 291, 292 și 320 Cod penal.
In dezvoltarea motivelor din plângere se arată că în perioada 2002-2004, notarul public a autentificat două acte de vânzare-cumpărare, prin care a vândut de două ori același apartament, respectiv C situat în P, b-dul -, -.3b,.E, nr.2, făcând mențiuni care nu corespund realității, în sensul că a menționat că nu sunt litigii pe rolul instanțelor cu privire la acesta. In plus, se susține că a determinat pe să includă în documentația cadastrală și o terasă, care de fapt era proprietatea blocului, și după întocmirea documentației de către fiul său, l-a rugat pe numitul - persoană autorizată pentru realizarea de documentație cadastrală - să semneze și să ștampileze această documentație, iar nu este adevăratul proprietar al apartamentului.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, prin rezoluția nr.206/P/2007, a dispus neînceperea urmăririi penale, reținând că, în ceea ce-l privește pe notarul public, faptele nu există, pentru, și lipsește vinovăția, pentru a intervenit decesul făptuitorului iar pentru a intervenit prescripția răspunderii penale.
In fapt, parchetul a reținut:
a deținut un apartament cu 3 camere și dependințe, în P, b-dul -, -.3b,.E, nr.2, cu o suprafață utilă de 81,93. achiziționat în anul 1996 prin cumpărare.
In luna martie 2002,. (în prezent decedat), funcționar la Oficiul județean de cadastru A, s-a deplasat la acest apartament unde a făcut măsurătorile necesare în vederea întocmirii documentației cadastrale, măsurători pe care le-a înmânat fiului său care le-a prelucrat pe calculator.
La data de 25 martie 2002,. a realizat documentația cadastrală a apartamentului, după care l-a rugat pe numitul - persoană autorizată pentru realizarea de documentație cadastrală - să semneze și să ștampileze această documentație. In documentația cadastrală a fost cuprinsă și o terasă în suprafață de 48,17. pentru care vânzătoarea nu deținea acte de proprietate.
Acest apartament a fost vândut la data de 12 aprilie 2002 de, cumpărătoare, actul fiind autentificat de notarul public, sub nr.1635 din 12 aprilie 2002 și în care se face mențiunea că bunul vândut are o suprafață utilă de 81,86. și deține numărul cadastral 1316/2.
Suprafața terasei de 48,17. nu a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare dar, pentru că documentația cuprindea și această suprafață, i-a fost atașată actului notarial.
După întocmirea actului, părțile au mers la apartamentul respectiv unde au intervenit unele discuții, cumpărătoarea constatând că acesta nu era iluminat suficient, liftul nu funcționa, mobila era parțial degradată etc. motiv pentru care, avându-se în vedere și faptul că actul autentic nu fusese înregistrat la organele financiare și nici în registrul de publicitate imobiliară, s-a convenit să se revină asupra tranzacției, sens în care s-a întocmit în aceeași zi o "convenție" sub semnătură privată, în baza căreia vânzătoarea a redevenit proprietara apartamentului iar cumpărătoarei i s-a restituit prețul plătit inițial.
"Proiect" P avizează, la data de 7 iunie 2002, modificările solicitate de către proprietarul apartamentului, în legătură cu extinderea dormitorului, acoperirea și închiderea terasei precum și alte modificări, iar la 14 decembrie 2004, obține de la Primăria certificatul de urbanism nr.2072/2004.
După întocmirea acestor formalități, a luat hotărârea să înstrăineze acest apartament cumpărătoarei, sens în care au mers tot la notarul public, care a autentificat actul sub nr.7531 din 24 decembrie 2004; în actul autentificat nu s-a menționa suprafața utilă, dar a fost atașată vechea documentație cadastrală unde era cuprinsă și terasa.
Notarul public, constatând o neconcordanță între documentația cadastrală și suprafață utilă, a menționat în act obligația cumpărătoarei de a întocmi o nouă documentație care să o cuprindă și pe aceasta, astfel că la data de 20 ianuarie 2005, vânzătoarea se adresează Primăriei P, solicitând eliberarea autorizației de construire, fapt ce s-a realizat la data de 31 martie 2005 (autorizația nr.71). In vederea eliberării autorizației, vânzătoarea s-a prezentat la Biroul notarial, unde a dat o declarație ce a fost autentifică (nr.317) și în care a precizat că nu sunt litigii pe rol cu privire la apartamentul respectiv, declarație depusă, apoi, la Primăria municipiului
După eliberare autorizației de construire, în anul 2005, cumpărătoarea a realizat pe terasă o construcție metalică de acoperire a acesteia, fapt ce a adus nemulțumiri locatarilor și, în mod special, petiționarei.
In raport de această stare de fapt, organul de urmărire penală a reținut că cei nominalizați în plângerea penală nu au săvârșit vreuna din infracțiunile menționate.
Impotriva rezoluției, petiționara a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, respinsă prin rezoluția nr.31/II/2/2008.
Petiționara s-a adresat, în termen legal, cu plângere și la Curtea de APEL PITEȘTI, ce face obiectul prezentei cauze.
Verificând rezoluția procurorului, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în sensul dispozițiilor art.278/1 alin.7 din Codul d e pr.penală, se constată că plângerea este nefondată și va fi respinsă ca atare.
Parchetul a reținut corect că notarul public a întocmit cele două acte autentice cu respectarea dispozițiilor prevăzute în materie - Legea nr.36/1995, privind notarii publici și Legea nr.7/1996, privind cadastrul.
Faptul că au fost întocmite două acte autentice de vânzare-cumpărare pentru același apartament (C situat în P, b-dul -, -.3b,.E, nr.2) nu înseamnă că s-a încălcat vreo dispoziție legală, din moment ce în baza principiuluimuttum consensus, muttum disensumpărțile unui act juridic pot conveni atât cu privire la încheierea acestuia cât și la desființare, ceea ce s-a și întâmplat în speță.
Sub acest aspect, este de precizat că, de comun acord, vânzătoarea și cumpărătoarea au convenit desființarea convenției autentificată sub nr.1635 din 12 aprilie 2002, care-și producea efecte din momentul acordului de voință survenit la scurt timp după încheierea actului. Sub acest aspect, legea civilă nu impune vreo condiție specială pentru desființarea convenției, în ceea ce privește forma de manifestare a voinței părțile (muttum disensum),astfel că simplul acord de voință al părților este suficient pentru a lipsi actul de efectele sale juridice, atâta timp cât el produce atare efecte numai între părțile contractante (res alios acta).
Prin urmare, nemaifiind în vigoare primul act de vânzare-cumpărare, vânzătoarea putea, în mod legal, să încheie acte de înstrăinare cu privire la același bun care-i reintrase în proprietate, ceea ce s-a și întâmplat prin contractul autentificat de notarul public, sub nr.7531 din 24 decembrie 2004.
Este motivul pentru care nici celelalte acte subsecvente încheiate în legătură cu cele două înstrăinări nu cuprind date nereale, astfel că nu se poate reține vreo infracțiune săvârșită în legătură cu cele două acte.
In concluzie, se va respinge ca nefondată plângerea, în temeiul art.278/1 alin.8 lit.a Cod pr.penală.
Pe cale de consecință, va fi obligată petiționara la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționara, domiciliată în P, -.3b,.E,.4, județul A, împotriva rezoluției nr.206/P/2007, dată la 11 decembrie 2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Obligă pe petiționară la 25 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
dr.G -
Grefier,
Red.Gh.-
Tehnored.
Ex.3
5 iunie 2008
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu
