Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 60/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA PENALĂ NR.60/
Ședința publică din 10 iunie 2008
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G - - vicepreședinte instanță
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, plângerea formulată de petiționarul, domiciliat în comuna, sat, județul A, împotriva rezoluției nr.332/P/2007 din 05 februarie 2008, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra plângerii au avut loc în ședința din 03 iunie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință. Instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea, iar în urma deliberării a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra plângerii penale formulate;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
, domiciliat în comuna, județul A, în contradictoriu cu intimații și, a formulat plângere împotriva rezoluției nr.332/P/2007, dată la data de 5 februarie 2008 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, susținând că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimați este nelegală, atât timp cât din actele dosarului rezultă că au săvârșit infracțiunile pentru care s-a făcut plângere penală, respectiv art.192 alin.1 Cod penal, art.217 alin.1 Cod penal, art.211 alin.1 Cod penal, art.325 Cod penal și art.246 Cod penal.
Prin rezoluția nr.332/P/2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de și, lucrători de poliție în cadrul Poliției, județul A, cercetați sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.192 alin.1, art.217 alin.1, art.211 alin.1, art.325 și art.246 Cod penal, constatându-se că faptele nu există.
In motivarea soluției de neîncepere a urmăririi penale s-a reținut:
In după-amiaza zilei de 22 septembrie 2006, A (fiul petiționarului ) împreună cu doi prieteni s-au deplasat cu autoturismul înmatriculat sub nr.-, din comuna, județul A în orașul pentru a alimenta autoturismul cu După alimentarea autoturismului, cele trei persoane s-au oprit la terasa "" din orașul, unde au consumat băuturi alcoolice, după care au plecat cu autoturismul spre domiciliu, la volanul acestuia aflându-se
Ajunși la intersecția situată în punctul "" (Câmpulung cu orașul ), agentul de poliție a făcut semnul regulamentar de oprire conducătorului auto dar acesta nu a dat curs solicitării, continuându-și deplasarea spre localitatea Piscani și, apoi, spre comuna, județul
Față de refuzul conducătorului auto de oprire a autoturismului, agentul a pornit în urmărirea vehiculului punând în funcțiune sistemele de avertizare acustică și luminoasă din dotarea autovehicului de serviciu și, cu toate acestea, autoturismul condus de A, care era urmărit de autoturismul Poliției din, și-a continuat drumul prin localitățile Piscani, până în satul, comuna, unde-și are domiciliu.
In timpul urmăririi agentul de poliție a comunicat prin stație evenimentul produs, solicitând ofițerului de serviciu de la Poliția orașului, sprijin în vederea prinderii conducătorului auto urmărit. Ofițerul de serviciu de la Poliția a luat legătura cu un alt agent de poliție - - și cu un alt echipaj de poliție rutieră, format din agenții de poliție și, cărora le-a cerut să sprijine pe colegul lor în vederea efectuării urmăririi. Tot astfel, ofițerul de serviciu a contactat posturile de poliție și, cerându-le agenților de poliție aflați în serviciu să acorde sprijin, avându-se în vedere că autoturismul urmărit își avea traseul spre domiciliu prin cele două localități.
Deși era urmărit, Aar eușit să ajungă la domiciliul său din satul, comuna, și profitând de faptul că porțile erau deschise a intrat direct cu autoturismul în curtea locuinței, fiind urmat îndeaproape de autoturismul condus de agentul de poliție.
După coborârea persoanelor aflate în cele două autoturisme, între A și a avut loc un schimb de replici, primul adresându-i injurii agentului de poliție, reușind pe final să-i aplice câteva lovituri cu pumnii și picioarele, astfel că i-a cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 9 zile îngrijiri medicale.
A, considerând că i-a fost violat domiciliu, s-a opus ca agentul de poliție să ridice din curtea locuinței sale autoturismul ce pătrunsese acolo în condițiile amintite precum și o stație de radio-recepție.
Pentru ridicarea autoturismului și restabilirea ordinii publice a fost nevoie de intervenția polițiștilor de la. A solicitați la cererea comisarului - șeful Poliției orașului.
Prin urmare, s-a apreciat prin rezoluția atacată că lucrătorii de poliție și-au desfășurat activitatea în cadrul legal, astfel că nu au săvârșit nici una din infracțiunile imputate.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost menținută și în urma plângerii făcute de petiționarul, prin rezoluția nr.2617/1617/II/2/2008 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art.278 Cod pr.penală.
Verificând rezoluția procurorului, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în sensul dispozițiilor art.278/1 alin.7 din Codul d e pr.penală, se constată că plângerea este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.
Este necontestată împrejurarea că la data de 22 septembrie 2006, numitul A circula cu autoturismul înmatriculat sub nr.-, dinspre orașul spre intersecția cu șoseaua Pitești-Câmpulung iar la semnalul de oprire al agentului de poliție, a refuzat să oprească, continuându-și drumul spre domiciliu - satul, comuna, județul
In aceste condiții, în mod legal, agentul de poliție a plecat în urmărirea autoturismului respectiv, solicitând sprijin ofițerului de serviciu din cadrul Poliției. Deoarece urmărirea autoturismului condus de A se făcea la mică distanță, cele două autoturisme au ajuns concomitent - unul după celălalt - în locul în care autoturismul urmărit a oprit, respectiv în curtea gospodăriei în care locuia A și tatăl său.
Datorită configurației terenului (existența unei vegetații cu mare) precum și a faptului că porțile gospodăriei erau deschise, agentul de poliție, ce conducea autoturismul poliției, nu a sesizat că, de fapt, nu se mai aflau în drumul public ci pătrunsese în curtea locuinței petiționarului și a fiului său
Prin urmare, în sarcina polițistului nu poate fi reținută, așa cum corect a constatat și parchetul, infracțiunea de violare de domiciliu.
Nici celelalte infracțiuni reclamate de petiționarul nu pot fi reținut în sarcina celor doi polițiști - și -, faptelor lipsindu-se conținutul constitutiv, latura obiectivă precum și cea subiectivă.
Intervenția, chiar în forță, a poliției a fost determinată de conduita numitului A care, constatând că autoturismul poliției se afla în domiciliul său, a refuzat să permită scoaterea acestuia în stradă, așa cum de fapt s-a procedat și cu stația radio de emisie-recepție.
Sub acest aspect, nu există elemente probatorii din care să rezulte că cei doi lucrători de poliție reclamați sau membrii echipajului de intervenții ar fi desfășurat acțiuni ce excedeau restabilirii ordinii și recuperării bunurilor ce aparțineau Poliției orașului. Numai conduita neconformă cu legea a numitului A (care a refuzat să oprească autoturismul la semnalul regulamentar făcut de agentul de poliție ) a fost cauza intervenției echipajului
Prin urmare, în raport de considerentele expuse, se constată că rezoluția procurorului este legală și temeinică, astfel că ea va fi menținută iar plângerea se va respinge, în temeiul dispozițiilor art.278/1 alin.8 lit.a din Codul d e pr.penală.
Pe cale de consecință, va fi obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul, domiciliat în comuna, sat, județul A, împotriva rezoluției nr.332/P/2007 din 5 februarie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Obligă pe petiționar la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
dr.G -
Grefier,
Red.Gh.-
Tehnored.
Ex.2/20 iunie 2008
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu
